Printable ModeApocalipsa, 20
|
20:1 Apoi am vazut pogorandu-se din cer un inger, care tinea in mana cheia Adancului si un lant mare. Am vazut. Evenimentele descrise in cap. 20 urmeaza imediat dupa cele descrise in cap. 19. Pogorandu-se. Ioan nu l-a vazut pe inger ajuns deja pe pamant, ci in timpul coborarii. In mana. Sau ,,pe mana”, probabil vrand sa spuna ca lantul atarna de pe mana ingerului. Cheia. Faptul ca un inger are in mana cheia arata ca Cerul are control deplin asupra evenimentelor. Balaurul nu va putea sa evite sa fie aruncat in Adanc. Adancului. Gr. abussos (vezi comentariul de la cap. 9,1). Aceasta viziune este simbolica. Adancul nu este o caverna subterana sau o prapastie undeva in univers. Ioan descrie tabloul profetic desfasurat inaintea ochilor sai uimiti. In viziune el a vazut o fantana reala, dar inchiderea balaurului in fantana, sau in adanc, era doar un mijloc simbolic de a arata ca activitatea acestuia va fi oprita. Lucrul acesta este lamurit prin declaratia care arata ca scopul inchiderii lui era ,,ca sa nu mai insele neamurile” (cap. 20,3). Cum se va pune stavila activitatii lui Satana reiese clar din context si din alte pasaje ale Scripturii, care arata ca pamantul va fi cu totul depopulat la a doua venire a Domnului Hristos. Conform cap. 19,19–21, nelegiuitii sunt cu totii nimiciti la a doua venire (vezi comentariul de acolo). In acelasi timp, dreptii vor fi ,,rapiti… in nori, ca sa intampine pe Domnul in vazduh” (1 Tesaloniceni 4.17). Vorbirea lui Pavel arata ca la a doua venire Domnul Hristos nu-Si asaza imparatia pe pamant; altminteri de ce i-ar mai lua pe sfinti de pe pamant? Stabilirea ei pe pamant va avea loc dupa incheierea mileniului, cand se va pogori Noul Ierusalim (Apocalipsa 21,1–3). Ca la a doua Sa venire Domnul Isus ii ia pe sfinti de pe pamant reiese din Ioan 14,1–3. Mangaindu-i pe ucenicii intristati din pricina plecarii Sale, El i-a anuntat ca Se duce la Tatal, unde urma sa le pregateasca locuinte. Apoi urma sa Se intoarca si sa-i ia, pentru a fi cu El. Compara cu Ioan 13,36; 17,24. Locuintele se afla, fara indoiala, in Noul Ierusalim, care nu va cobori pe acest pamant inainte de sfarsitul mileniului (vezi comentariul de la Apocalipsa 21,1–3). Din grupa celor care vor fi luati pentru a-L intampina pe Domnul in vazduh fac parte atat dreptii morti, care sunt inviati la a doua venire, cat si dreptii in viata, care sunt ,,schimbati” (1 Corinteni 15,51; 1 Tesaloniceni 4,16.17). Ceata sfintilor inviati ii cuprinde deci pe toti dreptii care au trait pe pamant. Sunt doar doua invieri principale: invierea ,,pentru viata” si invierea ,,pentru judecata”, sau ,,invierea vietii” si ,,invierea osandei” (traducerea Gala Galaction) (Ioan 5,29; Faptele Apostolilor 24,15). La aceste invieri ,,toti cei din morminte … vor iesi afara din ele” (Ioan 5,28.29). Unii sustin ca sintagma ,,morti in Hristos” (1 Tesaloniceni 4,16) face referire doar la crestinii care au murit si ca nu ii include si pe sfintii din Vechiul Testament. Dar textele de mai sus arata ca toti neprihanitii vor iesi afara la invierea celor drepti. Cuvintele ,,morti in Hristos” nu impun excluderea sfintilor din Vechiul Testament, deoarece ei au murit cu nadejdea unui Mesia viitor. Invierea lor depinde de invierea lui Hristos, deoarece ,,toti vor invia in Hristos” (1 Corinteni 15,22). Invierea celor drepti este numita ,,intaia inviere” (Apocalipsa 20,5.6). Cei care nu recunosc ca fagaduintele date vechiului Israel erau conditionate de ascultare au adus multa confuzie in doctrina cu privire la mileniu. Multe teorii fanteziste sunt prezentate de catre cei care incearca sa potriveasca implinirea acestor fagaduinte din vechime cu tabloul escatologic al Noului Testament. Asta depaseste ceea ce au vrut sa spuna scriitorii Noului Testament. Inspirati de Duhul lui Dumnezeu, ei prezinta un tablou logic al evenimentelor zilelor de pe urma. Ei arata cum evenimente care ar fi putut fi implinite in mod minunat daca natiunea iudaica ar fi acceptat destinul ei divin, vor avea implinire in cadrul bisericii din Noul Testament. Ei arata adevarata pozitie a iudeilor in timpul Noului Testament si nu acorda nici un loc special iudeilor ca natiune. Intr-una din parabolele Sale Isus a aratat lamurit ca atunci cand natiunea iudaica L-a lepadat, ,,imparatia lui Dumnezeu” a fost luata de la ei si ,,data unui neam, care va aduce roadele cuvenite” (vezi comentariul de la Matei 21,43). Acum Dumnezeu ii priveste pe iudei la fel cum le priveste pe neamuri (vezi comentariul de la Romani 11). Pentru un studiu amplu al rolului iudeilor in profetiile biblice, vezi Vol. III, pp. 25–38. O cercetare atenta a tuturor dovezilor arata ca iudeii ca natiune nu joaca nici un rol special in evenimentele milenare. Ca persoane individuale, cei care de-a lungul erei crestine L-au acceptat pe Isus Hristos sunt mantuiti ca membri ai bisericii crestine. Impreuna cu alti sfinti, ei vor invia la prima inviere si vor fi luati la cer. Cei care persista in a-L lepada pe Mesia vor invia la a doua inviere (vezi comentariul de la Apocalipsa 20,5). Luarea la cer a tuturor sfintilor si nimicirea tuturor nelegiuitilor in viata (vezi mai sus) lasa pamantul cu totul depopulat. Mai mult chiar, ingrozitoarele framantari ale naturii in timpul celor sapte plagi de pe urma (vezi comentariul de la cap. 16,18–21) lasa in urma pamantul extrem de pustiit. Trupuri moarte zac imprastiate pe suprafata acestuia (vezi comentariul de la cap. 19,17–21). Nu este rezonabil sa consideram ca abussos este un simbol al pamantului pustiit, unde va fi legat Satana in timpul mileniului. In LXX, la Genesa 1,2, abussos