19:21 Iar ceilalti au fost ucisi cu sabia, care iesea din gura Celui ce sedea calare pe cal. Si toate pasarile s-au saturat din carnea lor.
Ceilalti. Sau ,,restul”, adica toti locuitorii pamantului, cu exceptia celor rascumparati (vezi Nota Suplimentara de la cap. 20, nota 2).
Sabia. Vezi comentariul de la v. 15.
Celui ce sedea. Vezi comentariul de la v. 11.
Toate pasarile. Vezi comentariul de la v. 17. Nota Suplimentara la Capitolul 19
In cap. 12,17 Ioan declara ca ,,marturia lui Isus”, care este ,,duhul proorociei”, reprezinta unul dintre semnele distinctive ale ,,ramasitei” (vezi comentariul de acolo).
Cuvantul ,,proorocie” face referire la orice mesaj inspirat, comunicat de Dumnezeu printr-un prooroc (vezi comentariul de la Matei 11,9). Proorocia poate fi o prezicere a unor evenimente viitoare, desi cel mai adesea ea nu este asa ceva. Sintagma ,,duhul proorociei” se refera mai ales la ,,aratarea sau manifestarea Duhului”, in forma unui dar special al Duhului Sfant, care il inspira pe cel ce il primeste si il face in stare sa vorbeasca cu autoritate, ca reprezentant al lui Dumnezeu (1 Corinteni 12,7–10), atunci cand este ,,manat de Duhul Sfant” sa faca asta (2 Petru 1,21). Contextul sintagmei din Apocalipsa 19,10 defineste ,,marturia lui Isus” si ,,duhul proorociei” in acest sens. Avand in vedere faptul ca ,,ramasita” din cap. 12,17 se refera in special la biserica de dupa incheierea celor 1260 de zile profetice din v. 6 si 14, adica de dupa anul 1798 (vezi comentariul de la Daniel 7,25), cap. 12,17 apare ca o prezicere clara a manifestarii speciale a ,,duhului”, sau a ,,darului”, proorociei in biserica din zilele noastre. Adventistii de ziua a saptea cred ca lucrarea lui Ellen G. White indeplineste intr-un fel unic caracteristicile din Apocalipsa 12,17.
Scriitorii biblici vorbesc despre mai mult de douazeci de persoane contemporane cu ei, care exercitau darul profetiei, desi soliile lor nu au fost incorporate in canon. Unii dintre acestia au fost: Natan, Gad, Ido, Agab si altii (2 Samuel 7,2; 1 Cronici 29,29; 2 Cronici 9,29; Faptele Apostolilor 11,27.28; 21,10). In plus, este evident ca darul profetiei nu a fost limitat la barbati, nici in Vechiul Testament, nici in Noul Testament, caci au existat profetese, ca Debora (Judecatori 4,4), Hulda (2 Cronici 34,22) si cele patru fete ale lui Filip (Faptele Apostolilor 21,9).
Scriitorii Noului Testament nu sugereaza nicaieri ca manifestarea darului profetiei trebuia sa ia sfarsit o data cu biserica apostolica. Dimpotriva, Pavel declara ca, alaturi de alte daruri ale Duhului pe care el le enumerate in Efeseni 4,11, acest dar trebuia sa continue ,,pana vom ajunge toti la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos” (v. 13). Toate celelalte daruri speciale mentionate in v. 11 sunt inca necesare in biserica, iar barbatii si femeile au inca de la Duhul Sfant calificarea de a indeplini aceste slujbe. De ce sa fie slujba de profet considerata o exceptie?
Au avut loc intotdeauna contrafaceri ale manifestarilor darului profetic. Asta nu s-a intamplat numai in vremurile Vechiului Testament (vezi 2 Cronici 18; Ieremia 27–29), ci Domnul a avertizat ca biserica crestina va fi tulburata de prooroci mincinosi, mai ales pe masura ce a doua Sa venire se va apropia (Matei 24,11.24). Puterea acestor prooroci mincinosi de a insela avea sa fie atat de mare incat sa insele, daca este ,,cu putinta, chiar si pe cei alesi”. Faptul ca Domnul Hristos a avertizat impotriva unei false manifestari a darului profetic inainte de a doua Sa venire dovedeste cu putere ca va exista si o manifestare autentica a acestui dar, altfel El ar fi putut sa avertizeze pur si simplu impotriva tuturor profetilor care ar fi putut sa vina.
