19:1 Dupa aceea, am auzit in cer ca un glas puternic de gloata multa, care zicea: Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mantuirea, slava, cinstea si puterea!
Dupa aceea. Adica dupa ce a vazut scenele din cap. 17 si 18 (vezi comentariul de la cap. 18,1). Cele din cap. 19 i-au fost prezentate lui Ioan in continuare, fara vreo intrerupere. Din v. 2 reiese ca aceasta cantare este intonata dupa ce judecata asupra ,,curvei celei mari” a fost executata, eveniment care are loc in timpul plagii a saptea (vezi comentariul de la cap. 16,19; 17,1), deci dupa scena descrisa in cap. 17,16.17; 18,4–23. Conform cu TM 432, intonarea acestei cantari de lauda la adresa lui Dumnezeu are loc imediat dupa incheierea lucrarii ingerului care poarta a saptea plaga. Daca evenimentele din capitolele 18–20 sunt raportate in ordine cronologica, asa se pare ca e cazul, imnul din cap. 19,1–7 este intonat in stransa legatura cu evenimentele celei de a doua veniri a lui Hristos, fara a se putea preciza exact daca este el cantat chiar atunci, inainte sau dupa. Din context se poate intelege ca imnul este intonat imediat inainte de aratarea Domnului Hristos (compara cu v. 11).
Un glas puternic. Vezi comentariul de la cap. 11,15.
Gloata multa. Adica locuitorii cerului si probabil oamenii rascumparati de pe acest pamant (vezi cap. 18,20). Se poate ca imnul din cap. 19,1–7 sa fie cantat ca raspuns la chemarea din cap. 18,20.
Aleluia. Gr. Allelouia, o transliterare a ebraicului halelu-Yah, ,,lauda lui Iehova” (vezi comentariul de la Psalmi 104,35), de la halal, ,,a straluci”, ,,a se lauda”, ,,a sarbatori”, ,,a lauda”, si Yah, o forma prescurtata a lui Yahweh, Iehova. Ca si cuvantul ,,amin”, ,,aleluia” a fost adoptat in limba romana si in alte limbi practic neschimbat. In Noul Testament cuvantul acesta este folosit doar in Apocalipsa, si aici de patru ori (v. 1, 3, 4, 6).
Versetele 1–7 constituie un aranjament coral antifonar, compus din doua imnuri si doua raspunsuri: (1) In v. 1–3 un glas tare din cer conduce, prezentand tema cantarii, dandu-I cinste si dreptate lui Dumnezeu pentru faptul ca a pedepsit Babilonul. (2) In v. 4 ,,fapturile vii” si ,,batranii” raspund afirmativ. (3) In v. 5 un glas din scaunul de domnie ii invita pe toti cei credinciosi din univers sa se alature in recunoasterea acestui adevar. (4) In v. 6, 7 intregul univers se uneste in aclamarea faptului ca Dumnezeu are dreptul la suveranitate universala. Acest imn de lauda sta intrun contrast izbitor cu jalnicul bocet de moarte din cap. 18,10–19.
Motivul acestui imn antifonar de lauda este similar cu cel din Psalmi 24,7–10, care de asemenea este compus din doua antifoane si doua raspunsuri. Acest fel de cor, cu raspunsuri, a fost folosit pentru prima data in timpul procesiunii cu ocazia intoarcerii chivotului la Ierusalim (PP 708), si, cateva secole mai tarziu, la invierea (EW 187) si inaltarea (DA 833; EW 190, 191) lui Isus.
A Domnului. Dovezile textuale atesta omiterea acestor cuvinte.
Mantuirea. Literal, ,,salvarea”. In limba greaca fiecare din virtutile puse aici in seama lui Dumnezeu este precedata de articolul hotarat (ca in traducerea Cornilescu). ,,Mantuirea” din cap. 12,10 (vezi comentariul de acolo) este salvarea (mantuirea) de sub ,,parasul fratilor nostri”; aici este salvarea din Babilonul mistic (vezi comentariul de la cap. 16,17). Prima se refera la ceea ce s-a realizat la intaia venire, iar cealalta face referire la ceea ce se va realiza la a doua.
Slava. Vezi comentariul de la Matei 6,13; Romani 3,23.
Cinstea. Dovezile textuale atesta omiterea acestui cuvant.
Puterea. Vezi comentariul de la Matei 6,13; 28,18.