2:2 Stiu faptele tale, osteneala ta si rabdarea ta, si ca nu poti suferi pe cei rai; ca ai pus la incercare pe cei ce zic ca sunt apostoli si nu sunt, si i-ai gasit mincinosi.
Stiu. Fiecareia din cele sapte biserici, Hristos ii declara: ,,Stiu faptele tale”. Indemnurile Sale sunt ale Cuiva care cunoaste pe deplin problemele fiecarei biserici si care este deci in stare sa recomande o solutie potrivita si eficace.
Faptele. [,,Lucrari”, KJV]. Gr. erga, ,,fapte”, ,,actiuni”, ,,activitati”, mai ales faptele din punct de vedere moral. Intreaga viata si purtare a bisericii este cunoscuta de Isus Hristos.
Tale. Aici se foloseste numarul singular deoarece Hristos Se adreseaza ,,ingerului” (v. 1) care este reprezentantul fie a fiecarui membru din biserica, fie al bisericii ca o unitate. Hristos Se ocupa de oameni atat ca grup – ca o biserica – cat si in termenii unei legaturi directe si personale pe care o are fiecare crestin cu El.
Osteneala. Gr. kopos, ,,oboseala”, ,,truda”, starea care rezulta in urma muncii intense, exprimata prin cuvantul ,,truda”. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru omiterea cuvantului ,,ta” dupa ,,osteneala”. Acest fapt leaga mai strans ideea de ,,munca” cu cea a rabdarii care o insoteste. E ca si cum Hristos ar fi spus: ,,Stiu ce ai facut, si de asemenea cunosc munca grea si staruinta care erau necesare pentru savarsirea ei”.
Rabdarea. Gr. hupomone, ,,perseverenta”, ,,staruinta (activa, darza)”, literal, ,,ramanere sub”.
Nu poti suferi. Prea adesea, acum, ca si in trecut, biserica este dispusa sa ,,sufere” sau sa suporte, de dragul pacii, invataturi si practici rele in mijlocul ei. Slujitorilor lui Hristos li se poate parea mai usor sa nu mustre pacatele indragite de credinciosi decat sa ia pozitie curajoasa de partea adevarului (compara cu Isaia 30,10; 2 Timotei 4,3). Biserica din Efes trebuia sa fie laudata pentru faptul ca facea o deosebire clara intre adevar si ratacire, fie in doctrina, fie si in viata, cat si pentru faptul ca lua o pozitie ferma impotriva ratacirii.
Cei rai. Adica apostolii mincinosi despre care se va vorbi imediat mai amanuntit. Ratacirile doctrinale grosolane vor reflecta, mai curand sau mai tarziu, un comportament grosolan. Ceea ce face un om este in mod inevitabil ceea ce gandeste si ceea ce crede (vezi Proverbe 4,23; Matei 12,34; 1 Ioan 3,3).
Pus la incercare. Gr. peirazo, ,,a testa”, ,,a proba”. Biserica din Efes a cercetat cu sarguinta pretentiile si invataturile acestor apostoli mincinosi. Ignatiu, scriind la inceputul secolului al II-lea, vorbeste despre efortul depus de crestinii efeseni pentru a evita erezia (To the Ephesians ix. 1).
Intr-una din epistolele sale, Ioan ii avertiza pe crestini cu privire la venirea lui ,,antihrist” si-i sfatuia sa cerceteze ,,duhurile daca sunt de la Dumnezeu” (1 Ioan 4,1–3). Avertizarea data de Pavel conducatorilor din Efes, cu multi ani mai inainte, ca ,,lupi rapitori” se vor furisa printre ei si ca ,,vor invata lucruri stricacioase” (Faptele Apostolilor 20,25.30), s-a implinit. El ii sfatuise pe tesaloniceni sa ,,cerceteze toate lucrurile” si sa pastreze ,,ce este bun” (1 Tesaloniceni 5,21). Petru scrisese mai pe larg cu privire la ,,prooroci mincinosi” si la ,,invatatori mincinosi” (vezi 2 Petru 2). Compara cu 1 Timotei 1,20; 2 Timotei 4,14.15. Desi s-ar putea ca la prima vedere sa nu fie usor de recunoscut ratacirile subtile ale invataturilor lor, ei puteau fi recunoscuti ,,dupa roadele lor” (vezi Matei 7,15–20).
Asa stau lucrurile si astazi, deoarece adevaratele roade ale Duhului (vezi Galateni 5,22.23) nu cresc in viata acelora care invata si practica ratacirea. Crestinul sincer, care este atent la cele spirituale, are fagaduinta ca daca vrea, poate sa descopere spiritul si motivele necrestine care stapanesc pe fiecare invatator fals (vezi comentariul de la 1 Ioan 4,1; Apocalipsa 3,18).
Apostoli. Printre ereziile mai serioase care au amenintat biserica spre sfarsitul primului secol au fost docetismul si o forma timpurie a gnosticismului. Cu privire acestea si alte erezii care au atacat biserica din vremurile apostolice, vezi Vol. V, pp. 912, 913; Vol. VI, pp. 52–59. Mai precis, o traditie timpurie arata ca un gnostic, numit Cerintus, a vizitat Efesul si i-a provocat necazuri lui Ioan si bisericii sale (vezi Irineu, Against Heresies iii. 3. 4). Lupta bisericii din Efes impotriva proorocilor mincinosi pare sa fi fost o realitate a bisericii in general.