este traducerea cuvantului ebraic tehom, ,,adanc”, care face referire la suprafata pamantului asa cum era in prima zi a creatiunii, ,,pustiu si gol”. Lant. Un simbol al restrictiei impuse cuiva. Aici nu este prefigurata vreo inlantuire cu un lant real. 20:2 El a pus mana pe balaur, pe sarpele cel vechi, care este Diavolul si Satana, si l-a legat pentru o mie de ani. A pus mana. Gr. krateo, ,,a apuca”, ,,a tine bine”. Balaur … Satana. Aceste cuvinte fac referire la cap. 12,9, unde apar aceleasi nume (vezi comentariul de acolo). L-a legat. Legarea balaurului simbolizeaza limitarea actiunilor Satanei. Nelegiuitii vor fi ucisi la a doua venire a lui Hristos. Cei neprihaniti vor fi luati la cer. Satana si ingerii sai vor fi legati pe aceasta planeta pustiita; deci pe pamant nu va mai fi nici macar un om in viata, iar Satana nu isi va mai putea folosi puterile inselatoare. In asta va consta legarea lui (vezi comentariul de la v. 1). Pentru o mie de ani. Unii comentatori considera ca aceasta perioada este profetica, adica 360.000 de ani reali, bazandu-se pe faptul ca aceste versete sunt simbolice, deci si acesti o mie de ani trebuie interpretati tot simbolic. Altii atrag atentia asupra faptului ca aceasta profetie este un amestec de elemente reale si ca nu este neaparat necesar ca perioada aceasta sa fie inteleasa simbolic. Comentariul acesta sustine ca cei o mie de ani sunt ani reali. 20:3 L-a aruncat in Adanc, l-a inchis acolo, si a pecetluit intrarea deasupra lui, ca sa nu mai insele Neamurile, pana se vor implini cei o mie de ani. Dupa aceea, trebuie sa fie dezlegat pentru putina vreme. Adanc. Vezi comentariul de la v. 1. A pecetluit. Gr. sphragizo, ,,a sigila”. In ce priveste rolul pecetilor in antichitate, vezi comentariul de la cap. 7,2. Aceasta pecete poate fi comparata cu cea pusa pe mormantul Domnului Isus (Matei 27,66). Pecetluirea simbolizeaza faptul ca Satana va fi cu adevarat legat pentru perioada de timp indicata. Sa insele neamurile. Lucrarea de inselare a Satanei va fi intrerupta prin depopularea pamantului. Nu va mai fi nici un om pe care sa-l insele (vezi comentariul de la v. 1). Trebuie. Gr. dei, ,,este necesar”. Dei sugereaza necesitatea bazata pe motive morale si etice. Este necesar ca Satana sa fie dezlegat pentru ca Dumnezeu vrea sa fie asa, ca parte a planului Sau divin. Dezlegat. Acesta reprezinta actul opus legarii diavolului la a doua venire a Domnului Hristos. Satana va putea din nou sa ii insele pe oameni, sa faca ce vrea cu ei, in opozitie cu Dumnezeu. Ceea ce a pus capat lucrarii lui de inselare a fost depopularea pamantului. Prin urmare, dezlegarea lui va avea loc printr-o repopulare a pamantului, un eveniment realizat prin invierea nelegiuitilor la sfarsitul celor o mie de ani (vezi comentariul de la v. 5). Acesti oameni, care tocmai au fost inviati, vor fi inselati de diavol, cand va planui sa-si incerce, pentru ultima data, puterea impotriva lui Iehova. Putina vreme. Sau ,,putin timp”. Cat de lung va fi acest ,,putin” timp, nu stim. Va fi insa destul timp pentru ca Satana sa-i organizeze pe cei nelegiuiti inviati pentru asaltul asupra Noului Ierusalim. 20:4 Si am vazut niste scaune de domnie; si celor ce au sezut pe ele, li s-a dat judecata. Si am vazut sufletele celor ce li se taiase capul din pricina marturiei lui Isus si din pricina Cuvantului lui Dumnezeu, si ale celor ce nu se inchinasera fiarei si icoanei ei, si nu primisera semnul ei pe frunte si pe mana. Ei au inviat, si au imparatit cu Hristos o mie de ani. Scaune de domnie. Acestea sunt simboluri ale autoritatii sale de a-si exercita conducerea ca imparat (cap. 13,2) sau ca judecator (Matei 19,28). Judecata. Gr. krima, ,,sentinta”, ,,verdict”, ,,o decizie luata”. Aici krima pare sa insemne autoritatea de a da o sentinta. Pasajul nu se refera la un verdict in favoarea neprihanitilor. Sfintii stau pe scaunele de domnie, fapt care arata ca ei sunt cei care vor pronunta sentinta. Pasajul acesta este fara indoiala o aluzie la Daniel 7,22, unde profetul noteaza ca s-,,a facut dreptate sfintilor Celui Prea Inalt” (,,sfintilor Celui Prea Inalt li s-a dat judecata”, KJV). In LXX, in Daniel, pentru ,,judecata” este folosit cuvantul krisis, ,,actul de a judeca”, in timp ce versiunea greaca a lui Theodotion foloseste krima. Lucrarea judecatii la care face referire Ioan este fara indoiala cea despre care aminteste Pavel: ,,Nu stiti ca sfintii vor judeca lumea?… Nu stiti ca noi vom judeca pe ingeri?” (1 Corinteni 6,2.3). Judecata va implica fara indoiala o cercetare atenta a celor scrise cu privire la oamenii nelegiuiti, astfel incat fiecare om sa fie convins de justetea actului lui Dumnezeu de a-i distruge pe cei rai (DA 58). Vezi GC 660, 661. Sufletele. Vezi comentariul de la Apocalipsa 6,9; compara-l cu cel de la Psalmi 16,10. Li se taiase capul. Gr. pelekizo, literal, ,,a taia cu o secure”, si anume ,,a decapita”. Cuvantul vine de la pelekus, ,,o secure”. Securea era instrumentul folosit de obicei in executiile din Roma antica. Mai tarziu a fost inlocuita cu sabia. Marturiei lui Isus. Vezi comentariul de la cap. 1,2.9. Aici este vorba de marturia data cu privire la Isus. Cuvantului lui Dumnezeu. Vezi comentariul de la cap. 1,2.9. Nu se inchinasera. Cu alte cuvinte, ei au luat aminte la avertizarea celui de-al treilea inger (cap. 14,9–12) si au refuzat sa asculte de puterea reprezentata de fiara, in ciuda amenintarii cu boicotul si cu moartea (vezi comentariul de la cap. 13,15–17). In acest verset sunt mentionate numai doua categorii de sfinti: martirii si cei care vor castiga biruinta asupra fiarei. Lucru acesta nu inseamna ca ei