3:8 Stiu faptele tale: iata ti-am pus inainte o usa deschisa, pe care nimeni n-o poate inchide, caci ai putina putere, si ai pazit Cuvantul Meu, si n-ai tagaduit Numele Meu.
Faptele. Vezi comentariul de la cap. 2,2.
O usa deschisa. In versetul precedent se spune despre Hristos ca are ,,cheia lui David”. Versetul 8 poate sugera ideea ca ajutat de aceasta ,,cheie”, El deschide acum inaintea bisericii Filadelfia o ,,usa” de prilejuri nelimitate pentru a birui pacatul si pentru a da marturie cu privire la adevarurile mantuitoare ale Evangheliei. Pentru un alt loc in care ,,usa” este un simbol al ocaziilor favorabile, vezi Faptele Apostolilor 14,27; 1 Corinteni 16,9; 2 Corinteni 2,12; Coloseni 4,3.
Adventistii de ziua a saptea sustin ca sfarsitul perioadei Filadelfia (1844) marcheaza inceputul judecatii de cercetare descrise in Daniel 7,10; Apocalipsa 14,6.7 (vezi comentariul de acolo). Hristos este Marele nostru Preot (Evrei 4,14.15; 8,1), slujind in sanctuarul ceresc, ,,adevaratul cort, care a fost ridicat nu de om, ci de Domnul” (Evrei 8,2.6; compara cu Exodul 25,8.9). In ce priveste ritualul din sanctuarul pamantesc, el consta in doua parti, slujirea zilnica pentru pacat, in Sfanta, si, o data pe an, slujirea in Sfanta Sfintelor, in Ziua Ispasirii, care era considerata o zi a judecatii (vezi Evrei 9,1.6.7; vezi comentariul de la Daniel 8,11.14). Tinand cont de faptul ca sanctuarul pamantesc era ,,chipul si umbra lucrurilor ceresti” (Evrei 8,5), este normal sa consideram ca serviciul zilnic si anual din acest sanctuar isi aveau corespondentul in slujirea lui Hristos in sanctuarul ceresc. Vorbind in termeni simbolici despre sanctuarul de pe pamant, care era facut ,,dupa chipul adevaratului locas de inchinare” (Evrei 9,24) putem spune ca in ziua antitipica a ispasirii, inceputa in 1844, Marele nostru Preot poate fi vazut ca iesind din Locul Sfant al sanctuarului din ceruri si intrand in Locul Prea Sfant. In consecinta, ,,usa inchisa” ar fi cea a Locului Sfant, iar ,,usa deschisa” cea a Locului Prea Sfant, unde Hristos slujeste de atunci incoace in lucrarea zilei antitipice a ispasirii (vezi GC 430, 431, 435; EW 42). Cu alte cuvinte, ,,usa inchisa” indica incheierea primei etape a slujirii ceresti a lui Hristos, iar ,,usa deschisa” inceputul cele de-a doua etape. In ce priveste invatatura timpurie adventista cu privire la ,,usa inchisa”, vezi L. E. Froom, Credinta Profetica a Parintilor Nostri, vol. 4, pp. 829–842; F.D. Nichol, Ellen G. White si Criticii ei, pp. 161–252. Pentru un rezumat al doctrinei despre sanctuar, vezi Nota Suplimentara de la Evrei 10.
Nimeni n-o poate inchide. Hristos va duce la capat lucrarea de mantuire. Omul nu poate face nimic pentru a impiedica slujirea Sa in curtile din cer sau controlul Sau asupra lucrurilor de pe pamant (vezi comentariul de la Daniel 4,17).
Putina putere. Nu este clar daca Hristos mustra aici biserica Filadelfia pentru faptul ca are atat de putina putere sau daca o lauda pentru ca are ceva putere. Biserica din Sardes, cu exceptia catorva ,,nume”, era cu totul moarta, si s-ar putea ca acea ,,putina putere” a Filadelfiei sa insemne o situatie mai incurajatoare decat cea din Sardes. Faptul ca sintagma ,,putina putere” este in stransa legatura cu aprecierea pastrarii Cuvantului lui Hristos si netagaduirea Numelui Sau tinde sa confirme aceasta concluzie. De asemenea, ,,usa deschisa” poate fi considerata ca o invitatie de a trece la o experienta care sa aduca si mai multa putere. Biserica din vechea Filadelfia nu era in nici un caz mare sau cu influenta, ci pura si credincioasa. Perioada bisericii reprezentata de Filadelfia, caracterizata de atentia mare acordata Cuvantului lui Dumnezeu, in special profetiilor din Daniel si Apocalipsa, si de evlavia personala, reprezinta o descriere mult mai incurajatoare decat perioada precedenta.
Cuvantul Meu. Cuvantul lui Dumnezeu exprima vointa Sa. Dumnezeu Si-a descoperit vointa prin natura, prin profeti si apostoli, prin marturia directa a Duhului Sfant in inima omului, prin experientele vietii, prin istoria umana si in primul rand prin Hristos.
Numele. Vezi comentariul de la cap. 2,3.