English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Romani

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Romani, 10


10:1 Fratilor, dorinta inimii mele si rugaciunea mea catre Dumnezeu pentru Israeliti, este sa fie mantuiti.

Fratilor. Pavel foloseste adesea expresia aceasta cand doreste sa fie deosebit de emfatic (vezi Rom. 7,1; 8,12; 12,1; 1 Cor. 14,20; Gal. 3,15). Subiectul pe care-l discuta el in acest capitol este faptul afirmat in Rom. 9,31-33, ca Israel nu izbutise sa ajunga la neprihanire din cauza ca ei umblasera dupa o neprihanire bazata pe meritele propriilor lor fapte. Dar inainte de a intra in dureroasa sarcina de a arata esecul si vinovatia propriului sau popor, Pavel reinnoieste asigurarea din partea sa a preocuparii din inima pentru mantuirea lor (cf. cap. 9,1-3).

Dorinta. Gr. endokia, ,,voia buna, ,,buna placere”, ,,aprobare”. Compara folosirea cuvantului in Mat. 11,26; Ef. 1,5.9; Fil. 1,15; 2,13; 2 Tes. 1,11. Pavel dorea cu sinceritate mantuirea conationalilor sai iudei.

Rugaciunea. Gr. deesis, ,,petitie”, ,,suplicatie” (vezi Ef. 6,18; Fil. 4,6; 1 Tim. 2,1; 5,5). De la cuvantul deomai, ,,a avea nevoie”, ,,a cere”, ,,a ruga”. Deesis e deosebit de proseuche, cuvantul pentru rugaciune in general (Rom. 1,10) prin aceea ca deesis descrie cererea pentru un folos anumit.

Pentru israeliti. [,,Pentru Israel”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,pentru ei”, adica aceia care au fost mentionati in cap. 9,31-33. Pronumele arata strans legatura dintre cele doua capitole. Capitolul 10 este o continuare neintrerupta a argumentatiei lui Pavel cu privire la lepadarea lui Israel, care a fost subiectul in cap. 9.

Sa fie mantuiti? E lucru semnificativ ca indata dupa tratarea din partea lui a lepadarii lui Hristos de catre iudei, Pavel sa se roage pentru mantuirea lor. Lucrul acesta arata ca el nu privea cazul lor ca lipsit de nadejde, in ciuda purtarii lor pacatoase. In plus, daca Pavel ar fi considerat lepadarea lor ca voia predeterminata a lui Dumnezeu pentru nimicirea lor, asa cum au inteles unii doctrina predestinatiei, el nu s-ar fi rugat ca ei sa fie mantuiti. Evanghelia invata ca ,,oricine va chema numele Domnului va fi mantuit” (vers. 13). Evanghelia e pentru toti oamenii, inclusiv iudeii (cap. 1,16; 3,29.30; 10,12).



10:2 Le marturisesc ca ei au ravna pentru Dumnezeu, dar fara pricepere:

Le marturisesc. Pavel era in stare sa faca lucrul acesta din propria sa experienta trista, el insusi fusese candva ,,insufletit de o ravna nespus de mare pentru datinile stramosesti” (Gal. 1,14) si in felul acesta, cunostea bine zelul lor rau sfatuit (vezi Fapte 22,3; Fil. 3,6).

Ravna pentru Dumnezeu. [,,Ravna lui Dumnezeu”, KJV]. Comparati expresia ,,ravna casei Tale”, insemnand ,,ravna pentru casa Ta” (Ps. 69,9; Ioan 2,17). Iudeii se faleau cu ravna lor pentru Dumnezeu si pentru Legea Lui (Fapte 21,20; 22,3; cf. Gal. 1,14), si Pavel a descris bine ardoarea lor in chestiuni privitoare la religie in decursul acelei perioade.

Trista istorie a iudeilor e ca in ciuda marii lor ravne religioase, nu au ajuns la neprihanire (Rom. 9,30-32). Religia lor era legalista si formalista pana in ultimul grad. Manifestarea lor pe dinafara a unei ascultari scrupuloase era o mantie pentru stricaciunea launtrica (cap. 2,17-29). Totusi, Pavel pare sa vorbeasca despre ravna lor pentru Dumnezeu ca fiind ceva care in sine era de laudat si ca in cap. 1,8, el atrage mai intai atentia la o trasatura buna inainte de a incepe sa discute greselile lor. El pare sa gaseasca in acest zel rau aplicat vreun motiv de incurajare, deoarece tragea nadejde ca daca un asemenea zel ar putea fi indreptat spre adevarata cale a neprihanirii, ei ar putea fi inca salvati.

Priceperea. [,,Cunostinta”, KJV]. Gr. epignosis. Cuvantul acesta denota o cunoastere intreaga si deplina (cf. cap. 1,28; 3,20). Iudeii nu erau fara cunostinta ca atare (gnosis), dar erau lipsiti de adevarata cunostinta care i-ar fi putut face sa serveasca lui Dumnezeu in felul adevarat. Ei fusesera in mod deosebit favorizati cu cunoasterea de Dumnezeu (cap. 3,1.2), dar ravna lor pentru El nu fusese inteleapta. Desi cunosteau scrierile legii si profetilor, nu aveau adevarata pricepere a intelesului cuvintelor si lucrarilor lui Dumnezeu. Ardoarea lor neluminata a devenit un simplu fanatism, si ei aratau mai mult zel pentru forma si pentru litera, decat pentru Dumnezeu.



10:3 pentru ca, intrucat n-au cunoscut neprihanirea, pe care o da Dumnezeu, au cautat sa-si puna inainte o neprihanire a lor insisi, si nu s-au supus astfel neprihanirii, pe care o da Dumnezeu.

Pentru ca. Versetul acesta explica de ce zelul iudeilor era ,,fara pricepere” [potrivit cunostintei]. Daca ar fi fost dispusi sa asculte de voia lui Dumnezeu, ar fi ajuns la o intelegere a adevarului (vezi Ioan 7,17). Dar au refuzat sa se supuna.