sunt singurii care au parte de domnia milenara, deoarece deja s-a aratat ca toti dreptii care au murit (nu numai martirii) vor iesi din morminte la prima inviere (vezi comentariul de la Apocalipsa 20,1; compara-l cu cel de la Daniel 12,2). Probabil ca sunt evidentiati martirii si cei care o vor birui pe fiara deoarece ei ii reprezinta pe cei care au suferit cel mai mult. Vezi Notele Aditionale de la sfarsitul capitolului, nota 2. Inviat. Cuvantul grecesc poate fi tradus fie ,,trait”, fie ,,au venit la viata”. Contextul pare sa favorizeze ultima varianta, altminteri declaratia ,,aceasta este intaia inviere” (v. 5) nu are un antecedent potrivit. Totusi, biruitorii asupra fiarei sunt vii in timpul de dinaintea venirii Fiului omului si majoritatea, daca nu toti, nu vor avea nevoie de inviere (vezi comentariul de la v. 1). Prin urmare, unii sugereaza ca ideea verbului ,,inviat” este incoativa (exprimand inceputul unei actiunii), iar conjunctia ,,si” are sens explicativ, deci, ,,Ei au inceput sa traiasca, adica sa domneasca cu Hristos”. Imparatit. Se pune intrebarea: peste cine vor domni sfintii daca toti cei nelegiuiti au fost nimiciti? Despre ei spune ca ,,au imparatit cu Hristos”. Cand ingerul al saptelea suna din trambita, atunci ,,imparatia lumii a trecut in mainile Domnului nostru si ale Hristosului Sau” (cap. 11,15). Daniel vorbeste ca ,,domnia, stapanirea si puterea tuturor imparatilor” este data ,,poporului sfintilor Celui Prea Inalt” (cap. 7,27). Sfintii au fost asupriti de imparatii care au baut din vinul curviei Babilonului (vezi Apocalipsa 18,3). Acum lucrurile s-au inversat. Este adevarat ca cei nelegiuiti sunt morti (vezi comentariul de la cap. 20,2), dar ei vor invia la sfarsitul perioadei de o mie de ani (vezi comentariul de la v. 5). Ei sunt inchisi, ca sa zicem asa, pentru ca mai tarziu sa-si primeasca pedeapsa. Intre timp sfintii vor ajuta in lucrarea de judecata, pentru a stabili masura pedepsei care le va fi distribuita nelegiuitilor. Dupa ce acestia vor reveni la viata, vor fi zdrobiti intr-o infrangere totala, isi vor primi pedeapsa si apoi vor fi distrusi complet (vezi comentariul de la cap. 14,10; 20,9). Cu Hristos. Domnia milenara va avea loc cu Hristos, in cer, nu pe pamant, asa cum sustin multi comentatori ai Bibliei (vezi comentariul de la v. 2; vezi Notele Aditionale de la sfarsitul capitolului, Nota 2). O mie de ani. Vezi comentariul de la v. 2. 20:5 Ceilalti morti n-au inviat pana nu s-au sfarsit cei o mie de ani. Aceasta este intaia inviere. Ceilalti morti. Fara indoiala ca aici este vorba de mortii nelegiuiti, cei care de la inceputul istoriei au murit fara Hristos si cei care au pierit la a doua venire a Sa. Acest lucru reiese clar din faptul ca toti mortii neprihaniti vor invia la prima inviere. Prin urmare, prin cuvintele ,,ceilalti morti” se face referire, cu siguranta, la mortii nelegiuiti (vezi comentariul de la v. 2). Pot fi citate dovezi textuale pentru omiterea frazei: ,,Ceilalti morti nu au inviat pana nu s-au sfarsit cei o mie de ani”, desi este in general se sustine ca sunt mai multe dovezi in favoarea pastrarii ei. Insa doctrina celei de-a doua invieri nu se bazeaza, in orice caz, pe aceasta afirmatie. Ea reiese cat se poate de clar din acest capitol. Daca popoarele se unesc cu Satana in asaltul sau asupra Cetatii Sfinte (v. 9), inseamna ca au inviat. Sintagma ,,a doua inviere” deriva din observatia ca sunt doar doua invieri principale (Ioan 5,28.29; Faptele Apostolilor 24,15) si ca invierea celor neprihaniti este numita ,,prima inviere” (vezi comentariul de la Apocalipsa 20,2.4). Fraza ,,ceilalti morti nu au inviat pana nu s-au sfarsit cei o mie de ani” este ca o paranteza. Propozitia care urmeaza, ,,aceasta este intaia inviere”, este in stransa legatura cu invierea la care se face referire in v. 4. In ce priveste aspectele textuale ale problemei din v. 5, vezi Notele Aditionale de la sfarsitul capitolului, Nota 1. N-au inviat. Vezi comentariul de la v. 4. S-au sfarsit. Literal, ,,pana nu se vor fi incheiat”. Intaia inviere. Adica cea mentionata in v. 4 (vezi comentariul de acolo). 20:6 Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos, si vor imparati cu El o mie de ani. Fericiti. Gr. makarios (vezi comentariul de la Matei 5,3). Sfinti. Gr. hagios (vezi comentariul de la Romani 1,7). A doua moarte. Adica moartea de care vor avea parte cei nelegiuiti, dupa ce vor invia la sfarsitul celor o mie de ani (v. 14; cap. 21,8). Prima moarte este moartea de care au parte toti (1 Corinteni 15,22; Evrei 9,27). Atat cei neprihaniti cat si cei nelegiuiti vor invia din aceasta moarte (Ioan 5,28.29). Cei neprihaniti vor iesi din morminte nemuritori (1 Corinteni 15,52–55). Cei nelegiuiti vor invia pentru a-si primi pedeapsa si pentru a muri de moartea vesnica (Apocalipsa 20,9; 21,8). Dumnezeu le nimiceste in gheena atat sufletul cat si trupul (Matei 10,28). Asta inseamna distrugere totala. ,,A doua moarte” este exact opusul unui chin vesnic, despre care unii considera ca este soarta celor nelegiuiti (vezi comentariul de la Matei 25,41). Putere. Gr. exousia, ,,autoritate”. Moartea a doua nu-i va atinge pe cei rascumparati. Preoti. Vezi comentariul de la Apocalipsa 1,6; compara cu Isaia 61,6. Ai lui Dumnezeu. Adica in tovarasia lui Dumnezeu. La fel, ,,ai lui Hristos”, inseamna in tovarasia lui Hristos. Sintagmele ,,ai lui Dumnezeu” si ,,ai lui Hristos” mai pot insemna servindu-I lui Dumnezeu si servindu-I lui Hristos. Vor imparati. Vezi comentariul de la v. 4; vezi Note Aditionale la sfarsitul capitolului, Nota 2. 