19:7 Sa ne bucuram, sa ne inveselim, si sa-I dam slava! Caci a venit nunta Mielului; sotia Lui s-a pregatit,
Sa ne bucuram. Aceasta este experienta interioara, a inimii.
Sa ne veselim. Este manifestarea exterioara, un rezultat al bucuriei launtrice. Aceasta vine dintr-o inima inundata de fericirea datorata faptului ca Hristos domneste acum ca imparat (vezi cap. 18,20).
Slava. Literal, ,,glorie”. Aceasta este exprimarea culminanta a recunostintei si a devotiunii. A venit. Sau ,,a venit in cele din urma”, adica in momentul cand se face acest anunt evenimentul a avut deja loc (vezi mai jos, la ,,nunta”; vezi comentariul de la v. 1).
Nunta. ,,Mireasa, nevasta Mielului” este ,,cetatea Sfanta, Ierusalimul” (cap. 21,2.9.10). Noul Ierusalim va fi capitala noului pamant, reprezentand astfel ,,imparatia lumii”, care trebuie sa devina imparatia ,,Domnului nostru si a Hristosului Sau” (cap. 11,15; 21,1–5; GC 426). Noul Ierusalim va cuprinde Gradina Edenului, in care a fost pastrat pomul vietii (vezi cap. 22,1.2; compara cu PP 62; GC 299, 646–648). Nunta la care se face referire aici este momentul in care Hristos Isi primeste imparatia, reprezentata de Noul Ierusalim, si este incoronat ca Domn al domnilor si Imparat al imparatilor, in ceruri, la sfarsitul lucrarii Sale preotesti, inainte de venirea plagilor (EW 55, 251, 280, 281; GC 427, 428; vezi comentariul de la cap. 17,14). Ca si in pilda celor zece fecioare, sfintii care asteapta sunt oaspetii invitati la nunta (cap. 19,9; GC 426, 427; compara cu Matei 25,1–10).
Mielului. Vezi comentariul de la cap. 5,6.
S-a pregatit. Ioan isi continua descrierea simbolica in termenii unei nunti orientale antice. In ce priveste obiceiurile legate de o asemenea ocazie, vezi comentariul de la Matei 22,1–13; 25,1–10; Ioan 2,1–10.