Necunoscand. [,,Fiind necunoscatori de”, KJV]. Pavel arata mai departe ca ignoranta lor era nescuzabila, deoarece iudeii avusesera orice ocazie de a deveni luminati (Rom. 10,14-21; cf. Ioan 5,39.40).

Neprihanirea pe care o da Dumnezeu. [,,Neprihanirea lui Dumnezeu”, KJV]. Vezi cap. 1,17.

Au cautat. [,,Umbland dupa”, KJV]. Gr. zeleo, literal, ,,a cauta”, ,,a se stradui”.

Sa-si puna inainte. [,,Sa-si stabileasca”, KJV; ,,sa statorniceasca”, KJV]. Gr. histenie, ,,a-si inalta”. Cuvantul sugereaza elementul de mandrie din straduinta depusa de iudei de a-si inalta propria lor neprihanire. In marturisitul lor zel pentru Dumnezeu iudeii lucrau de fapt pentru sine. ,,Israel este o vita goala, aduce fructe pentru sine” [KJV] (Osea 10,1). In loc de a umbla dupa neprihanirea lui Dumnezeu in felul lui Dumnezeu, iudeii plini de neprihanire de sine s-au sprijinit pe propriile lor fapte (cf. Fil. 3,9). Ei au ajuns sa priveasca simpla savarsire a jertfelor si prescriptiilor ca fiind neprihanire in ea insasi in loc de a privi la neprihanirea Celui catre care aratau toate aceste lucruri. In felul acesta, religia lor a degenerat intr-un fanatism plin de multumire de sine si de slavire de sine. Si cu cat iudeii pierdeau mai mult din vedere neprihanirea lui Dumnezeu, cu atat mai rigurosi deveneau in observarea acestor forme pentru statornicirea propriei lor neprihaniri.

Supus. Gr. hupostasso, un verb obisnuit insemnand ,,a se aseza sub ordine”, ,,a asculta” (cf. Iacov 4,7; 1 Petru 2,13; 5,5). Forma verbului aflat aici e mai bine tradusa ,,intr-adevar supus”. Pasajul ar suna atunci astfel: ,,cu adevarat nu s-au spus”. Iudeii se faleau cu cunostinta lor de Dumnezeu si de Legea divina (Rom. 2,17-20), dar de fapt refuzau conformarea fata de voia lui Dumnezeu. Increzatori in propria lor neprihanire, ei nu-si supuneau inima la un plan care le cerea sa vina recunoscand ca nu aveau neprihanire proprie acceptabila (Is. 64,6) si ca mantuirea lor depindea de meritele altcuiva. Nici un obstacol in calea mantuirii prin har nu e asa de mare ca indreptatirea de sine a unui pacatos. Prin lipsa lor de bunavointa de a se supune la porunca lui Dumnezeu ca ,,sa credem in numele Fiului Sau Isus Hristos” (1 Ioan 3,23), iudeii au dat pe fata ca zisa lor credinta in Dumnezeu era doar un serviciu din gura lipsit de continut, deoarece esenta credintei este ascultare plina de incredere. Aceasta lipsa de bunavointa de a se supune a fost cauza, nu numai a ignorantei lor, dar si a lepadarii lor ca popor ales.



10:4 Caci Hristos este sfarsitul Legii, pentru ca oricine crede in El, sa poata capata neprihanirea.

Hristos este sfarsitul legii. In textul grecesc cuvantul pentru ,,sfarsit” telos, este accentuata. Pasajul acesta a fost felurit interpretat pentru a insemna ca Hristos este sfarsitul legii ca atare, Hristos est scopul sau tinta legii (cf. Gal. 3,24). Hristos este implinirea legii (cf. Mat. 5,17) sau Hristos este terminarea legii ca mijloc de mantuire (cf. Rom. 6,24). Cea dintai interpretare este aceea a antinomianistilor si e o pervertire a Scripturii (vezi cap. 3,31). Ultimele trei interpretari, toate prezinta afirmatii adevarate, dar a treia dintre acestea apare cea mai bine potrivita pentru contextul acestui verset. Pavel contrasteaza calea lui Dumnezeu pentru indreptatire prin credinta cu incercarea omului de a ajunge la indreptatire prin lege. Solia Evangheliei este ca Hristos este sfarsitul legii ca mijloc de indreptatire pentru oricine are credinta. E probabil lucru insemnat acela ca articolul definit e omis de la ,,lege” (vezi cap. 2,12), indicand ca Pavel se refera la principiul legii in general si nu la oarecare anumita lege in particular. Mai mult, tendinta intregii argumentatii arata ca Pavel vorbeste despre lege intr-un sens general.

Versetul acesta nu lasa a se intelege ca neprihanirea putea fi de fapt obtinuta prin lege in VT si ca o data cu venirea lui Hristos credinta fusese substituita legii ca mijloc al neprihanirii. De la caderea lui Adam, Dumnezeu descoperise numai un mijloc prin care oamenii puteau fi salvati – prin credinta in Mesia care aveau sa vina (Gen. 3,15; 4,3-5; Evrei 11,4; cf. Rom. 4). Si nici nu poate fi luat pasajul ca insemnand ca Hristos este sfarsitul legii ca atare si deci ca oamenii nu mai sunt sub obligatia de a asculta de legea lui Dumnezeu. Ci legea ca metoda de a obtine neprihanirea a fost adusa de Hristos. Scopul lui Dumnezeu in proclamarea legii Sale lui Israel era de a le descoperi pacatosenia (Rom. 3,20) si nevoia lor de au un Mantuitor (Gal. 3,24). Dar iudeii pervertisera scopul lui Dumnezeu si folosisera legile atat pe cea morala, cat si pe cea ceremoniala prin propriile lor incercari de ascultare legalista. Hristos a venit ca sa puna capat acestui abuz si sa arate drumul inapoi la lege. O asemenea credinta nu desfiinteaza legea, ci o statorniceste (vezi Rom. 3,31) si face cu putinta ca oamenii sa implineasca cerintele ei (vezi cap. 8,4).