20:7 Cand se vor implini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat; Dezlegat. Diavolul a fost legat ca rezultat al inaltarii la cer a celor drepti si ca rezultat al mortii celor nelegiuiti in viata (vezi comentariul de la v. 2). Dezlegarea va fi realizata prin invierea celor nelegiuiti, care ii va oferi lui Satana persoane pe care sa le insele. 20:8 si va iesi din temnita lui, ca sa insele Neamurile, care sunt in cele patru colturi ale pamantului, pe Gog si pe Magog, ca sa-i adune pentru razboi. Numarul lor va fi ca nisipul marii. Temnita. Temnita este ,,adancul”, pamantul pustiit la a doua venire a lui Hristos, unde Satana va fi legat in timpul celor o mie de ani (vezi comentariul de la v. 1). Satana va fi eliberat pentru a-i organiza pe nelegiuitii inviati. Aceasta va fi incercarea lui finala de a lupta impotriva lui Dumnezeu, inainte de a fi nimicit. Neamurile … Gog si Magog. Acesti termeni reprezinta ostirile celor care vor invia la a doua venire, cei nemantuiti din toate timpurile. In ce priveste numele ,,Gog” si ,,Magog” si aplicatia acestor simboluri in profetia vechi testamentara si in pasajul de fata, vezi comentariul de la Ezechiel 38,1.2. Razboi. Dovezile textuale favorizeaza traducerea ,,pentru razboiul”. Articolul hotarat pune accentul pe un anumit razboi, ultimul conflict dintre Dumnezeu si cei care I se impotrivesc. Vezi GC 663–665. Nisipul marii. Adica nu pot fi numarati (compara cu Genesa 22,17). Aceasta ostire este alcatuita din toti oamenii pierduti, de la intemeierea lumii. 20:9 Si ei s-au suit pe fata pamantului, si au inconjurat tabara sfintilor si cetatea preaiubita. Dar din cer s-a pogorat un foc care i-a mistuit. Fata pamantului. Compara cu expresia asemanatoare, din Habacuc 1,6. Nelegiuitii, sub conducerea lui Satana, vor porni impotriva taberei celor neprihaniti. Tabara. Gr. parembole, ,,tabara”, un cuvant compus din para, ,,dincolo de”, si ballo, ,,a pune”, ,,a aseza”, ,,a arunca”. Parembole este folosit pentru baracile ostasilor sau pentru fortificatia (Faptele Apostolilor 21,34.37) ostirilor in ordine de bataie (Evrei 11,34) sau a asezarilor umane (Evrei 13,11.13). Aici cuvantul parembole descrie Noul Ierusalim. Cetatea prea iubita. Sau ,,adica cetatea cea iubita”. Cetatea prea iubita este Noul Ierusalim (cap. 21,10). Unii invatati fac deosebire intre tabara si cetate. Totusi, un lucru este clar, si anume ca sfintii se afla in interiorul cetatii in timpul asediului (vezi EW 292, 293). Faptul ca ,,cetatea cea iubita” este incercuita arata clar ca ea a coborat, desi coborarea propriu-zisa nu este descrisa pana in cap. 21,1.9.10. Unul din evenimentele insemnate care urmeaza dupa sfarsitul celor o mie de ani este coborarea Domnului Hristos, a neprihanitilor si a Cetatii Sfinte. Naratiunea este extrem de succinta, dar succesiunea evenimentelor este clara atunci cand este examinat intregul context. Foc. Fara indoiala ca este vorba de focul real, ca mijloc de distrugere. I-a mistuit. Literal, ,,i-a mancat”. Forma verbului din limba greaca denota actiunea incheiata. Nelegiuitii sunt nimiciti. Ei au parte de ,,a doua moarte” (vezi comentariul de la v. 6). Nu este vreo aluzie la vreun chin fara de sfarsit, intr-un iad care arde vesnic (compara cu Iuda 7). 20:10 Si diavolul, care-i insela, a fost aruncat in iazul de foc si de pucioasa, unde este fiara si prorocul mincinos. Si vor fi munciti zi si noapte in vecii vecilor. Iazul de foc. Vezi comentariul de la cap. 19,20. Aici iazul de foc este suprafata pamantului transformata intr-o mare de flacari, care ii mistuie pe cei nelegiuiti si purifica pamantul. Este. [,,Sunt”, KJV]. Acest cuvant este adaugat. Contextul sugereaza adaugarea cuvintelor ,,au fost aruncati”. Vezi comentariul de la cap. 19,20. Vor fi munciti. Subiectul acestui predicat este multiplu: diavolul, fiara si proorocul mincinos. Ar trebui notat faptul ca fiara si proorocul mincinos sunt fiinte simbolice, nu reale. In vecii vecilor. Vezi comentariul de la cap. 14,11. 20:11 Apoi am vazut un scaun de domnie mare si alb, si pe Cel ce sedea pe el. Pamantul si cerul au fugit dinaintea Lui, si nu s-a mai gasit loc pentru ele. Scaun de domnie. Un simbol al autoritatii, in acest caz al autoritatii de a executa judecata. Scaunul de domnie este ,,alb”, sugerand probabil puritatea si dreptatea hotararilor care sunt luate. De asemenea, se spune despre el ca este ,,mare”, probabil facandu-se referire la deciziile importante are sunt luate. Cel ce sedea. Nu este aratata identitatea persoanei care statea pe scaunul de domnie, afara de cazul in care aceasta reiese din cuvintele ,,inaintea lui Dumnezeu” (v. 12, KJV). Totusi, dovezile textuale atesta traducerea ,,inaintea scaunului de domnie”. Deci identitatea ramane nesigura. Scripturile Il prezinta atat pe Domnul Hristos (Romani 14,10) cat si pe Tatal (Evrei 12,23) ca sezand sa faca judecata. In Apocalipsa 4,2.8.9; 5,1.7.13; 6,16; 7,10.15; 19,4; 21,5 Tatal este Cel despre Care se spune ca sta pe tron, ca judecator divin. Cei Doi lucreaza in cea mai stransa unitate (vezi comentariul de la Ioan 10,30). Actele oficiale ale Unuia devin actele oficiale ale Celuilalt. Fara indoiala ca aici Hristos este Cel care conduce (vezi GC 666). Au fugit. Un indiciu al puterii absolute a Celui care sade pe tron si a naturii efemere a acestei lumi (Psalmi 102,25.26; 104,29.30; Isaia 51,6; Marcu 13,31; 2 Petru 3,10). Ordinea vesnica a lucrurilor va fi cu totul altfel (Apocalipsa 21,1–5). 