3:17 Pentru ca zici: Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic, si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol,
Sunt bogat. Aceste cuvinte pot fi intelese atat literal cat si spiritual. Laodicea era un oras prosper si fara indoiala ca asa erau si unii dintre crestinii de acolo. Se pare ca biserica de aici nu suferise nici o persecutie serioasa. Mandria care vine din prosperitate duce in mod natural la multumire de sine in plan spiritual. Bogatia in sine nu este ceva rau. Insa averile il fac pe posesor tinta ispitei mandriei si a multumirii de sine, iar singura protectie impotriva acestora este umilinta spirituala.
Crestinii care sunt saraci in bunurile pamantesti se simt bogati si prosperi in lucrurile spirituale, asemeni filozofului antic care isi proclama cu mandrie ,,umilinta”, purtand o haina zdrentaroasa si ponosita. Mandria lor in plan spiritual se vede in gaurile hainelor. A poseda adevaruri importante, dar numai la nivelul intelectului, nepermitandu-le sa patrunda la suflet, duce la mandrie spirituala si la bigotism religios. Chiar si biserica lui Dumnezeu, puternica in organizarea ei si bogata in nestematele adevarului, poate repede sa devina habotnica din punct de vedere doctrinar, dand dovada de mandrie nejustificata pentru bogatiile adevarului. ,,Pacatul cel mai lipsit de speranta si cel mai incurabil este cel al mandriei, al ingamfarii. Aceasta sta in calea oricarei cresteri” (7T 199, 200). Umilinta mintii este tot la fel de importanta in ochii lui Dumnezeu ca si umilinta inimii.
M-am imbogatit. Literal ,,am ajuns bogat”, ,,am prosperat” (RJV). Biserica laodiceena nu doar ca pretinde ca este bogata, dar face si greseala fatala de a considera ca aceste bogatii sunt rezultatul propriilor ei osteneli (compara cu Osea 12,8).
Nu duc lipsa de nimic. Punctul culminant al laudei laodiceenilor este parerea lor ca starea nu le mai poate fi imbunatatita. O astfel de multumire de sine este fatala, caci Duhul lui Dumnezeu nu patrunde niciodata acolo unde nu este simtita nevoia dupa prezenta Sa. Iar fara aceasta prezenta, innoirea vietii este imposibila.
Nu stii. Acela care nu stie, si nici nu isi da seama ca nu stie, este aproape fara speranta. Ignoranta cu privire la adevarata stare, caracteristica tuturor crestinilor laodiceeni, este intr-un contrast izbitor cu ceea ce stie Hristos despre adevarata stare a bisericilor Sale, asa cum le repeta cu siguranta fiecareia dintre ele: ,,stiu faptele tale” (cap. 2,2.9.13.19; 3,1.8.15).
Esti. In limba greaca subiectul este accentuat. Propozitia spune: ,,nu stii ca tu esti cel care este ticalos…”
Ticalos … gol. Adevarata descriere, prezentata aici, este exact opusul lucrurilor cu care se lauda biserica Laodicea. In loc sa fie bogata, asa incat sa nu mai aiba nevoie de nimic, aceasta biserica este in realitate atat de lipsita incat nu are nici macar cu ce se imbraca.