10:5 In adevar, Moise scrie ca omul care implineste neprihanirea, pe care o da Legea, va trai prin ea.

In adevar Moise. Pavel descrie acum contrastul dintre neprihanirea prin lege si neprihanirea prin credinta in vorbire scoasa din VT. Facand asa, el mai arata si ca nu e contradictie intre VT si NT la subiectul acesta.

Scrie. [,,Descrie”, KJV]. Gr. grapho. Literal, ,,a scrie”. Se pot cita dovezi textuale (cf. p. 10) pentru urmatoarea exprimare a vers. 5: ,,Moise scrie ca omul care implineste neprihanirea care se intemeiaza pe lege va trai prin ea”. Citatul este din Lev. 18,5; care zice: ,,Paziti deci legile mele, si judecatile Mele; pe care de le va face omul, viu va fi intr-insele” (cf, Gal. 3,12). Pavel citeaza aceste cuvinte cu implicatia bazata pe conceptiile iudaice ca neprihanirea prin lege cere implinirea perfecta a legii, ea trebuia sa fie tinuta pana la ultima litera. Nu exista har sau indurare. Tot ce cere legea trebuie sa fie facut sau altminteri nu e mantuire (vezi Gal. 3,10-13). Dar aceasta este o conditie care nu a fost niciodata implinita de omul cazut, asa cum Pavel a aratat clar in Rom. 1-3, si care nu poate fi nicidecum implinit de pacatosii nerenascuti (cap. 8,5-8). In consecinta, nu poate fi decat condamnare pentru cei care depind de propria lor implinire a legii pentru neprihanire inaintea lui Dumnezeu (cap. 3,20).

E lucru plin de insemnatate faptul ca in contextul lui Lev. 18,5, legea lui Dumnezeu e descrisa constand din legi si judecati care de fapt puteau sa fie tinute si prin tinerea carora poporul putea sa intre in viata, referirile la acelasi pasaj de catre Ezechiel (cap. 20,11.13.31) si de catre Neemia (cap. 9,13.29) arata de asemenea ca putea fi implinita conditia si fagaduinta putea fi obtinuta. Cu descoperirea mai mare a planului lui Dumnezeu in NT vedem ca afirmatia care sta la baza acestor pasaje din VT este ca crestinii ar trebui sa-si indrepte atentia spre Rascumparatorul care va veni si astfel sa capete iertare de pacate si har intaritor pentru ascultare (vezi Ez. 16,60; 20,11; 36,26). Toate acestea nu trebuie sa fie luate ca lasand sa se inteleaga ca neprihanirea poate fi obtinuta prin tinerea legii separat de credinta, dar fariseii si sub calauzirea lor, masa poporului iudeu cultivau aceasta parere gresita. Ei cereau neprihanire si viata ca o rasplatire a propriei lor tineri cu strictete a legii. Legatura lor cu Dumnezeu era pur legalista. Legamantul lor cu El era unul de fapte si nu de credinta si har. Dumnezeu cauta sa-i dusa la o experienta superioara, dar ei refuzau sa progreseze (vezi Ez. 16,60).

Tocmai pentru ca sa dea la iveala eroarea unei astfel de pozitii, Pavel citeaza Lev. 18,5. El foloseste chiar cuvintele lui Moise pentru a reaminti iudeilor legalisti ca neprihanirea e obtinuta numai de cei care asculta. Dar o asemenea ascultare omul nu e in stare sa o dea daca nu e ajutat. Comparati replica lui Isus la cautarea dupa ,,neprihanirea pe care o da legea”: ,,Fa asa si vei avea viata vesnica” (Luca 10,28).



10:6 Pe cand iata cum vorbeste neprihanirea, pe care o da credinta: Sa nu zici in inima ta: Cine se va sui in cer? (Sa pogoare adica pe Hristos din cer).

Neprihanirea pe care o da credinta. [,,Care din credinta”, KJV]. Pavel personifica neprihanirea prin credinta ca si cum ar vorbi. Compara personificarea intelepciunii (Prov. 1,20; Luca 11,49) si a vorbirii (Evrei 12,5). Apostolul ar fi putut sa spuna: ,,Moise vorbeste astfel despre neprihanirea prin credinta”. In felul acesta, ambele parti ale lui Rom. 10,4 sunt dovedite de marturia lui Moise, si anume imposibilitatea de a obtine neprihanirea prin lege (vers. 5) si asigurarea ca putem obtine neprihanirea prin credinta (vers. 6-8).

Multi comentatori s-au poticnit in faptul ca Pavel foloseste cuvintele lui Moise care pare ca tin numai de lege, pentru a descrie neprihanirea prin credinta, dar dificultatea sta in afirmatia gresita, atat de larg sustinuta, ca legea si Evanghelia sunt diametral opuse. Problema e rezolvata prin recunoasterea faptului ca neprihanirea prin credinta a fost totdeauna metoda lui Dumnezeu pentru mantuirea omului si ca darea legii prin Moise era o parte integranta a acestui plan. Mai mult, Moise fusese in chip deosebit folosit de Dumnezeu pentru a edifica marele sistem al tipurilor si ceremoniilor care simbolizau intregul plan al neprihanirii prin credinta in Isus. In consecinta, e cu totul nerezonabil de a afirma ca Moise era necunoscator al adevaratei relatii dintre lege si Evanghelie si ca ori de cate ori vorbea atat de puternic despre ascultare de poruncile lui Dumnezeu el recomanda neprihanirea prin lege si nu prin credinta.