20:12 Si am vazut pe morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este cartea vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea. Morti. Fara indoiala ca acest pasaj se refera la cei care vor invia la a doua inviere (vezi comentariul de la v. 5, 7). Mari si mici. Statutul pe care l-au avut oamenii nu are nici o importanta la aceasta intalnire cu Dumnezeu. Multi din cei care au avut pozitii inalte in lume, au scapat, pe cand erau in viata, de rasplata pentru faptele lor rele. La judecata finala a lui Dumnezeu se va face dreptate deplina. Carti. [,,Cartile”, KJV]. In greceste cuvantul acesta nu are articolul hotarat (ca in traducerea Cornilescu). Acestea sunt cartile in care este scris raportul vietilor oamenilor. Nici o sentinta data vreunei persoane nelegiuite nu va fi arbitrara, partinitoare sau nedreapta. In ce priveste clasificarea acestor carti, vezi comentariul de la Daniel 7,10. O alta carte. Adica ,,inca o carte”. Cartea vietii. Vezi comentariul de la Filipeni 4,3; compara-l cu cel de la Luca 10,20. Dupa faptele lor. Vezi comentariul de la Romani 2,6. Aceasta este dovada pe care toti o pot vedea si evalua. 20:13 Marea a dat inapoi pe mortii care erau in ea; Moartea si Locuinta mortilor au dat inapoi pe mortii care erau in ele. Fiecare a fost judecat dupa faptele lui. Marea … Moartea … Locuinta mortilor. Aceste cuvinte scot in evidenta universalitatea celei de-a doua invieri despre care se vorbeste in v. 12. Nimeni nu poate evita sa apara personal inaintea lui Dumnezeu, care sta pe tronul Sau. Moartea si locuinta mortilor se gasesc impreuna in cap. 1,18; 6,8. In ce priveste o definitie a ,,locuintei mortilor”, vezi comentariul de la Matei 11,23. 20:14 Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Moartea si Locuinta mortilor. Aici moartea si locuinta mortilor sunt personificate. Faptul ca ele sunt aruncate in iazul de foc reprezinta sfarsitul mortii si al locuintei mortilor. Ele nu vor mai exista niciodata pe noul pamant; sunt fenomene care apartin numai acestei lumi. Moartea este ultimul vrajmas care va fi nimicit (1 Corinteni 15,26.53–55). Iazul de foc. Vezi comentariul de la v. 10. Moartea a doua. Vezi comentariul de la v. 6. 20:15 Oricine n-a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc. Oricine. Numai numele celor credinciosi vor fi pastrate in cartea vietii. Numele celor care nu au rabdat pana la sfarsit vor fi sterse (cap. 3,5). Multi nu au avut niciodata numele lor scrise acolo, caci cartea contine numai numele celor care au marturisit, macar o data in viata, credinta lor in Hristos (vezi comentariul de la Luca 10,20). Iazul de foc. Vezi comentariul de la v. 10. Compara cu Matei 25,41.46; Apocalipsa 21,8. NOTE ADITIONALE LA CAPITOLUL 20 Nota 1 Apocalipsa 20,5 prezinta o anumita problema textuala. Fraza ,,ceilalti morti n-au inviat pana nu s-au sfarsit cei o mie de ani” nu se gaseste in anumite manuscrise. Lucrul acesta a ridicat probleme in ce priveste autenticitatea acestui pasaj. In continuare vor fi cercetate dovezile textuale in legatura cu aceasta problema. Exista sase marturii unciale principale pentru cartea Apocalipsa: (1) Papirusul Chester Beatty, din secolul al III-lea, numit P47, cea mai veche marturie importanta pe care o avem cu privire la aceasta carte, si cateva fragmente pe papirus, (2) Sinaiticus, din secolul al IV-lea, (3) Alexandrinus (denumit A), din secolul al V-lea, (4) Ephraemi Rescriptus (denumit C), din secolul al V-lea, (5) Porfirianus (denumit P), din secolul al IX-lea sau la X-lea, si (6) un manuscris de la Vatican, uneori denumit B, dar care nu trebuie confundat cu Codex Vaticanus, din secolul al IV-lea, numit constant B. Cartea Apocalipsei a fost pierduta din Codex Vaticanus, iar golul a fost suplinit prin inlocuirea ei cu un manuscris din secolul al VIII-lea, denumit in mai multe feluri, Vatican gr. 2066, 046, sau a 1070. In afara de aceste marturii unciale, mai exista si o multime de manuscrise minuscule, de la o data comparativ tarzie. Trebuie amintit faptul ca aceste manuscrise vechi nu sunt toate complete. Unele pagini lipsesc cu totul, iar altele sunt mutilate. Uneori lipsesc sectiuni intregi. De pilda, asa cum s-a spus deja, din Codex Vaticanus s-a pierdut intreaga carte a Apocalipsei. Papirusul Chester Beatty al Apocalipsei contine numai partea cuprinsa intre cap. 9,10 si 17,2, unele randuri lipsind din foile existente. Prin urmare, este necunoscuta marturia acestor unciale importante in ce priveste cap. 20,5. Acelasi lucru este adevarat si cu privire la Ephraemi Rescriptus (C) si Porfirianus (P), deoarece din C lipseste intregul capitol 20, iar din P lipsesc primele noua versete ale capitolului. Partea aceasta a cartii Apocalipsa lipseste de asemenea din anumite minuscule. Versiunea Peshitta – la inceputul secolului al V-lea – n-a continut niciodata cartile 2 Petru, 2 Ioan, 3 Ioan, Iuda si Apocalipsa, deoarece biserica siriana nu le-a recunoscut ca fiind canonice. Textul Apocalipsei care apare in editiile moderne tiparite ale versiunii Peshitta, incepand cu anul 1627, a fost imprumutat dintr-o traducere siriana mai recenta, cunoscuta sub numele de traducerea harkleiana. Prin urmare, autenticitatea frazei in discutie trebuie evaluata pe baza celorlalte marturii, care sunt relativ putine. De fapt marturiile vechi pentru cartea Apocalipsei sunt mult mai putine decat cele pentru Evanghelii, Faptele Apostolilor sau epistolele pauline. Dintre manuscrisele care contin aceasta parte a cartii Apocalipsa, fraza ,,ceilalti morti n-au inviat pana nu s-au sfarsit cei o mie de ani”, este omisa din Sinaiticus, din unele minuscule si din versiunile siriene. Ea se gaseste in Alexandrinus (A), in 046, si in multe minuscule. Procesul prin care este stabilita autenticitatea unei traduceri este prea complex pentru a fi discutat aici, dar pe temeiul dovezilor disponibile, in general