20:11 Apoi am vazut un scaun de domnie mare si alb, si pe Cel ce sedea pe el. Pamantul si cerul au fugit dinaintea Lui, si nu s-a mai gasit loc pentru ele.
Scaun de domnie. Un simbol al autoritatii, in acest caz al autoritatii de a executa judecata. Scaunul de domnie este ,,alb”, sugerand probabil puritatea si dreptatea hotararilor care sunt luate. De asemenea, se spune despre el ca este ,,mare”, probabil facandu-se referire la deciziile importante are sunt luate.
Cel ce sedea. Nu este aratata identitatea persoanei care statea pe scaunul de domnie, afara de cazul in care aceasta reiese din cuvintele ,,inaintea lui Dumnezeu” (v. 12, KJV). Totusi, dovezile textuale atesta traducerea ,,inaintea scaunului de domnie”. Deci identitatea ramane nesigura.
Scripturile Il prezinta atat pe Domnul Hristos (Romani 14,10) cat si pe Tatal (Evrei 12,23) ca sezand sa faca judecata. In Apocalipsa 4,2.8.9; 5,1.7.13; 6,16; 7,10.15; 19,4; 21,5 Tatal este Cel despre Care se spune ca sta pe tron, ca judecator divin. Cei Doi lucreaza in cea mai stransa unitate (vezi comentariul de la Ioan 10,30). Actele oficiale ale Unuia devin actele oficiale ale Celuilalt. Fara indoiala ca aici Hristos este Cel care conduce (vezi GC 666).
Au fugit. Un indiciu al puterii absolute a Celui care sade pe tron si a naturii efemere a acestei lumi (Psalmi 102,25.26; 104,29.30; Isaia 51,6; Marcu 13,31; 2 Petru 3,10). Ordinea vesnica a lucrurilor va fi cu totul altfel (Apocalipsa 21,1–5).