Printable ModeApocalipsa, 19
|
19:1 Dupa aceea, am auzit in cer ca un glas puternic de gloata multa, care zicea: Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mantuirea, slava, cinstea si puterea! Dupa aceea. Adica dupa ce a vazut scenele din cap. 17 si 18 (vezi comentariul de la cap. 18,1). Cele din cap. 19 i-au fost prezentate lui Ioan in continuare, fara vreo intrerupere. Din v. 2 reiese ca aceasta cantare este intonata dupa ce judecata asupra ,,curvei celei mari” a fost executata, eveniment care are loc in timpul plagii a saptea (vezi comentariul de la cap. 16,19; 17,1), deci dupa scena descrisa in cap. 17,16.17; 18,4–23. Conform cu TM 432, intonarea acestei cantari de lauda la adresa lui Dumnezeu are loc imediat dupa incheierea lucrarii ingerului care poarta a saptea plaga. Daca evenimentele din capitolele 18–20 sunt raportate in ordine cronologica, asa se pare ca e cazul, imnul din cap. 19,1–7 este intonat in stransa legatura cu evenimentele celei de a doua veniri a lui Hristos, fara a se putea preciza exact daca este el cantat chiar atunci, inainte sau dupa. Din context se poate intelege ca imnul este intonat imediat inainte de aratarea Domnului Hristos (compara cu v. 11). Un glas puternic. Vezi comentariul de la cap. 11,15. Gloata multa. Adica locuitorii cerului si probabil oamenii rascumparati de pe acest pamant (vezi cap. 18,20). Se poate ca imnul din cap. 19,1–7 sa fie cantat ca raspuns la chemarea din cap. 18,20. Aleluia. Gr. Allelouia, o transliterare a ebraicului halelu-Yah, ,,lauda lui Iehova” (vezi comentariul de la Psalmi 104,35), de la halal, ,,a straluci”, ,,a se lauda”, ,,a sarbatori”, ,,a lauda”, si Yah, o forma prescurtata a lui Yahweh, Iehova. Ca si cuvantul ,,amin”, ,,aleluia” a fost adoptat in limba romana si in alte limbi practic neschimbat. In Noul Testament cuvantul acesta este folosit doar in Apocalipsa, si aici de patru ori (v. 1, 3, 4, 6). Versetele 1–7 constituie un aranjament coral antifonar, compus din doua imnuri si doua raspunsuri: (1) In v. 1–3 un glas tare din cer conduce, prezentand tema cantarii, dandu-I cinste si dreptate lui Dumnezeu pentru faptul ca a pedepsit Babilonul. (2) In v. 4 ,,fapturile vii” si ,,batranii” raspund afirmativ. (3) In v. 5 un glas din scaunul de domnie ii invita pe toti cei credinciosi din univers sa se alature in recunoasterea acestui adevar. (4) In v. 6, 7 intregul univers se uneste in aclamarea faptului ca Dumnezeu are dreptul la suveranitate universala. Acest imn de lauda sta intrun contrast izbitor cu jalnicul bocet de moarte din cap. 18,10–19. Motivul acestui imn antifonar de lauda este similar cu cel din Psalmi 24,7–10, care de asemenea este compus din doua antifoane si doua raspunsuri. Acest fel de cor, cu raspunsuri, a fost folosit pentru prima data in timpul procesiunii cu ocazia intoarcerii chivotului la Ierusalim (PP 708), si, cateva secole mai tarziu, la invierea (EW 187) si inaltarea (DA 833; EW 190, 191) lui Isus. A Domnului. Dovezile textuale atesta omiterea acestor cuvinte. Mantuirea. Literal, ,,salvarea”. In limba greaca fiecare din virtutile puse aici in seama lui Dumnezeu este precedata de articolul hotarat (ca in traducerea Cornilescu). ,,Mantuirea” din cap. 12,10 (vezi comentariul de acolo) este salvarea (mantuirea) de sub ,,parasul fratilor nostri”; aici este salvarea din Babilonul mistic (vezi comentariul de la cap. 16,17). Prima se refera la ceea ce s-a realizat la intaia venire, iar cealalta face referire la ceea ce se va realiza la a doua. Slava. Vezi comentariul de la Matei 6,13; Romani 3,23. Cinstea. Dovezile textuale atesta omiterea acestui cuvant. Puterea. Vezi comentariul de la Matei 6,13; 28,18. 