Iata cum vorbeste. [,,Vorbeste in felul acesta”, KJV]. Adica, vorbeste asa. Citatul este din Deut. 30,11-14. In capitolul acela, Moise insira binecuvantarile care vor veni asupra lui Israel daca era ascultator de legea lui Dumnezeu. Este un lucru important de observat ca Moise vorbeste celor carora el le spusese mai inainte: ,,Iehova Domnul tau va circumcide inima ta…, ca sa iubesti pe Iehova, Dumnezeul tau, din toata inima ta si din tot sufletul tau, ca sa traiesti” (Deut. 30,6). Moise descrie aici experienta israelitilor cu adevarat pocaiti si credinciosi. El vorbeste despre lege din punctul de vedere al israelitilor circumcisi cu inima. Nu e necesar de a presupune asa cum au facut multi comentatori, ca Pavel numai isi insuseste cuvintele lui Moise cu privire la lege, si in felul acesta le aplica la ceva ce Moise nu a avut in gand. Dupa cum Pavel a gasit neprihanire prin credinta la Avraam, care a crezut pe Dumnezeu si a ascultat de El, tot asa aici gaseste esenta neprihanirii prin credinta in experienta acelora care se intorc cu pocainta la Dumnezeu si-L iubesc si-L asculta cu toata inima si cu tot sufletul. Cuvintele lui Moise, intelese in adevaratul lor sens spiritual, descriu o neprihanire care este, intr-adevar neprihanire prin credinta

Sa nu zici in inima ta. Expresia aceasta se gaseste in Deut. 9,4 si e folosita de Pavel pentru a introduce citatul din Deut. 30,12-14. ,,A spune in inima” reprezinta un idiom ebraic insemnand ,,a gandi”, de obicei cu privire la un gand rau (vezi si Deut. 15,9; 18,21; Ps. 14,1; Mat. 3,9; 24,48; Apoc. 18,7; cf. 1 Cor. 7,37).

Cine se va sui? Moise spunea aceste cuvinte pentru a arata ca cuvantul lui Dumnezeu nu e departe si dincolo de indemana omului, ci ca el deja ii fusese revelat si ii fusese lamurit. Pavel foloseste aceleasi cuvine cu privire la Evanghelie, revelatia inca si mai clara a cuvantului lui Dumnezeu care fusese data in Hristos.

Sa coboare… pe Hristos. Ca si cum nu venise inca. Neprihanirea prin credinta spune: ,,Nu te indoi ca Hristos a venit deja. Fiul lui Dumnezeu a venit deja si a locuit printre noi. Credinta nu e ceva atat de dificil, deoarece Hristos a venit.”



10:7 Sau: Cine se va pogori in Adanc? (Sa scoale adica pe Hristos din morti).

Cine se va pogoara. In loc de: ,,Cine va merge peste mare pentru noi?” (Deut. 30,13) Pavel zice: ,,Cine se va pogori in adanc?” Asa cum nu era nevoie ca israelitii sa caute dincolo de mare pentru a aduce poruncile lui Dumnezeu, tot asa nu e nevoie ca nimeni sa coboare in adanc pentru a ridica afara pe Hristos. El deja inviase.

Adanc. [,,Adancul”, KJV; ,,abis”, Nitz.]. Gr. abussos, ,,abisul”, (vezi Marcu 5,10). Pavel pare sa aplice termenul la locul celor morti unde Hristos ,,coborase.



10:8 Ce zice ea deci? Cuvantul este aproape de tine: in gura ta si in inima ta. Si cuvantul acesta este cuvantul credintei, pe care-l propovaduim noi.

Ce zice ea? Adica: Ce spune neprihanirea prin credinta? Pavel continua sa personifice neprihanirea prin credinta (vezi vers. 6). Cuvantul este aproape de tine. Scopul pasajului VT era de a sigura pe Israel ca Dumnezeu

luase masuri prin care cerintele legii puteau fi implinite. Legamantul vesnic facut cu Adam in Eden prevedea iertare pentru incalcarea legii si har intaritor pentru ascultare prin credinta in Mesia care urma sa vina. Oamenii dadeau pe fata credinta lor in Rascumparatorul prezentand sacrificiile lor de animale si prin tinerea celorlalte cereri ale ritualurilor legii. Israelitii erau rezervati in a primi legamantul acesta, dat lui Adam si reinnoit lui Avraam (vezi Ez. 16,60). In schimb, au ales sa caute neprihanirea prin propriile lor eforturi spre ascultare. Profetii VT au cautat adesea sa determine poporul sa accepte prevederile planului vesnic al lui Dumnezeu, dar fara succes. Domnul, prin Ieremia, le-a oferit noul legamant (vezi Ier. 31,31-34). Ezechiel a subliniat nevoia de o ,,inima noua” si un ,,duh nou” (vezi Ez. 36,26). In felul acesta, neprihanirea prin credinta le era oferita ,,dar cuvantul ce le-a fost propovaduit nu le-a ajutat la nimic, pentru ca nu a gasit credinta la cei ce l-au auzit” (Evrei 4,2; cf. Gal. 3,8). Cuvantul era ,,aproape” de ei. Tot ce se cerea era credinta cu inima si marturisire cu gura. In felul acesta, Pavel contrasteaza simplitatea credintei cu sarcina laborioasa si lipsita de nadejde a incercarii legaliste de a inalta neprihanirea personala a omului (Rom. 10,2.3.5).

Cuvantul credintei. Adica, solia Evangheliei cu privire la credinta. Aceasta este unica aparitie a acestei expresii in NT. Cuvantul pe care Moise il descrie ca ,,aproape foarte de tine, in gura ta si in inima ta, ca tu sa-l faci” (Deut. 30,14) este esential acelasi cu ,,cuvantul credintei” predicat de Pavel

– Evanghelia care vesteste credinta ca principiu al neprihanirii.