invatatii accepta ca autentica fraza despre care este vorba aici. Din acest motiv, ea apare in majoritatea traducerilor. Faptul ca unii traducatori pun fraza intre paranteze nu inseamna neaparat ca au indoieli cu privire la autenticitatea ei; se poate doar ca ei sa o considere ca pe o paranteza. Se atrage atentia asupra faptului ca pasajul suna coerent daca se omite fraza despre care este vorba aici, mai ales daca ultima parte a v. 4 este tradusa: ,,ei au venit la viata si au domnit cu Hristos o mie de ani”, lucru pe care sintaxa limbii grecesti il permite. Totusi, doar o asemenea consideratie nu este baza pe care ar trebuie sa fie stabilita autenticitatea unui anumit pasaj. Unui autor nu trebuie sa i se nege privilegiul de a introduce o idee parantetica intr-un sir al ideilor care altminteri se desfasura in mod curgator. In fraza disputata nu este nici o problema contextuala, caci cele spuse in ea reies clar din context, mai ales atunci cand sunt studiate textele inrudite. Biblia vorbeste de doua invieri principale – cea a celor drepti si cea a celor nedrepti (vezi Ioan 5,28.29; Faptele Apostolilor 24,15). Despre invierea celor drepti se spune clar ca va avea loc in legatura cu a doua venire a Domnului Hristos (vezi 1 Tesaloniceni 4,13–17). In Apocalipsa 20,4 se declara cu privire la anumite categorii de oameni ca ,,au inviat si au imparatit cu Hristos o mie de ani”. Tradusa in felul acesta, propozitia ,,aceasta este intaia inviere” (v. 5), se leaga logic cu v. 4. Atunci cand autorul spune despre aceasta ca este ,,intaia” inviere, el da de intes ca este si o ,,a doua”. Intrucat cei nelegiuiti vor muri toti la a doua venire a Domnului Hristos (cap. 19,21) si intrucat despre ei se spune ca vor ataca cetatea la sfarsitul mileniului (cap. 20,8.9) inseamna ca ei trebuie sa fi inviat. Prin urmare, din context reiese clar ca exista o a doua inviere la sfarsitul celor o mie de ani. Nota 2 Perioada de o mie de ani, numita de obicei mileniu, este mentionata in Biblie numai in Apocalipsa 20. Cuvantul ,,mileniu”, care insemneaza pur si simplu ,,o mie de ani”, nu este un termen biblic, dar sintagma ,,o mie de ani” apare de sase ori in v. 1–7. Comentatorii difera foarte mult in felul cum inteleg ei mileniul. Aceasta nota suplimentara urmareste sa prezinte motivele biblice care vin in sprijinul pozitiei adventistilor de ziua a saptea si urmareste de asemenea sa arate de ce adventistii considera nejustificate celelalte opinii in privinta aceasta. A doua Venire a Domnului Hristos Precede Mileniul. – Ca a doua venire precede mileniul reiese clar din faptul ca naratiunea din Apocalipsa 19 si 20 este continua. A doua venire este descrisa simbolic in cap. 19,11–21, iar povestirea este dusa mai departe fara intrerupere in cap. 20, unde se vorbeste despre perioada milenara. Continuitatea naratiunii este clar demonstrata de legatura dintre evenimente. Cele trei mari puteri care se vor impotrivi lucrarii lui Hristos si care ii vor aduna pe imparatii pamantului la razboi chiar inainte de a doua venire sunt identificate cu balaurul, fiara si proorocul mincinos (cap. 16,13). Conform cap. 19,19, cand ,,fiara si imparatii pamantului si ostile lor” se vor aduna sa se razboiasca cu Hristos, la data venirii Sale, fiara si proorocul mincinosi vor fi prinsi si aruncati de vii in iazul care arde cu foc si pucioasa (v. 20, 21). Naratiunea cap. 20 urmareste sa arate soarta celui de al treilea membru al acestui trio, si anume soarta balaurului, care este prins si aruncat in adanc, unde ramane timp de o mie de ani. Orice definitie sau descriere a mileniului trebuie sa se intemeieze pe cadrul doctrinei milenare prezentata in cap. 19 si 20, deoarece acesta este unicul pasaj biblic care se ocupa direct de aceasta doctrina. Vrajmasii lui Hristos Ucisi la A doua Venire. – Cand fiara si proorocul mincinos sunt aruncati in iazul cu foc (Apocalipsa 19,20) ,,ceilalti” (v. 21), sau ,,restul” aderentilor lor sunt ucisi de sabia lui Hristos. Acestia sunt imparati, capitani, oameni viteji si ,,tot felul de oameni, slobozi si robi” (v. 18). Despre aceleasi categorii se spune ca in timpul pecetii a sasea incearca sa se ascunda de fata Mielului (cap. 6,14–17) cand cerul se strange ca un sul si orice insula si munte se misca din locul lor. Este evident ca aceste texte descriu acelasi eveniment care zguduie pamantul, a doua venire a Domnului Hristos. Cati sunt inclusi in moartea acestor ,,ceilalti” (cap. 19,21)? Conform celor scrise in cap. 13,8 in momentul celei de-a doua veniri vor fi pe pamant numai doua categorii: ,,toti locuitorii pamantului i se vor inchina [fiarei], toti aceia al caror nume n-a fost scris … in cartea vietii”. Este evident deci ca atunci cand ,,ceilalti” sunt ,,ucisi cu sabia” (cap. 19,21) nu mai exista alti supravietuitori decat cei care s-au impotrivit fiarei, si anume cei care sunt scrisi in cartea vietii (cap. 13,8). Inainte de a mentiona ca aceasta grupa intra in domnia ei milenara (cap. 20,4), Ioan arata cum al treilea mare vrajmas, balaurul, va incepe sa-si primeasca plata (v. 1–3). Mortii cei Drepti vor Invia la A doua Venire. – Biblia prezinta doua invieri: cea a celor drepti si cea a celor nedrepti, despartite de o perioada de o mie de ani (vezi comentariul de la Apocalipsa 20,1.4.5). Nu poate avea loc o inviere generala, deoarece exista o inviere la care, dupa cat pare, nu toti au parte (Filpeni 3,11; compara cu Luca 14,14; 20,35). In alta parte cei drepti sunt descrisi ca ,,cei ce sunt ai lui Hristos” ,,la venirea Lui” (1 Corinteni 15,23). Unii sustin ca in Apocalipsa 20,4 este vorba numai de martirii crestini. Totusi, o comparatie cu alte texte arata ca toti dreptii, inclusiv sfintii din Vechiul Testament (vezi comentariul de la Romani 4,3; 1 Corinteni 15,18) si neprihanitii in viata, care atunci vor fi facuti nemuritori (1 Corinteni 15,51–54), se vor inalta cu Hristos la a doua venire (vezi comentariul de la 1 Tesaloniceni 4,16.17). Nu exista nici un temei biblic intemeiat pentru a-i desparti pe cei ,,fericiti si sfinti”, care au rezistat persecutiei din partea fiarei, de sfintii nemuritori mentionati in 1 Tesaloniceni 4 si 1 Corinteni 15. Unitatea celei de-a Doua Veniri. Diferitele pasaje biblice despre cea de-a doua venire se combina descriind revenirea Domnului Hristos ca pe un singur eveniment, a carui menire este sa-i adune pe sfintii Sai si sa-i nimiceasca pe persecutorii lor. Referintele principale pot fi rezumate dupa cum urmeaza: 1. 