20:1 Apoi am vazut pogorandu-se din cer un inger, care tinea in mana cheia Adancului si un lant mare.
Am vazut. Evenimentele descrise in cap. 20 urmeaza imediat dupa cele descrise in cap. 19.
Pogorandu-se. Ioan nu l-a vazut pe inger ajuns deja pe pamant, ci in timpul coborarii.
In mana. Sau ,,pe mana”, probabil vrand sa spuna ca lantul atarna de pe mana ingerului.
Cheia. Faptul ca un inger are in mana cheia arata ca Cerul are control deplin asupra evenimentelor. Balaurul nu va putea sa evite sa fie aruncat in Adanc.
Adancului. Gr. abussos (vezi comentariul de la cap. 9,1). Aceasta viziune este simbolica. Adancul nu este o caverna subterana sau o prapastie undeva in univers. Ioan descrie tabloul profetic desfasurat inaintea ochilor sai uimiti. In viziune el a vazut o fantana reala, dar inchiderea balaurului in fantana, sau in adanc, era doar un mijloc simbolic de a arata ca activitatea acestuia va fi oprita. Lucrul acesta este lamurit prin declaratia care arata ca scopul inchiderii lui era ,,ca sa nu mai insele neamurile” (cap. 20,3).
Cum se va pune stavila activitatii lui Satana reiese clar din context si din alte pasaje ale Scripturii, care arata ca pamantul va fi cu totul depopulat la a doua venire a Domnului Hristos. Conform cap. 19,19–21, nelegiuitii sunt cu totii nimiciti la a doua venire (vezi comentariul de acolo). In acelasi timp, dreptii vor fi ,,rapiti… in nori, ca sa intampine pe Domnul in vazduh” (1 Tesaloniceni 4.17). Vorbirea lui Pavel arata ca la a doua venire Domnul Hristos nu-Si asaza imparatia pe pamant; altminteri de ce i-ar mai lua pe sfinti de pe pamant? Stabilirea ei pe pamant va avea loc dupa incheierea mileniului, cand se va pogori Noul Ierusalim (Apocalipsa 21,1–3). Ca la a doua Sa venire Domnul Isus ii ia pe sfinti de pe pamant reiese din Ioan 14,1–3. Mangaindu-i pe ucenicii intristati din pricina plecarii Sale, El i-a anuntat ca Se duce la Tatal, unde urma sa le pregateasca locuinte. Apoi urma sa Se intoarca si sa-i ia, pentru a fi cu El. Compara cu Ioan 13,36; 17,24. Locuintele se afla, fara indoiala, in Noul Ierusalim, care nu va cobori pe acest pamant inainte de sfarsitul mileniului (vezi comentariul de la Apocalipsa 21,1–3).
Din grupa celor care vor fi luati pentru a-L intampina pe Domnul in vazduh fac parte atat dreptii morti, care sunt inviati la a doua venire, cat si dreptii in viata, care sunt ,,schimbati” (1 Corinteni 15,51; 1 Tesaloniceni 4,16.17). Ceata sfintilor inviati ii cuprinde deci pe toti dreptii care au trait pe pamant. Sunt doar doua invieri principale: invierea ,,pentru viata” si invierea ,,pentru judecata”, sau ,,invierea vietii” si ,,invierea osandei” (traducerea Gala Galaction) (Ioan 5,29; Faptele Apostolilor 24,15). La aceste invieri ,,toti cei din morminte … vor iesi afara din ele” (Ioan 5,28.29). Unii sustin ca sintagma ,,morti in Hristos” (1 Tesaloniceni 4,16) face referire doar la crestinii care au murit si ca nu ii include si pe sfintii din Vechiul Testament. Dar textele de mai sus arata ca toti neprihanitii vor iesi afara la invierea celor drepti. Cuvintele ,,morti in Hristos” nu impun excluderea sfintilor din Vechiul Testament, deoarece ei au murit cu nadejdea unui Mesia viitor. Invierea lor depinde de invierea lui Hristos, deoarece ,,toti vor invia in Hristos” (1 Corinteni 15,22). Invierea celor drepti este numita ,,intaia inviere” (Apocalipsa 20,5.6).
Cei care nu recunosc ca fagaduintele date vechiului Israel erau conditionate de ascultare au adus multa confuzie in doctrina cu privire la mileniu. Multe teorii fanteziste sunt prezentate de catre cei care incearca sa potriveasca implinirea acestor fagaduinte din vechime cu tabloul escatologic al Noului Testament. Asta depaseste ceea ce au vrut sa spuna scriitorii Noului Testament. Inspirati de Duhul lui Dumnezeu, ei prezinta un tablou logic al evenimentelor zilelor de pe urma. Ei arata cum evenimente care ar fi putut fi implinite in mod minunat daca natiunea iudaica ar fi acceptat destinul ei divin, vor avea implinire in cadrul bisericii din Noul Testament. Ei arata adevarata pozitie a iudeilor in timpul Noului Testament si nu acorda nici un loc special iudeilor ca natiune. Intr-una din parabolele Sale Isus a aratat lamurit ca atunci cand natiunea iudaica L-a lepadat, ,,imparatia lui Dumnezeu” a fost luata de la ei si ,,data unui neam, care va aduce roadele cuvenite” (vezi comentariul de la Matei 21,43). Acum Dumnezeu ii priveste pe iudei la fel cum le priveste pe neamuri (vezi comentariul de la Romani 11). Pentru un studiu amplu al rolului iudeilor in profetiile biblice, vezi Vol. III, pp. 25–38. O cercetare atenta a tuturor dovezilor arata ca iudeii ca natiune nu joaca nici un rol special in evenimentele milenare. Ca persoane individuale, cei care de-a lungul erei crestine L-au acceptat pe Isus Hristos sunt mantuiti ca membri ai bisericii crestine. Impreuna cu alti sfinti, ei vor invia la prima inviere si vor fi luati la cer. Cei care persista in a-L lepada pe Mesia vor invia la a doua inviere (vezi comentariul de la Apocalipsa 20,5).
Luarea la cer a tuturor sfintilor si nimicirea tuturor nelegiuitilor in viata (vezi mai sus) lasa pamantul cu totul depopulat. Mai mult chiar, ingrozitoarele framantari ale naturii in timpul celor sapte plagi de pe urma (vezi comentariul de la cap. 16,18–21) lasa in urma pamantul extrem de pustiit. Trupuri moarte zac imprastiate pe suprafata acestuia (vezi comentariul de la cap. 19,17–21). Nu este rezonabil sa consideram ca abussos este un simbol al pamantului pustiit, unde va fi legat Satana in timpul mileniului. In LXX, la Genesa 1,2, abussos este traducerea cuvantului ebraic tehom, ,,adanc”, care face referire la suprafata pamantului asa cum era in prima zi a creatiunii, ,,pustiu si gol”.
Lant. Un simbol al restrictiei impuse cuiva. Aici nu este prefigurata vreo inlantuire cu un lant real.