2:20 Dar iata ce am impotriva ta: tu lasi ca Izabela, femeia aceea, care se zice prorocita, sa invete si sa amageasca pe robii Mei sa se dedea la curvie, si sa manance din lucrurile jertfite idolilor.
Lasi. Gr. aphiemi, ,,a permite”, ,,a ingadui sa activeze”. Biserica avea nu doar neajunsul ca multi se dedau pe fata la apostazie, ci si ca nu se facea nici un efort serios pentru a pune stavila raului.
Iezabela. (Izabela) In ce priveste raportul despre Izabela din istorie, vezi Regi 16,31; 18,13; 19,1.2; 21,5–16.23–25; 2 Regi 9,30.37. S-ar parea ca, asa cum Izabela a sustinut cultul lui Baal in Israel (1 Regi 21,25), tot asa pe vremea lui Ioan o profetesa mincinoasa incerca sa duca biserica din Tiatira in ratacire. Solia aceasta arata ca aici, mai mult decat in Pergam (Apocalipsa 2,14), apostazia propasea pe fata si sfidator. Aplicata la perioada Tiatira a istoriei crestine, figura Izabelei reprezinta puterea care a produs marea apostazie a secolelor medievale (vezi Nota Suplimentara de la Daniel 7; vezi comentariul de la Apocalipsa 2,18; compara cu Apocalipsa 17).
Sa se dedea la curvie si sa manance din lucrurile jertfite. Vezi comentariul de la Apocalipsa 2,14; compara cu 2 Regi 9,22. Fara indoiala ca este vorba mai intai de o aplicatie locala, la biserica din Tiatira. Aplicatia la perioada istorica reprezentata de Tiatira face referire la amestecul de paganism si crestinism (vezi comentariul de la Ezechiel 16,15; Apocalipsa 17,1). Acest proces a fost accelerat foarte mult sub domnia lui Constantin si a succesorilor sai. In general vorbind, crestinatatea medievala era in forma si in spirit mai mult pagana decat crestina.