1. Matei 24,29–31. Venirea lui Hristos va fi vizibila, va avea loc ,,pe norii cerului”, ,,dupa acele zile de necaz”. Isus ii va trimite pe ingerii Sai ,,cu trambita rasunatoare”, ca sa-i ,,adune pe alesii Lui”. 2. 2. 1 Corinteni 15,23.51–53. Cei care sunt ai lui Hristos la venirea Sa – atat cei inviati cat si cei vii – vor primi nemurirea atunci cand ,,trambita va suna”. 3. 3. 1 Tesaloniceni 4,15/17. Domnul Se pogoara ,,cu trambita lui Dumnezeu”, pentru a-i invia si a-i lua la ceruri ,,pe cei morti in Hristos”, impreuna cu ,,cei vii, care vom fi ramas” pana la ziua venirii Sale. Ei sunt rapiti ,,in nori, ca sa intampine pe Domnul in vazduh” si ,,sa fie totdeauna cu Domnul”. 4. 4. 2 Tesaloniceni 1,6–8. ,,Odihna” bisericii dupa persecutie are loc ,,la descoperirea Domnului Isus din cer, cu ingerii puterii Lui, intr-o flacara de foc”, ca sa pedepseasca ,,pe cei ce nu asculta de Evanghelie”. 5. 2 Tesaloniceni 2,1–3,8. ,,Strangerea laolalta cu El” (cu Hristos), cu privire la care tesalonicenii erau framantati, nu va veni inainte de ,,lepadarea credintei” si de descoperirea, ,,omului faradelegii” (Antihristul), care va fi nimicit ,,cu suflarea gurii Sale” si de ,,aratarea venirii Sale”. 6. Apocalipsa 1,7. Venirea Sa va fi ,,pe nori”, vizibila pentru ,,orice ochi”. 2. 7. Apocalipsa 14,14–20. Cand va veni Hristos, El va avea parte de un dublu seceris – cei drepti si cei nedrepti. 3. 8. Apocalipsa 19,11 la 20,6. La venirea Sa, simbolizata prin imaginea unui razboinic insotit de ostile cerului, Hristos va arunca ,,fiara” persecutoare si pe ,,proorocul mincinos” in iazul de foc, si ii va ucide pe restul dusmanilor Sai cu sabia care iese ,,din gura Lui”. Un inger il va lega pe Satana. Cei credinciosi – mortii inviati si oamenii vii – vor fi rasplatiti; vor domni impreuna ,,cu Hristos o mie de ani”. Aceste pasaje biblice sunt de acord ca revenirea glorioasa a Domnului este un eveniment singur si vizibil. Ele arata ca acest un singur eveniment va realiza (1) adunarea sfintilor nemuritori de pe pamant pentru a fi impreuna cu El, bineinteles ca in ,,locasurile” ceresti, in locul pe care Hristos S-a dus sa-l pregateasca pentru ei (Ioan 14,2.3) si (2) uciderea persecutorilor din ultima generatie, impreuna cu toti cei nedreptii, prin slava mistuitoare a venirii Sale. Astfel, este evident faptul ca atunci cand va incepe mileniul toate fiintele umane fie vor fi fost luate la ceruri, in nemurire, fie vor fi fost lasate moarte pe un pamant pustiit. Tocmai aceasta depopulare a pamantului va fi cea care il va lega pe Satana (vezi comentariul de la Apocalipsa 20,1.2). El nu mai are posibilitatea sa ajunga la cei rascumparati si nici puterea sa-i insele oamenii supusi lui, pana cand acestia vor invia iarasi, la sfarsitul celor ,,o mie de ani” (v. 5). Credinta Eronata in Mileniul pe Pamant. – Unii sustin ca mileniul va fi o perioada de dreptate, pace si prosperitate pe pamant. Ei ajung la aceasta conceptie mai ales pentru ca aplica la mileniu, fie literal, fie figurat, profetiile restaurarii si ale imparatiei date Israelului din Vechiul Testament. Premilenaristii care apartin acestei grupe aplica literal aceste profetii la o imparatie pe pamant, fie bisericeasca, fie iudaica, intr-un mileniu viitor, dupa a doua venire. Postmilenaristii aplica exact aceleasi preziceri la o epoca de aur din istoria bisericii, inainte de a doua venire. O a treia grupa, amilenaristii, considera ca descrierile Vechiul Testament cu privire la imparatia oferita vechiului Israel sunt simple alegorii ale biruintele bisericii in era crestina. Falsitatea acestor trei opinii este dubla: (1) Nici una din ele nu corespunde celor specificate in Apocalipsa 19,10–20,15, cel mai important pasaj biblic care se ocupa de mileniu. Acest pasaj arata clar ca in aceasta perioada pe pamant nu va fi nici o fiinta umana vie (vezi mai sus; vezi comentariul de la cap. 20,1). Prin urmare, mileniul nu poate fi o perioada de dreptate, pace si prosperitate pe pamant. (2) Aceste opinii se bazeaza pe o falsa conceptie cu privire la natura profetiilor din Vechiul Testament. De exemplu, multi premilenaristi sustin ca aceste profetii cu privire la imparatie sunt niste decrete literale si inalterabile, care urmeaza inca sa se implineasca in cadrul Israelului literal, deci cu evreii (pentru termenul ,,Israel” aplicat evreilor din orice semintie, vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 1,6). Aceasta credinta eronata a avut drept rezultat un sistem cunoscut sub numele de futurism (vezi p. 129), care, in loc de a considera biserica crestina mostenitoare a fagaduintelor facute lui Israel, considera ca epoca crestina este o ,,paranteza” in profetie, adica ea umple golul, pana cand vechile profetii cu privire la Israel se vor implini literal (vezi p. 129). Interpretii acestei