In armonie cu avertizarea data de Domnul Hristos, Ioan sfatuieste biserica sa ii puna la incercare pe cei care pretind ca au fost inzestrati cu daruri spirituale (1 Ioan 4,1), pentru a stabili daca aceste daruri sunt autentice. Scriptura arata cateva criterii dupa care trebuie sa fie apreciati cei care pretind ca vorbesc in numele lui Dumnezeu: (1) Viata personala a profetului trebuie sa fie in armonie cu invataturile Scripturii (Matei 7,15–20). (2) Soliile sale, de asemenea, trebui sa fie in conformitate cu Scriptura. (3) Slujirea sa Il va inalta pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu si Mantuitor al omului (1 Ioan 4,2). (4) Lucrarea sa va fi confirmata prin implinirea prezicerilor (Ieremia 28,9; compara cu 1 Samuel 3,19). De asemenea, este rezonabil sa ne asteptam ca soliile sale sa aiba un beneficiu practic pentru biserica, sa fie oportune si potrivite, lipsite de influente omenesti, iar atunci cand profetul se afla in viziune publica experienta sa sa fie similara cu cea a profetilor biblici. Viata, lucrarea si scrierile lui Ellen G. White corespund pe deplin acestor cerinte.
Adventistii de ziua a saptea nu considera scrierile lui Ellen G. White nici ca inlocuitor, nici ca un adaos la Canonul Sfant. Pentru adventisti, Biblia are un statut unic si suprem, ca mijloc de punere la proba a credintei si a practicii crestine (vezi EW 78), in timp ce scrierile lui Ellen G. White sunt, dupa cum ea insasi a spus-o, ca ,,o lumina mai mica, a carei menire este sa ii conduca pe oameni la o lumina mai mare” (EGW, RH 20 ianuarie 1903). Scrierile Spiritului Profetic nu reprezinta
o noua cale a mantuirii, dar sunt desemnate sa-i conduca pe oameni la intelegerea si aprecierea Bibliei si la folosirea izvorului mantuirii descoperit acolo.
Unii au facut speculatii cu privire la existenta unor trepte ale inspiratiei. Ca atare, ei considera pe unii dintre profeti, cum au fost Debora, Natan sau Agab, au avut parte de o inspiratie de un nivel mai de jos, sau inferior, fata de scriitorii canonici. Pe temeiul unor astfel de premise, ei vor sa considere ca Ellen G. White poseda o inspiratie de un nivel redus, sau inferior. Insa Biblia nu spune ca ar exista anumite trepte ale inspiratiei si nici nu ofera vreun sprijin pentru aceasta idee.
Adventistii cred ca toate aceste speculatii nu sunt doar nefolositoare, ci si primejdioase. Cum pot intelege fiintele finite taina felului in care Dumnezeu, prin Duhul Sau, ilumineaza in mod unic mintile celor alesi de El pentru a fi purtarii Sai de cuvant?
In ce priveste anumite probleme ridicate cu privire la Ellen G. White, vezi F.D. Nichol, Ellen
G. White and Her Critics
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1–6TM 432
6 DA 48; GC 673
6, 7 DA 151; PK 721
6–9COL 421
7, 8 8T 154
8 AA 591; AH 536; COL 310; CG 190; Ed 249; ML 272
8, 9 CT 341
9 AH 503; DA 151; EW 19; GC 427; ML 356; TM 19; 1T 69; 6T 412; 7T 54; 8T 153
10 EW 231; ML 41; PP 367
11 GC 641
14 AA 523; GC 641
16 DA 739; EW 179, 286; GC 641; MB 108; SR 410; 6T 406