20:9 Si ei s-au suit pe fata pamantului, si au inconjurat tabara sfintilor si cetatea preaiubita. Dar din cer s-a pogorat un foc care i-a mistuit.
Fata pamantului. Compara cu expresia asemanatoare, din Habacuc 1,6. Nelegiuitii, sub conducerea lui Satana, vor porni impotriva taberei celor neprihaniti.
Tabara. Gr. parembole, ,,tabara”, un cuvant compus din para, ,,dincolo de”, si ballo, ,,a pune”, ,,a aseza”, ,,a arunca”. Parembole este folosit pentru baracile ostasilor sau pentru fortificatia (Faptele Apostolilor 21,34.37) ostirilor in ordine de bataie (Evrei 11,34) sau a asezarilor umane (Evrei 13,11.13). Aici cuvantul parembole descrie Noul Ierusalim.
Cetatea prea iubita. Sau ,,adica cetatea cea iubita”. Cetatea prea iubita este Noul Ierusalim (cap. 21,10). Unii invatati fac deosebire intre tabara si cetate. Totusi, un lucru este clar, si anume ca sfintii se afla in interiorul cetatii in timpul asediului (vezi EW 292, 293). Faptul ca ,,cetatea cea iubita” este incercuita arata clar ca ea a coborat, desi coborarea propriu-zisa nu este descrisa pana in cap. 21,1.9.10. Unul din evenimentele insemnate care urmeaza dupa sfarsitul celor o mie de ani este coborarea Domnului Hristos, a neprihanitilor si a Cetatii Sfinte. Naratiunea este extrem de succinta, dar succesiunea evenimentelor este clara atunci cand este examinat intregul context.
Foc. Fara indoiala ca este vorba de focul real, ca mijloc de distrugere.
I-a mistuit. Literal, ,,i-a mancat”. Forma verbului din limba greaca denota actiunea incheiata. Nelegiuitii sunt nimiciti. Ei au parte de ,,a doua moarte” (vezi comentariul de la v. 6). Nu este vreo aluzie la vreun chin fara de sfarsit, intr-un iad care arde vesnic (compara cu Iuda 7).