3:20 Iata Eu stau la usa, si bat. Daca aude cineva glasul meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.
Eu stau. Forma verbului in limba greaca implica faptul ca Hristos S-a asezat la usa si ramane acolo. El nu oboseste oferindu-Si prezenta binecuvantata tuturor celor ce Il primesc.
Usa. Nu este usa ocaziei oferite in v. 8, si nici usa mantuirii (compara cu Matei 25,10; Luca 13,25). Aceste usi sunt inchise si deschise de Dumnezeu. Usa la care se face referire aici este sub controlul omului si fiecare persoana o poate inchide sau deschide dupa voie. Hristos asteapta hotararea fiecarui om. Aceasta este usa sufletului omului. Cu dragostea Sa, prin Cuvantul Sau si prin providenta Sa, Hristos bate la usa sentimentelor noastre; prin intelepciunea Sa, la usa mintii noastre; prin stapanirea Sa, la usa constiintei noastre; prin fagaduintele Sale, la usa sperantelor omului.
Acest pasaj poate considerat si ca o referire la Hristos, ca stand la usa vietii omului si la cea a istoriei acestei lumi, gata sa intre si sa binecuvanteze cu prezenta Sa pe poporul Sau, care asteapta (vezi Matei 24,33; Luca 12,36; Iacov 5,9).
Cina. Gr. deipneo, ,,a lua o masa”, in deosebi masa principala, sau cea de seara (vezi Luca 14,12). Acest cuvant poate fi considerat ca aplicandu-se marii sarbatori de nunta din Apocalipsa 19,9. In general evreii comparau fericirea vietii viitoare cu o sarbatoare (vezi comentariul de la Luca 14,15.16).
Cu el. Putine gesturi dovedesc mai clar fratietatea si comuniunea ca cel al luarii mesei impreuna. Prin aceste cuvinte Hristos fagaduieste ca se va impartasi cu experientelor noastre si ne invita si pe noi sa ne impartasim cu ale Sale (vezi Galateni 2,20; Evrei 2,14–17).