2:8 Ingerului Bisericii din Smirna scrie-i: Iata ce zice Cel dintai si Cel de pe urma, Cel ce a murit si a inviat:
Ingerului. Vezi comentariul de la cap. 1,20.
Smirna. Multa vreme s-a considerat ca acest cuvant este derivat de la muron, numele unei rasini aromatice obtinute de la copacul arab Balsamodendron myrrha. Rasina aceasta era folosita pentru imbalsamarea mortilor, iar medicinal ca un unguent, sau alifie, si era arsa ca tamaie. Vezi comentariul de la Matei 2,11. Mai recent invatatii tind sa favorizeze ideea ca acest cuvant deriva de la numele unei zeite anatoliene, Samorna, care era adorata in cetatea Efes (vezi Cele sapte biserici din Apocalipsa). In ce priveste vechea cetate Smirna, vezi Cele sapte biserici din Apocalipsa; harta de la p. 714. Nu exista nici o relatare cu privire la cand si cine a infiintat biserica din Smirna. Biserica aceasta nu este mentionata in alta parte in Scriptura.
Din punct de vedere istoric, se poate considera ca perioada care este reprezentata de Smirna incepe pe la sfarsitul secolului intai (aprox. anul 100 d.Hr.) si continua pana pe la anul 313 d.Hr., cand Constantin s-a dedicat cauzei bisericii (vezi Nota Suplimentara de la sfarsitul capitolului; vezi comentariul de la v. 10). Unii sugereaza ca anul 323 d.Hr. este data presupusei sale convertiri la crestinism. Trebuie observat faptul ca profetiile din cap. 2 si 3 nu sunt, strict vorbind, profetii referitoare la timp si ca datele sugerate mai sus au doar rolul de a usura stabilirea unei corespondente aproximative intre profetie si istorie.
Cel dintai si Cel de pe urma. Vezi comentariul de la cap. 1,8.17.
A murit. Vezi comentariul de la cap. 1,18; 2,1. Pentru o biserica care dadea piept cu persecutia si cu moartea din cauza credintei, accentul pus asupra vietii in Hristos trebuie sa fi fost plin de insemnatate.