Pe care-l propovaduim. Pavel adauga aceasta pentru a scoate in evidenta ca adevarul neprihanirii prin credinta nu e necunoscut si poate fi inteles de toti cei care sunt dispusi sa asculte. Ca iudeii nu pot sa se scuze este aratat si mai pe deplin in vers. 14-21.



10:9 Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit.

Daca. [,,care”, KJV; ,,pentru ca daca”, Nitz.]. sau ,,deoarece”. Daca e pastrata traducerea ,,care”, Pavel face cunoscut continutul soliei despre credinta, daca e preferat ,,pentru ca” Pavel prezinta dovada ca cuvantul credintei e aproape. In ambele cazuri continutul soliei credintei e aratat ca corespunde cu invatatura lui Moise din Deuteronom.

Marturisesti. Gr. homolsogeo. Acelasi cuvant este adesea tradus ,,profesezi” si substantivul inrudit ,,profesiune” [marturisire] (Mat. 7,23; Tit 1,16; Evrei 3,1). El inseamna literal ,,a fi de acord cu”, ,,a spune acelasi lucru ca un altul”. In felul acesta marturisirea unui credincios este exprimarea acordului sau cu tot ceea ce Dumnezeu a declarat ca e adevarat. Aceasta include ceea ce Dumnezeu a descoperit cu privire la Legea sa, pacatul nostru, si nevoia noastra de un Mantuitor. Ea cuprinde tot ceea ce Dumnezeu a spus cu privire la singurul mijloc de mantuire – credinta in Fiul Sau, Isus Hristos.

Isus ca Domn [,,Domnul Isus”, KJV]. Sau ,,ca Isus este Domn” (cf. 1 Cor. 12,3; Fil. 2,11). Iudei atribuiau titlul de domn numai lui Dumnezeu Tatal. Neamurile adorau pe imparatul ca domnul lor, dar crestini recunosteau pe Hristos ca ,,Domnul din cer” [KJV; Nitz.] (1 Cor. 15,47), unicul Fiu al lui Dumnezeu (Ioan 3,16) care este inaltata capetenie a bisericii (Ef. 5,23) si Domn a toate (Fapte 10,36). Marturisirea domniei Lui implica o vointa de a asculta de conducerea Lui si de a implini poruncile Lui (Ioan 14,21; 1 Ioan 2,3.4).

Crezi. Credinta in mod normal precede marturisirea, dar Pavel urmeaza ordinea din vers. 8, unde gura este mentionata inainte de inima. In vers. 10 Pavel da ordinea credinta si apoi marturisirea.

Dumnezeu L-a inviat din morti. Vezi vers. 7. Invierea a fost confirmarea pretentiilor lui Hristos, sigiliul divin asupra sacrificiului Sau (vezi cap. 1,4). Crezand ca Dumnezeu a inviat pe Isus din morti, crestinul recunoaste triumful lui Hristos asupra pacatului si a mortii si puterea Lui de a indreptati si a mantui pe pacatosi (vezi cap. 4,25). Contrastata cu neprihanirea prin lege (cap. 10,5) neprihanirea prin credinta depinde de ceea ce a facut Hristos si de ceea ce El poate face si nu de ceea ce suntem noi in stare sa facem.



10:10 Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire,

Inima. Vezi cap. 1,21. Iudeii considerau inima ca sediu al vietii launtrice de gandire si simtire pentru ei, inima nu reprezinta afectiunile ca distincte de intelect. Referindu-se la credinta ,,din inima” [cu inima], Pavel lasa a se intelege ca credinta cuprinde o deplina schimbare launtrica. Si schimbarea aceasta aduce ca rezultat indreptatirea si neprihanirea (cap. 3,22; 5,1).

Marturisirea. Dovada externa a schimbarii launtrice este marturisirea cu gura, hotarata luare de pozitie pentru ceea ce se crede ca e adevarat. Vointa de a marturisi pe Hristos in cuvant si fapta a fost totdeauna proba ca cineva e cu adevarat ucenic (Mat. 10,32; Luca 12,8; cf. Apoc. 3,5). O buna marturie inaintea lumii, mentinuta pana la sfarsit, va avea ca rezultat mantuirea (cf. Apoc. 2,10).



10:11 dupa cum zice Scriptura: Oricine crede in el, nu va fi dat de rusine.

Zice Scriptura. Citatul este din Is. 28,16 (vezi Rom. 9,33).

Oricine. Cuvantul acesta nu e in textul lui Isaia. Pavel dorea sa scoata in evidenta faptul ca Evanghelia era pentru toti.



10:12 In adevar, nu este nici o deosebire intre Iudeu si Grec; caci toti au acelasi Domn, care este bogat in indurare pentru toti cei ce-L cheama.

In adevar. [,,deoarece”, KJV]. Aceasta introduce explicarea de catre Pavel a lui ,,oricine”, din vers. 11.

Deosebire. Sau ,,distinctie” (cf. cap. 3,22). Atat iudeii cat si neamurile au pacatuit si au nevoie de mantuire (vezi cap. 3,23). Dumnezeu a prevazut un singur mijloc prin care omul sa poata fi mantuit. El nu are o prevedere pentru iudei si o alta pentru neamuri. Si deci, dispare orice deosebire nationala, de clasa, sociala si individuala.

Grec. Adica neamuri (vezi cap. 1,16).

Toti au acelasi Domn… Sau ,,acelasi Domn este Domnul tuturor” (RV; RSV). Atat iudeii cat si neamurile au acelasi Domn (cf. cap. 3,29.30), care a rascumparat intreaga omenire (Isa. 3,16). O comparatie cu vers. 9, 11 din Rom. 10 arata ca ,,domn” de aici se refera la Hristos. In Fapte 10,36 Hristos e chemat ,,Domnul tuturor” (cf. Rom. 14,9; Fil. 2,10.11).

Bogat… pentru toti. Nu e limita la resursele Domnului (vezi Rom. 8,32; 11,33; Ef. 1,7; 2,7; 3,8). Cei ce-L cheama. Chemarea Domnului sau chemarea numelui Domnului e o expresie obisnuita aproape echivalenta cu inchinarea la Domnul. Ea provine probabil din obiceiul de a incepe

o vorbire catre o divinitate prin mentionarea mai intai a numelui lui. Evreii erau cunoscuti ca aceia care chemau pe Iehova. Crestinii erau aceia care chemau pe Hristos (1 Cor. 1,2). E lucru semnificativ de a vedea expresia aceasta folosita cu privire la Hristos in NT, caci intrucat inchinarea e cuvenita numai lui Dumnezeu, aceasta este o clara recunoastere a divinitatii lui Hristos (vezi Fapte 7,59.60; 9,14.21; 22, 16; 2 Tim. 2,22). In ce priveste dumnezeirea lui Hristos, vezi nota aditionala la Ioan 1.



10:13 Fiindca oricine va chema Numele Domnului, va fi mantuit.

Oricine va chema. Citatul e din Ioel 2,32. Pasajul a fost citat si de Petru in predica lui din Ziua Cincizecimii (Fapte 2,21). Iudeii intelegeau pasajul din Ioel ca insemnand ca toti adevaratii inchinarii ai lui Iehova urmau sa fie eliberati in ziua judecatii lui Dumnezeu. Pavel aplica pasajul la Hristos. Cuvintele ,,toata faptura” (Ioel 2,28) arata ca neamurile sunt incluse in profetie.



10:14 Dar cum vor chema pe Acela in care n-au crezut? Si cum vor crede in Acela, despre care n-au auzit? Si cum vor auzi despre El fara propovaduitor?

Dar cum vor chema? Dupa ce a afirmat universalitatea mantuirii prin credinta, Pavel acum discuta conditiile care trebuie sa fie implinite pentru ca toti sa aiba prilejul de a o primi. El scrie aceste conditii ca o serie de intrebari. Fiecare intrebare din lant este un argument, a carui concluzie este admisa tacit si formeaza baza intrebarii urmatoare. De pilda: ,,Cum pot ei sa cheme pe Domnul daca nu cred in El? Nu pot; deci trebuie sa creada mai intai. Dar cum pot ei sa creada daca nu au auzit? Nu pot.” Si asa mai departe.

Unii leaga vers. 14 si 15 cu pasajul precedent si le pun in legatura cu predicarea Evangheliei la neamuri. Daca Evanghelia e intentionata pentru oricine, asa cum se lasa a se intelege din ,,oricine” din vers. 13, atunci trebuie predicata la oricine. Altii leaga vers. 14 si 15 mai strans cu restul versetelor capitolului. Ei argumenteaza ca Pavel nu se ocupa in sectiunea aceasta cu misiunea pentru neamuri, ci cu necredinta iudeilor. Iudeii, asa cum Pavel a explicat deja, au fost ,,necunoscatori”, cu privire la calea cea dreapta de a obtine neprihanirea. Pentru a-i convinge de foarte marea lor vinovatie in privinta aceasta, Pavel cauta sa le arate ca ei au avut o mare ocazie de a cunoaste si a intelege planul lui Dumnezeu. El incepe prin a intreba ce conditii sunt necesare pentru ,,a chema numele Domnului” si apoi arata ca aceste conditii au fost implinite. De aceea iudeii sunt fara de scuza pentru necredinta lor.

Argumentatia din vers. 14-21 poate fi rezumata dupa cum urmeaza: Au fost trimisi predicatorii Evangheliei asa ca toti sa poata avea prilej de a crede (vers. 14)? Da, Evanghelia a fost predicata, asa cum prezisese Isaia (vers. 15). Dovedeste faptul ca nu toti au crezut ca nu au auzit (vers. 16)? Nu, deoarece Isaia prezisese de asemenea ca unii nu vor primi solia (vers. 16, 17). E cu putinta ca unii dintre iudei sa nu fi auzit (vers. 18)? Lucrul acesta nu putea sa fie, deoarece solia Evangheliei a mers pretutindeni. Chiar daca e adevarat ca Israel auzise Evanghelia e cu putinta ca ei nu i-au prins intelesul (vers. 19)? Nici lucrul acesta n-ar putea sa fie, deoarece asa cum au descris Moise si Isaia, neamurile mai putin privilegiate si mai putin luminate fusesera in stare sa inteleaga (vers. 19, 20). De aceea, iudeii nu puteau sa prezinte necunoasterea din partea lor a Evangheliei ca o scuza pentru necredinta lor. Faptul real este ca, asa cum spunea Isaia, ei erau un popor neascultator si indaratnic (vers. 21).

Despre El. A asculta un predicator trimis de Hristos inseamna a asculta pe Hristos (2 Cor. 5,20). Domnul e auzit vorbind prin reprezentantii Sai alesi.



10:15 Si cum vor propovadui, daca nu sunt trimisi? Dupa cum este scris: Cat de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!

Daca nu sunt trimisi? Gr. apostello, de la care e derivat cuvantul apostolos, ,,apostol”. Dupa cum Tatal a trimis pe Fiul Sau, tot asa Fiul a trimis pe apostolii Sai si ei la randul lor sub indrumarea Duhului lui Hristos, au trimis pe altii (vezi Luca 9,2; 10,1.3; Ioan 8,38; 17,18; fapte 26,17; 1 Cor. 1,17). Proclamarea unei solii divine trebuie sa fie facuta de cineva care a fost insarcinat de Dumnezeu pentru scopul acesta (cf. Ier. 1,7; 7,25; 14,14.15; 23,21).

Dupa cum este scris. Citatul e din Isaia 52,7. Pavel citeaza pasajul liber, si pe scut, omitand cuvintele ,,pe munti” ca avand poate numai insemnatate locala sau poetica, schimband singularul ,,aceluia care aduce” in plural si omitand pe ,,celor ce vestesc mantuirea”.