scoli aplica cea mai mare parte a profetiilor din Apocalipsa in special evreilor si cred ca acest preziceri vor fi implinite in ceea ce ei numesc ,,timpul sfarsitului”. Ei asteapta ca profetiile vechi testamentare cu privire la imparatie, date lui Israel, sa se implineasca in timpul mileniului. Ei impart istoria sacra in doua sisteme religioase, sau perioade, ,,epoca bisericii” fiind privita ca o perioada intermediara de har intre epoca iudaica trecuta si viitoare. Aceasta impartire in sisteme religioase cere in mod logic ,,o rapire inainte de necaz” (vezi comentariul de la 1 Tesaloniceni 4,17), pentru a-i lua pe sfintii crestini de pe pamant, inainte de ,,perioada de necaz” a iudeilor. Acesti comentatori sustin in continuare ca evreii care vor supravietui Il vor primi pe Hristos atunci cand va aparea pe norii cerului dupa zilele de necaz; apoi, impreuna cu ,,natiunile” care vor supravietui, vor intra in mileniu, si fiind inca muritori, vor locui pe un pamant partial renovat. Conform acestei opinii, iudeii se vor bucura nu doar de prosperitate materiala si de viata lunga, ci si de imparatia davidica restaurata, un templu restaurat, un sistem de jertfe ,,comemorativ”, lege, Sabat, stapanire politica mondiala, impunerea ,,carmuirii cu toiag de fier” a lui Hristos asupra natiunilor supuse, dar care in final vor fi rebele – toate acestea intr-o imparatie milenara pamanteasca, in timp ce sfintii crestini vor domni cu Hristos in nemurire. Mai jos sunt prezentate cateva din principiile de interpretare profetica a Vechiului Testament, trecute cu vederea de cei care considera ca profetiile vechi testamentare despre imparatie se aplica evreilor dintr-o epoca viitoare (vezi Vol. IV, p. 25–38; vezi comentariul de la Deuteronom 18,15). 1. 1. Fagaduintele date Israelului din vechime erau conditionale. Dumnezeu a spus: ,,Daca veti asculta …, veti fi ai Mei dintre toate popoarele” (Exodul 19,5; vezi Deuteronom 7; 8; 27–30; Ieremia 18,6–10; vezi Vol. IV, p. 34). 2. 2. Israelul ca natiune nu a implinit conditiile, deci a pierdut imparatia si fagaduintele. Cand a venit Hristos, Fiul lui David, iar natiunea iudaica L-a respins pe Imparatul ei, ea a pierdut imparatia (vezi comentariul de la Matei 21,43; compara-l cu cel de la Apocalipsa 20,1). 3. 3. Biserica crestina, ,,Israelul spiritual”, este acum mostenitoarea fagaduintelor. Faptul ca Israelul literal a dat gres nu inseamna ,,ca a ramas fara putere Cuvantul lui Dumnezeu” (Romani 9,6). Cand Israelul ca natiune a fost taiat, ca niste ramuri moarte, din adevarata tulpina a lui Avraam, adevaratul Israel a ramas ramasita iudaica credincioasa, care L-a acceptat pe Mesia (vezi comentariul de la Romani 11,5), iar la acesti crestini iudei s-au adaugat crestinii dintre neamuri, altoiti la tulpina originala. Astfel, acum pomul este format din copiii spirituali ai lui Avraam (Galateni 3,16.26–29), adica biserica crestina. Pavel declara ca ,,tot Israelul va fi mantuit” (Romani 11,26), dar face foarte clar faptul ca ,,tot Israelul” nu inseamna toti iudeii (vezi comentariul de acolo). El ii exclude pe cei care sunt doar ,,copii trupesti” si ii include pe ,,copiii fagaduintei” (Romani 9,6–8). Acestora el ii adauga pe aceia dintre neamuri care au circumciziunea adevarata, spirituala, care vine de la Hristos (Romani 2,26.28.29; Coloseni 2,11; vezi comentariul de la Romani 11,25.26; Filipeni 3,3). El declara fara echivoc ca neamurile mantuite prin harul lui Hristos nu mai sunt straini si calatori fata de ,,cetatenia in Israel” si fata de ,,legamintele fagaduintei“, ci sunt ,,impreuna cetateni cu sfintii” (Efeseni 2,8–22). In Israelul spiritual ,,nu mai este nici iudeu, nici grec”, caci, in Hristos, toti sunt una (Galateni 3,28). Pavel aplica la ,,toata samanta”, adica la crestinii evrei si cei dintre neamuri, fagaduinta imparatiei (vezi comentariul de la Romani 4,13.16). Petru citeaza, aproape cuvant cu cuvant, pasajul cheie (Exodul 19,5.6) care fagaduieste Israelului un statut de popor ales, de natiune sfanta, de ,,imparatie preoteasca”, si il aplica crestinilor ne-iudei. Acest lucru arata ca el considera ca biserica crestina este mostenitoarea statutului special detinut mai inainte de Israelul neascultator acum (vezi comentariul de la 1 Petru 2,5–10). Ioan foloseste de doua ori o expresie care pare sa faca aluzie la acelasi pasaj din Exodul: ,,o imparatie si preoti” (vezi comentariul de la Apocalipsa 1,6; 5,10), aratand ca face o aplicatie similara a acelei fagaduinte cu privire la imparatie – nu doar bisericii biruitoare viitoare, ci si crestinilor din Asia Mica. In ce priveste alte fagaduinte si profetii date lui Israel, care in Noul Testament se aplica la biserica din timpurile apostolice, vezi Faptele Apostolilor 2,16–21; 13,47; 15,13–17. 4. Profetii care la inceput au fost literale pot fi implinite in mod spiritual, cu ,,Israelul spiritual”, in veacul acesta, si in mod transcendent, in lumea viitoare. Aplicatiile din Noul Testament arata ca profetiile literale date Israelului din vechime pot sa aiba o implinire neliterara pentru biserica, sub alte conditii, in era crestina, si o implinire finala, fara elementele acestei lumi efemere, in imparatia vesnica. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–3GC 658 1–151T 67–71 2–4EW 290 4 EW 52 4–6GC 661 5 EW 52, 89 5, 6 EW 292 5–9EW 53 6 EW 51; GC 544, 673; SR 429 7–9EW 293; GC 664 9 EW 52, 54, 294; GC 672, 673 11 GC 665 11, 12 COL 318; CS 314; FE 261; GC 666; SR 422; 8T 28 12 GC 480, 486, 549; PP 326, 357; TM 224; 4T 453; 6T 310 12, 13 EW 52 13 4T 116 13, 14 GC 544 14 EW 295; PP 461 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: