2:18 Ingerului Bisericii din Tiatira, scrie-i: Iata ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului, si ale carui picioare sunt ca arama aprinsa:
Ingerului. Vezi comentariul de la cap. 1,20.
Tiatira. Originea si sensul acestui nume sunt nesigure. Unii au sugerat ca Tiatira inseamna ,,mirosul placut al muncii”, probabil pe temeiul faptelor bisericii, prezentate in v. 19. Cu toate ca era mai putin insemnata decat celelalte sase cetati, Tiatira antica se distingea prin numarul meseriilor si al artelor care infloreau acolo. Dupa cat se pare, printre acestea mai de seama era vopsirea stofelor (vezi Faptele Apostolilor 16,14). Cu siguranta ca membrii bisericii crestine din Tiatira isi alegeau meserii din mestesugurile locale. Pentru alte informatii cu privire la cetatea antica Tiatira, vezi capitolul Cele Sapte Biserici din Apocalipsa; harta de la p. 714.
Aplicata la istoria crestina, solia catre biserica din Tiatira se potriveste foarte bine bisericii din Evul Mediu Timpuriu (vezi Nota Suplimentara de la sfarsitul capitolului).
Evul Mediu Timpuriu s-a dovedit a fi un timp de greutati cumplite pentru cei care Il iubeau cu adevarat pe Dumnezeu si Ii slujeau, iar perioada istorica reprezentata de Tiatira poate fi pe buna dreptate numita epoca adversitatii. Din cauza persecutiei flacara adevarului palpaia si aproape ca se stinsese.
Orientarile care incepusera in perioadele mai timpurii au devenit dominante in timpul Evului Mediu Timpuriu. Deoarece Scriptura nu era la indemana crestinului de rand, traditia a fost pusa la loc de cinste. S-a ajuns sa se considere ca faptele sunt un mijloc de a castiga mantuirea. O preotie falsa si omeneasca intuneca preotia adevarata si divina a lui Isus Hristos. Vezi Nota Suplimentara de la Daniel 7. Reforma a constat in mare parte in redesteptarea si restaurarea marilor adevaruri ale Evangheliei. Ea proclama ca oamenii sunt mantuiti numai prin credinta in Hristos, ca singurul lor standard pentru credinta si vietuire este Scriptura si ca fiecare om se poate infatisa personal inaintea Marelui Preot, Isus Hristos, fara a avea nevoie de vreun mijlocitor omenesc.
Fiul lui Dumnezeu. Vezi comentariul de la Luca 1,35; Ioan 1,14. Acest titlu, ca si acelea care introduc soliile catre celelalte biserici, este luat din descrierea lui Hristos Cel glorificat, de la Apocalipsa 1,13 (vezi comentariul de la cap. 2,1). Aici se foloseste articolul hotarat, care Il identifica pe Autorul soliei cu a doua Persoana a Dumnezeirii (vezi comentariul de la cap. 1,13).
Ochii … picioarele. Vezi comentariul de la cap. 1,14.15.