Cat de frumoase sunt picioarele. Adica, cat de binevenita e sosirea (vezi Is. 52,7).

Celor ce vestesc pacea. [,,Care predica Evanghelia pacii”, KJV]. Dovezi contextuale (cf. p. 10) favorizeaza omiterea acestei expresii.

Folosind citatul acesta, Pavel lasa a se intelege ca solii insarcinati au fost trimisi. In ce priveste intelesul pasajului in contextul originar, vezi Isaia 52,7. Sectiunea aceasta a lui Isaia a fost privita atat de iudei, cat si de crestini ca aratand spre lucrarea lui Mesia. Vestile cele bune ale eliberarii din captivitatea babiloniana simbolizeaza vestile sale bune ale mantuirii.

Vestesc cele bune. [,,Aduc vesti bune”]. Gr. euaggelizo, de la care este derivat cuvantul pentru ,,evanghelie”, euaggelion (vezi cap. 1,1).



10:16 Dar nu toti au ascultat de Evanghelie. Caci Isaia zice: Doamne, cine a crezut propovaduirea noastra?

Ascultat. Gr. hupakuo, ,,a lua aminte ca rezultat al ascultarii”, ,,a lua aminte”, ,,a lua seama” (vezi cap. 5,19). Cuvantul e deosebit de corespunzator in contextul acesta, unde Pavel descrie necredinta cu care fusese primita solia Evangheliei. Iudeii au auzit, dar nu au luat aminte.

Evanghelia. Sau, ,,vestea cea buna” (vezi cap. 1,1).

Isaia zice. Citatul aceste din Isaia 53,1. Textul ebraic nu are cuvantul ,,Doamne” dar el apare in LXX. Neascultarea iudeilor fusese de asemenea prevazuta de profet. Indata dupa descrierea facuta de el a solilor vestilor bune (Is. 52) Isaia prezice esecul poporului de a primi solia. Compara afirmatia implinirii acestei profetii in Ioan 12,37.38: Citatul acesta mai cuprinde si implicatia (cf. Rom. 10,15) ca solia fusese vestita, sau altminteri nu ar fi putut fi auzita si sa nu fie crezuta.



10:17 Astfel, credinta vine in urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos.

Credinta. Sau ,,crezi”. Pentru a aprecia stransa legatura dintre vers. 16, 17 trecui sa se observe ca limba greaca nu are doua cuvinte pentru ,,crez”, si ,,credinta”. Gr. pistis, ,,credinta” sau ,,crez” e substantivul derivat de la pisteno, verbul tradus ,,a crezut” in vers. ]16 (vezi cap. 3,3).

Cele auzite. [,,Auzire”. KJV]. Gr. akoe, care apare de doua ori in versetul acesta. In versetul 16, akoe este redat ,,cele auzite”, ,,relatare” acolo insemnand literal ,,ce e auzit”. Daca lui akoe i se atribuie acelasi inteles, e cu putinta urmatoarea traducere: ,,Cine a crezut ceea ce a auzit de la noi? Asa ca credinta vine din ceea ce este auzit si ceea ce este auzit prin cuvantul lui Dumnezeu”. Traducerea aceasta face mai vizibila legatura dintre vers. 16 si 17.

Cuvantul lui Hristos. [,,Cuvantul lui Dumnezeu”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,cuvantul lui Hristos”. Aceasta ar putea sa insemne ,,solia despre Hristos”, ca ,,cuvantul credintei” (vezi vers. 8). Versetul acesta este o afirmatie importanta cu privire la natura si sursa adevaratei credinte. Credinta adevarata nu e o incredere oarba care sa fie exercitata in lipsa unor dovezi corespunzatoare. Credinta este convingerea noastra despre lucruri pe care nu le putem vedea (Evrei 11,1) si convingerea aceasta trebuie sa fie intemeiata pe cunostinte, cunostintele intemeiate pe cuvantul lui Dumnezeu, solia cu privire la Hristos. Ca mijloc de dezvoltare a unei credinte transformatoare si dainuitoare nu exista inlocuitor pentru studiul sistematic si zelos al Bibliei.



10:18 Dar eu intreb: N-au auzit ei? Ba da; caci glasul lor a rasunat prin tot pamantul, si cuvintele lor au ajuns pana la marginile lumii.

Dar eu intreb. [,,dar eu zic”, KJV]. Iudeii ar fi putut sustine ca ei nu avusesera privilegiul de a auzi din care cauza nu acceptasera Evanghelia. Pavel procedeaza la combaterea acestei pretentii.

Nu au auzit ei? Sau: ,,E asa ca n-au auzit?”, sau ,,n-au izbutit ei sa auda?” Constructia greaca a acestei intrebari arata ca e asteptat un raspuns negativ si ca scuza nu poate fi admisa. ,,Ei” se refera la ,,nu toti” din vers. 16, care inseamna in mod deosebit iudeii necredinciosi.

Ba da. [,,Da, intr-adevar”, KJV]. Aceasta este o corectare emfatica a lui Pavel la sugestia ca ei nu auzisera solia. El afirma, dimpotriva, ca Evanghelia a mers pretutindeni in lume si face afirmatia aceasta pe temeiul cuvintelor din Ps. 19,4.

Glasul. [,,Sunetul”, KJV]. Gr. phthoggos, un cuvant onomatopeic (pronuntat, ,,phthongos” (cf. 1 Cor. 14,7). In VT versetul acesta zice: ,,linie de masurat” [KJV] in loc de ,,sunet” (vezi Ps. 19,7). Potrivit cu psalmistul ,,sunetul lor” este glasul naturii, marturie tacuta cu care ,,cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui” (Ps. 19,1). Psalmistul compara descoperirea lui Dumnezeu in lucrarile Sale (Ps. 19,1-6) cu revelatia speciala de Sine prin cuvantul Sau (Ps. 19,7.11). Pavel vede in aceasta o reprezentare a predicarii mondiale a Evangheliei si foloseste cuvintele psalmistului pentru a descrie cum ,,glasul” predicatorilor cuvantului credintei ,,a rasunat prin tot pamantul”.

Lumii. Gr. oikoumene, ,,lumea locuita” (vezi Luca 2,1). La data scrierii acestei epistole, pare ca Evanghelia nu fusese literal predicata pretutindeni, deoarece evident ca nu fusese dusa in Spania (vezi Rom. 15,20.24.28. Totusi, solia credintei fusese deja raspandita atat de departe prin lumea intreaga incat Pavel este indreptatit de a face o astfel de afirmatie generala. De fapt, in timpul generatiei sale, Evanghelia fusese dusa ,,oricarei fapturi de sub cer” (Col. 1,23; cf. Ed. 96). Mai mult, solia a fost totdeauna dusa ,,mai intai iudeilor” (Fapte 9,20; 11,19; 13,5; 14,1; 17,1.2.10; 18,4.19; 28,17; Rom. 1,16), si probabil ca scopul primar al lui Pavel in capitolul acesta e sa arate ca nici un israelit nu se poate scuza pe temeiul ca nu auzise niciodata Evanghelia.



10:19 Dar intreb iarasi: N-a stiut Israel lucrul acesta? Ba da; caci Moise, cel dintai, zice: Va voi intarata la pizma prin ceea ce nu este neam, va voi atata mania printr-un neam fara pricepere.

N-a stiut Israel? Mai precis: ,,E asa ca Israel n-a stiut? Sau ,,a dat Israel gres in a intelege?” Ca in vers. 18, constructia greaca asteapta un raspuns negativ. In ciuda descoperirii lui Dumnezeu prin Moise si prin profeti, Israel a ramas nestiutor de calea lui Dumnezeu de a da neprihanirea.

Cel dintai. Adica, cel dintai in ordine, cel dintai in sir profetic.

Moise… zice. Citatul e din Deut. 32,21. Acelasi Moise care comunicase lui Israel favorurile si avantajele lor speciale fata de neamuri inaltase si regula de credinta prin care pozitia aceasta de favoare era cu putinta si urma de fapt, sa fie rasturnata candva in viitor (vezi Deut. 32,18.20).

Va voi intarata. [,,Va voi provoca”, KJV]. Aratand indurarea neamurilor Dumnezeu nadajduia sa intarate pe propriul Sau popor la gelozie si sa le inspire mai multa ravna pentru El. Compara Osea 2,23; Rom. 9,25.

Prin ceea ce nu este neam. Literal ,,prin ne natiune” (cf. Deut. 32,21). Neamurile sunt numite ne natiune din cauza ca ele nu stateau in relatie recunoscuta fata de Dumnezeu in care statea Israel (vezi Deut. 4,5-8). Ele erau ,,un neam fara pricepere”, din cauza ca nu primisera aceeasi revelatie (vezi Rom. 1,21). Pavel urmarea sa intarate pe concetatenii sai la gelozie, aratandu-le ca, asa cum prezisese Moise, Dumnezeu primise acum in favoarea Lui speciala oameni pe care iudeii erau obisnuiti sa-i priveasca drept inferiori (vezi cap. 11,14). Facand aceasta, apostolul urmarea sa clarifice prin rugaciunile sale fierbinti ca poporul sau s-ar fi putut pocai si sa afle mantuirea in Isus Hristos (cap. 9,1-3; 10,1).



10:20 Si Isaia merge cu indrazneala pana acolo ca zice: Am fost gasit de cei ce nu Ma cautau; M-am facut cunoscut celor ce nu intrebau de Mine.

Si Isaia. [,,Dar Isaia”, KJV]. Sau ,,atunci Isaia”, sau ,,si Isaia”. Am fost gasit. Citatul e din Is. 65,1. Credinta neasteptata a neamurilor trebuia sa fie o mustrare pentru iudeii privilegiati si luminati dar necredinciosi (cf. cap. 9,30-35.



10:21 Pe cand, despre Israel zice: Toata ziua Mi-am intins mainile spre un norod razvratit si impotrivitor la vorba.

Despre Israel. [,,Lui Israel”, KJV]. Adica, cu privire la Israel, sau despre Israel.

Zice. Adica Isaia zice. Profetul vorbeste in numele lui Dumnezeu. Citatul este din Is. 65,2 si concorda cu LXX mai mult decat textul ebraic.

Toata ziua. Isaia exprima in felul acesta mila si indelunga rabdare a lui Dumnezeu fata de poporul Sau, chiar daca ei staruie in a fi neascultatori fata de El si de a refuza invitatiile Lui. Procedeele lui Dumnezeu chiar cu pacatosi rebeli, sunt pline de duiosie si mila. Toata ziua intinde bratul indurarii Sale celor neascultatori si impotrivitori. Ca Dumnezeu a fost totdeauna indurator si indelung rabdator va fi recunoscut in cele din urma de aceia care L-au refuzat cu dispret (Apoc.

15,4; GC 670, 671).

Impotrivitor la vorba. Literal, ,,vorbind inapoi”, ,,contrazicator”. Refuzand Evanghelia si rezistandu-i, iudeii descopereau o caracteristica care de multa vreme fusese aratata si osandita de profeti. Inainte de martiriul lui, Stefan prezentase aceeasi acuzatie (Fapte 7,51-53; vezi si Luca 13,34).

COMENTARII ELLEN G. WHITE

AA 374

2 1T 165; 2T 110, 147, 232; 3T 109; 4T 489; 5T 343.

3 MB 55; PK 709; PP 372.

6-9 DA 184

10 AH 401; CT 242; 5T 536

11, 12 MM 251

11-13 DA 403

12 DA 249

14 GW 19; TM 399; 6T 21; 9T 52

14, 15 7T 224

17 COL 100

20 PK 367

20, 21 AA 375; DA 458.


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: