2:6 Ai insa lucrul acesta bun: ca urasti faptele Nicolaitilor, pe care si Eu le urasc.
Nicolaitilor. Aceasta este una din sectele eretice care a chinuit bisericile din Efes si Pergam (vezi v. 15), si probabil si din alte locuri. Irineu ii identifica pe nicolaiti cu o secta gnostica: ,,Ioan, ucenicul Domnului, predica aceasta credinta (divinitatea lui Hristos), si cauta ca, proclamand Evanghelia, sa indeparteze ratacirea care fusese semanata mai inainte printre oameni de catre Cerintus, si cu multa vreme mai inainte de catre nicolaiti, care sunt o odrasla a acelei gresit numite ,,stiinta”, si cauta sa-i convinga ca nu este decat un singur Dumnezeu, care a facut toate lucrurile prin Cuvantul Sau” (op. cit. iii. 11. 1; ANF, vol. 1, p. 426). Exista de asemenea dovezi istorice cu privire la existenta, cu aproximativ un secol mai tarziu, a unei secte gnostice ai carei adepti se numeau nicolaiti. Unii parinti bisericesti care vorbesc despre aceasta secta (Irineu op. cit. i. 26. 3; Hippolytus Refutation of All Heresies, vii. 24) il identifica pe fondatorul ei cu Nicolae din Antiohia, unui din cei sapte diaconi (vezi Faptele Apostolilor 6,5). Nu stim daca traditia cu privire la diaconul Nicolae este adevarata, dar secta aceasta poate fi aceeasi cu cea mentionata de Ioan. Se pare ca cel putin in secolul al II-lea adeptii acestei secte sustineau ca faptele trupului nu afecteaza curatia sufletului si deci nu au nici o legatura cu mantuirea.