19:2 Pentru ca judecatile Lui sunt adevarate si drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pamantul cu curvia ei, si a razbunat sangele robilor Sai, din mana ei. Pentru ca. Versetul 2 explica motivul laudei din v. 1. Judecatile. Literal, ,,(actele de) judecare” (vezi comentariul de la cap. 16,7), aici, fara indoiala, cele sapte plagi de pe urma, in general, si judecata Babilonului mistic, in special (vezi comentariul de la cap. 17,1; 18,4.10). Drepte. Vezi comentariul de la cap. 15,3; 16,1.5. Dumnezeu nu va face nici o greseala in judecata Sa. El va lua toate faptele in considerare. A judecat. In limba greaca este indicat un act unic, complet. Curva cea mare. Vezi comentariul de la cap. 17,1.5. Strica. Purtarea ei nelegiuita s-a desfasurat pe o lunga perioada de timp. Vezi comentariul de la cap. 17,2.6. Curvia ei. Vezi comentariul de la cap. 17,2. A razbunat. Sau ,,astfel, a razbunat”. Judecata inseamna razbunare. Vezi comentariul de la cap. 18,6.20. Sangele robilor Sai. Vezi comentariul de la cap. 6,9.10; 16,6; 17,s6. 19:3 Si au zis a doua oara: Aleluia! Fumul ei se ridica in sus in vecii vecilor! Fumul ei se ridica in sus. Vezi comentariul de la cap. 18,8.9. In vecii vecilor. Vezi comentariul de la cap. 14,11. 19:4 Si cei douazeci si patru de batrani si cele patru fapturi vii s-au aruncat la pamant si s-au inchinat lui Dumnezeu, care sedea pe scaunul de domnie. Si au zis: Amin! Aleluia! Batrani. Vezi comentariul de la cap. 4,4. Fapturi vii. Vezi comentariul de la cap. 4,6–8. S-au aruncat la pamant. Vezi si cap. 4,10. Sedea pe scaunul de domnie. Vezi comentariul de la cap. 4,2. Amin. Vezi comentariul de la Matei 5,18. 19:5 Si din scaunul de domnie a iesit un glas, care zicea: Laudati pe Dumnezeul nostru, toti robii Lui, voi care va temeti de El, mici si mari! Din scaunul de domnie. Acesta era fie glasul lui Dumnezeu Insusi, fie al cuiva care vorbea in numele Lui (vezi comentariul de la cap. 16,17). Laudati. Literal, ,,continuati sa-L laudati”. Raspunsul la acest apel este corului de glasuri din v. 6, 7. Robii Lui. Vezi comentariul de la cap. 1,1. Voi. Sau ,,chiar voi”, ,,voi, care va temeti”, echivalent cu ,,voi, robii Lui”. Va temeti. Adica o temere plina de respect sfant (vezi comentariul de la cap. 11,18). Mici si mari. Vezi cap. 11,18. 19:6 Si am auzit, ca un glas de gloata multa, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a inceput sa imparateasca. Am auzit. Vezi comentariul de la cap. 1,2. Ca. [,,Ca si cum ar fi fost”, KJV]. Sau ,,ceea ce parea a fi”. Glas. Mai degraba ,,exact ca glasul”. Vezi comentariul de la cap. 14,2. Ca vuietul. Mai degraba ,,exact ca vuietul”. Ape multe. Vezi cap. 14,2. Aleluia. Vezi comentariul de la v. 1. Atotputernic. Vezi comentariul de la 2 Corinteni 6,18; Apocalipsa 1,8. Sa imparateasca. Numai la sfarsitul judecatii de cercetare, dar inainte de a parasi Sfanta Sfintelor, va primi Hristos imparatia si va incepe sa imparateasca in calitate de ,,Imparat al imparatilor” (EW 280; GC 428; vezi EW 55). 19:7 Sa ne bucuram, sa ne inveselim, si sa-I dam slava! Caci a venit nunta Mielului; sotia Lui s-a pregatit, Sa ne bucuram. Aceasta este experienta interioara, a inimii. Sa ne veselim. Este manifestarea exterioara, un rezultat al bucuriei launtrice. Aceasta vine dintr-o inima inundata de fericirea datorata faptului ca Hristos domneste acum ca imparat (vezi cap. 18,20). Slava. Literal, ,,glorie”. Aceasta este exprimarea culminanta a recunostintei si a devotiunii. A venit. Sau ,,a venit in cele din urma”, adica in momentul cand se face acest anunt evenimentul a avut deja loc (vezi mai jos, la ,,nunta”; vezi comentariul de la v. 1). Nunta. ,,Mireasa, nevasta Mielului” este ,,cetatea Sfanta, Ierusalimul” (cap. 21,2.9.10). Noul Ierusalim va fi capitala noului pamant, reprezentand astfel ,,imparatia lumii”, care trebuie sa devina imparatia ,,Domnului nostru si a Hristosului Sau” (cap. 11,15; 21,1–5; GC 426). Noul Ierusalim va cuprinde Gradina Edenului, in care a fost pastrat pomul vietii (vezi cap. 22,1.2; compara cu PP 62; GC 299, 646–648). Nunta la care se face referire aici este momentul in care Hristos Isi primeste imparatia, reprezentata de Noul Ierusalim, si este incoronat ca Domn al domnilor si Imparat al imparatilor, in ceruri, la sfarsitul lucrarii Sale preotesti, inainte de venirea plagilor (EW 55, 251, 280, 281; GC 427, 428; vezi comentariul de la cap. 17,14). Ca si in pilda celor zece fecioare, sfintii care asteapta sunt oaspetii invitati la nunta (cap. 19,9; GC 426, 427; compara cu Matei 25,1–10). Mielului. Vezi comentariul de la cap. 5,6. S-a pregatit. Ioan isi continua descrierea simbolica in termenii unei nunti orientale antice. In ce priveste obiceiurile legate de o asemenea ocazie, vezi comentariul de la Matei 22,1–13; 25,1–10; Ioan 2,1–10. 19:8 si i s-a dat sa se imbrace cu in subtire, stralucitor, si curat. (Inul subtire sunt faptele neprihanite ale sfintilor.) I s-a dat. Ioan prezinta Noul Ierusalim prin simbolul unei mirese (vezi comentariul de la v. 7). Continuand simbolistica, el vorbeste despre vesmintele in care este imbracata mireasa. In subtire. Aici este un simbol pentru un caracter neprihanit (vezi cap. 3,5; 6,11; vezi comentariul de la cap. 3,18; compara-l cu cel de la cap. 22,14). Stralucitor. Ca lumina unei lampi care straluceste. Cuvantul acesta este tradus la fel in Luca 23,11 si Apocalipsa 22,16. Faptele neprihanite. Gr. dikaiomata, ,,fapte neprihanite”, nu dikaiosune, ,,caracter neprihanit” (vezi comentariul de la Matei 5,6; Romani 3,20). Faptele neprihanite sunt rezultatul natural si inevitabil al unui caracter neprihanit. Dikaiomata se aplica mai ales la faptele sfintite ale crestinului, la viata sa biruitoare prin harul Domnului Hristos, care locuieste in el (vezi comentariul de la Galateni 2,20; Iacov 2,17.18.20). In ce priveste hainele de nunta din parabola omului care nu avea haina de nunta, vezi comentariul de la Matei 22,11. Compara cu Matei 5,48; vezi COL 315–317. 19:9 Apoi mi-a zis: Scrie: Ferice de cei chemati la ospatul nuntii Mielului! Apoi mi-a zis: Acestea sunt adevaratele cuvinte ale lui Dumnezeu! Scrie. Acum vorbeste ingerul din v. 10. Vezi comentariul de la cap. 1,2.11. Ferice. Vezi comentariul de la Matei 5,3. Chemati. Adica invitati la nunta (vezi comentariul de la Matei 22,14; Romani 8,28). Ospatul. [,,Cina”, KJV]. Gr. deipnon, masa de seara. ,,Cina nuntii Mielului” are loc la sfarsitul lungii zile a pamantului. Vezi comentariul de la Matei 22,1–14. Mielului. Vezi comentariul de la cap. 5,6. Acestea. Adica toate cuvintele invitatiei. Adevaratele cuvinte. Invitatia este absolut demna de incredere si te poti bizui pe ea. 19:10 Si m-am aruncat la picioarele lui ca sa ma inchin lui Dar el mi-a zis: Fereste-te sa faci una ca aceasta! Eu sunt un impreuna slujitor cu tine si cu fratii tai, care pastreaza marturia lui Isus. Lui Dumnezeu inchina-te! (Caci marturia lui Isus este duhul prorociei.) M-am aruncat. Un gest tipic oriental, de respect si inchinare. Este expresia unei profunde bucurii si recunostinte, deoarece ospatul nuntii este o sarbatorire a biruintei asupra fortelor celui rau, care au incercat sa impiedice chiar acest eveniment. Aceasta este prima ocazie in care Ioan raspunde astfel soliei ingerului, aratand profunzimea simtamantului care a fost starnit in el. Fereste-te sa faci una ca aceasta. Compara cu Faptele Apostolilor 10,26. Impreuna slujitor. Literal, ,,impreuna rob”. Ce privilegiu este ca lucratorii devotati de pe pamant sa aiba parte de tovarasia ingerilor ceresti si sa fie conlucratori cu ei! Cu fratii tai. Adica un impreuna slujitor al fratilor tai. Unii au considerat ca aceasta declaratie este dovada faptului ca vorbitorul trebuie sa fi fost un membru al neamului omenesc, ca Enoh, Ilie, Moise, sau unul dintre sfintii care au inviat impreuna cu Hristos, la invierea Sa. Totusi, in Scriptura nu se gaseste nici o dovada directa ca vreo fiinta umana inaltata la cer ar fi indeplinit candva rolul unui inger, pentru a le descoperi adevarul fratilor sai (vezi EW 231). Marturia lui Isus. Vezi comentariul de la cap. 1,2; 12,17. Duhul proorociei. In ce priveste cuvantul ,,proorocie”, compara cu ,,prooroc” din Matei 11,9. Duhul Sfant a fost trimis ca sa dea marturie cu privire la Isus (Ioan 15,26), iar marturia Lui este echivalenta cu cea a lui Isus in persoana. Duhul proorociei este unul din darurile Duhului (vezi comentariul de la 1 Corinteni 12,10; Efeseni 4,11). In ce priveste manifestarea acestui dar in mijlocul poporului lui Dumnezeu in zilele de pe urma, vezi Nota Suplimentara de la sfarsitul acestui capitol; vezi comentariul de la cap. 12,17. 19:11 Apoi am vazut cerul deschis, si iata ca s-a aratat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheama Cel credincios si Cel adevarat, si El judeca si Se lupta cu dreptate. Deschis. Literal, ,,stand deschis”. Cerul era deschis atunci cand atentia lui Ioan a fost atrasa pentru prima data asupra lui si a ramas deschis. Vezi cap. 4,1; 11,19; 15,5. Insotit de ostile ingeresti ale cerului (cap. 19,14), Hristos este vazut coborand din cer ca Imparat al imparatilor (v. 16), cu putere si maretie, pentru a-Si elibera poporul credincios de cei care ii doresc nimicirea (vezi GC 641). Scena descrisa in v. 11–21 este punctul culminant al ,,razboiului zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic”, numit adesea razboiul de la Armaghedon (vezi comentariul de la cap. 16,12–19; compara cu 6T 406). S-a aratat. Vezi cap. 21,5. Cal alb. In vremurile biblice caii erau folositi aproape intotdeauna in legatura cu razboaiele sau cu problemele de stat. In Biblie, atunci cand este folosit in mod figurat, ca aici, calul este de obicei simbolul razboiului (compara cu Exodul 15,21; Isaia 43,17; Ieremia 8,6; Ezechiel 38,15; Zaharia 10,3; Apocalipsa 14,20; vezi comentariul de la cap. 6,2). Albul semnifica sfintenia caracterului (vezi comentariul de la cap. 3,4; 6,2; 7,14). Caii albi au fost intotdeauna favoritii imparatilor si ai conducatorilor militari. Hristos a primit dreptul de a conduce pamantul ca Imparat al imparatilor (vezi comentariul de la cap. 19,1.7), iar acum apare, simbolic, ca un razboinic, calarind ca un biruitor, pe un maret cal alb de lupta, pentru a intra in stapanirea domeniului Sau de drept si pentru a-Si conduce poporul credincios la ,,ospatul nuntii” (v. 9; vezi comentariul de la cap. 11,15). Compara cu Isaia 63,1–6. ,,Cel credincios” si ,,Cel adevarat”. Trebuie reamintit faptul ca in Orient numele descria caracterul persoanei care il purta (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 3,16), si de aceea, numele atribuite aici lui Hristos Il reprezinta in rolul Lui de aparator al poporului Sau persecutat de pe pamant. In legatura cu razboiul din Apocalipsa 19,11–21, cu privire la numele lui Hristos sunt facute patru declaratii: 1. 1. Hristos este numit ,,Cel Credincios” si ,,Cel Adevarat” (v. 11) datorita faptului ca acum El vine, potrivit fagaduintei Sale (Ioan 14,1–3), pentru a-i salva pe ai Sai. Lor li se parea ca El Isi amana venirea (vezi comentariul de la Apocalipsa 16,15), dar au avut incredere in El si L-au asteptat, iar acum el Se arata pentru a-i mantui (Isaia 25,9; compara cu Apocalipsa 16,17). 2. 2. Acel ,,nume scris, pe care nimeni nu-l stie, decat numai El singur” (v. 12) reprezinta rolul, pana aici necunoscut, in care apare El acum, ca razbunator al poporului Sau (vezi comentariul de la cap. 16,1). Indeplinind aceasta lucrare ,,ciudata” El actioneaza intr-un rol nou, atat pentru oameni cat si pentru ingeri. 3. 3. Dar ca razbunator si eliberator al poporului Sau, El inca este ,,Cuvantul lui Dumnezeu” la lucru, indeplinind pe pamant, prin judecata, voia lui Dumnezeu Tatal, asa cum mai inainte o indeplinise prin har (vezi comentariul de la Ioan 1,1–3; Apocalipsa 19,15). 4. 4. Acum titlul de ,,Imparat al imparatilor si Domn al domnilor” (v. 16) I se aplica lui Hristos intr-un sens special (vezi comentariul de la cap. 17,14). Lui I-a fost data toata puterea (1 Corinteni 15,25). Satana aspirase in mod egoist la pozitia inalta care Ii fusese rezervata lui Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu (Isaia 14,12–14; Apocalipsa 12,7–9; PP 36). Dar Isus, neconsiderand ca egalitatea cu Dumnezeu este un lucru de apucat, a renuntat de bunavoie la deplina exercitare a atributelor si a prerogativele Dumnezeirii pentru un timp (vezi Vol. V, p. 918; vezi comentariul de la Filipeni 2,6–8), demonstrand prin asta ca este vrednic sa primeasca cinstea si demnitatea implicita titlului ,,Imparatul imparatilor si Domnul domnilor”. El judeca si se lupta. El face judecata prin razboi. Acest razboi este dus impotriva fortelor militare si politice ale pamantului, care s-au adunat laolalta pentru a-i distruge pe slujitorii credinciosi ai lui Dumnezeu (vezi comentariul de la cap. 13,15; 16,13.14.16.17). Cu dreptate. Cauza Lui este pe deplin indreptatita (vezi comentariul de la cap. 15,3; 16,5). De-a lungul istoriei conducatorii pamantului au luptat pentru idealuri egoiste si pentru faima personala sau nationala. Compara cu Isaia 11,1–5. 19:12 Ochii Lui erau ca para focului; capul il avea incununat cu multe cununi imparatesti, si purta un nume scris, pe care nimeni nu-l stie, decat numai El singur. Ochii Lui. Vezi comentariul de la cap. 1,14. Pe masura ce Hristos, marele aparator al dreptatii vesnice, inainteaza, nimic nu scapa privirii Sale. Cununi imparatesti. Gr. diadema (vezi comentariul de la cap. 12,3). In Biblie cuvantul diadema nu este folosit niciodata pentru rasplata data sfintilor. Este intotdeauna coroana imparateasca. Pe langa multele coroane imparatesti pe care le primeste, ca Imparat al imparatilor, Hristos mai primeste si o cununa a biruintei, stephanos, pentru ca si El l-a biruit pe Satana (vezi comentariul de la cap. 12,3; 14,14). Un nume. Vezi comentariul de la v. 11; compara-l cu cel de la cap. 2,17. 19:13 Era imbracat cu o haina muiata in sange. Numele Lui este: Cuvantul lui Dumnezeu. Haina. Gr. himation (vezi comentariul de la Matei 5,40), aici probabil o imbracaminte de calaret sau mantaua unui comandant militar. Muiata in sange. Bineinteles ca aici este sensul figurat. Intrebarea care se ridica este al cui sange pateaza haina calaretului. Unii au sugerat ca este un simbol al sangelui pe care Hristos l-a varsat la cruce, presupunere facuta pe baza faptului ca nu poate fi vorba de sangele celor nelegiuiti care, la aceasta data, nu au fost inca ucisi. Totusi, aici Hristos nu apare in rolul de ,,Miel […] junghiat” (cap. 5,6), ci in cel al unui razboinic biruitor. Izbitoarea asemanare dintre acest pasaj si cel din Isaia (cap. 63,1–6) sugereaza ca aici se implinesc cuvintelor lui Isaia. Numele Lui. Vezi comentariul de la v. 11. Cuvantul lui Dumnezeu. Vezi comentariul de la Ioan 1,1. Pedepsindu-i pe cei care persista in razvratirea lor fata de conducerea divina, Hristos este ,,Cuvantul lui Dumnezeu”, ca si atunci cand, la prima Sa revenire, a adus oferta induratoare a harului divin. Ambele Sale veniri sunt expresii ale vointei divine. 19:14 Ostile din cer Il urmau calare pe cai albi, imbracate cu in subtire, alb si curat. Ostile. Adica ostile ingeresti care Il insotesc pe Hristos la a doua Sa venire (vezi Matei 24,31; 25,31). Vezi comentariul de la Apocalipsa 17,14; compara cu Matei 22,7. 19:15 Din gura Lui iesea o sabie ascutita, ca sa loveasca Neamurile cu ea, pe care le va carmui cu un toiag de fier. Si va calca cu picioarele teascul vinului maniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Din gura Lui. Sabia este, evident, simbolica. Prin Cuvantul Domnului au fost creat pamantul, impreuna cu locuitorii lui (Psalmi 33,6.9), iar acum, prin Cuvantul gurii Sale, El pune capat existentei lor (vezi Apocalipsa 19,20.21). Sabie. Gr. rhomphaia (vezi comentariul de la cap. 1,16), o arma mare, de atac, folosita de soldatii din antichitate, in contrast cu machaira, o sabie scurta, cu care se injunghia, folosita in aparare (vezi comentariul de la Luca 22,36). Compara cu Ieremia 46,10. Loveasca. Literal, ,,sa loveasca [o data pentru totdeauna]”. Carmui. Gr. poimaino, literal, ,,a pastori” (vezi comentariul de la Matei 2,6). O traducere mai buna a cuvintelor ,,le va carmui” este ,,adica le va carmui”, deoarece lovirea si carmuirea se refera la acelasi lucru. Toiag de fier. Vezi comentariul de la Apocalipsa 2,27; compara cu Psalmi 2,9; 110,1.2.5.6. Toiagul pastorului avea o dubla functionalitate. Un capat incovoiat servea ca ajutor si ca o calauza pentru oi, in timp ce partea grea de la celalalt capat, imbracata in fier, pentru a intari toiagul, il transforma intr-o arma de atac. Aceasta parte era folosita pentru protejarea turmei, pentru a izgoni si a omori animalele salbatice care incercau sa imprastie sau sa nimiceasca turma. Acum este timpul ca Pastorul cel Bun sa foloseasca de ,,toiagul de fier” impotriva popoarelor, pentru a-Si elibera turma impresurata de pe acest pamant. Carmuirea sau lovirea natiunilor, cu un toiag de fier, duce la exterminarea lor, nu la guvernarea lor in timpul mileniului, cum sustin unii (vezi Nota Suplimentara de la cap. 20, nota 2). Teascul. Vezi comentariul de la Isaia 63,3; Apocalipsa 14,19.20, unde acest simbol este dezvoltat mai pe larg. Compara cu Plangerile lui Ieremia 1,15. Maniei aprinse. Vezi comentariul de la cap. 16,1. Atotputernicului. Vezi comentariul de la cap. 1,8. 19:16 Pe haina si pe coapsa avea scris numele acesta: Imparatul imparatilor si Domnul domnilor. Haina. Vezi comentariul de la v. 13. Si pe coapsa. Mai bine, ,,adica pe coapsa”. Numele era inscris pe acea parte a hainei care acoperea coapsa. Numele. Vezi comentariul de la v. 11. Imparatul imparatilor. Vezi comentariul de la cap. 17,14; compara-l cu cel de la cap. 19,6. 19:17 Apoi am vazut un inger, care statea in picioare in soare. El a strigat cu glas tare, si a zis tuturor pasarilor, care zburau prin mijlocul cerului: Veniti, adunati-va la ospatul cel mare al lui Dumnezeu, Statea in picioare in soare. Probabil ca lumina orbitoare a soarelui descrie lumina plina de slava a prezentei divine (compara cu 2 Tesaloniceni 2,8.9; Apocalipsa 6,15–17). Astfel, ingerul care face chemarea din cap. 19,17 sta alaturi de Hristos, asa cum in luptele din antichitate, cel care purta armele statea chiar langa domnul sau. Pasarilor. Aceasta invitatie adresata ,,pasarilor” avertizeaza ostile celui rau cu privire la soarta care le asteapta (vezi comentariul de la cap. 16,15–17). Ea este imbracata in limbajul oriental plastic al unei provocari la lupta (compara cu 1 Samuel 17,44–46). A fi mancat de animalele care se hranesc cu hoituri era unul din blestemele rostite de Moise in cuvantarea lui de ramas bun catre poporul lui Israel (Deuteronom 28,26). Se pare ca exprimarea lui Ioan din Apocalipsa 19,17.18 se bazeaza pe cuvintele lui Dumnezeu catre popoarele pagane, asa cum sunt raportate ele in Ezechiel 39,17–22 (compara cu Ieremia 7,32.33). Ospatul. Alternativa trista la a lua parte la ospatul de nunta al Mielului (v. 9) este a fi mancat de pasarile cerului, la ,,ospatul cel mare al lui Dumnezeu”. Cei care nu accepta de bunavoie invitatia plina de indurare a lui Dumnezeu, de a fi prezenti la prima, trebuie sa raspunda la porunca Lui de a participa la cealalta. 19:18 ca sa mancati carnea imparatilor, carnea capitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor si a calaretilor, si carnea a tot felul de oameni, slobozi si robi, mici si mari! Carnea. Literal, ,,bucati de carne” (vezi comentariul de la cap. 17,16). Imparatilor. Aceasta este alianta natiunilor de pe pamant, actionand de comun acord, sub directa supraveghere a lui Satana, deghizat intr-un inger de lumina (vezi comentariul de la cap. 16,14.16.17; 17,12.14). Capitanilor. Acestia sunt conducatorii fortelor militare adunate pentru a indeplini voia lui Satana, in timpul scenelor finale ale marii lupte. Celor viteji. Adica fortele armate organizate, antrenate si echipate. Carnea cailor. Restul v. 18 este un tablou plastic al distrugerii totale a tuturor fortelor raului, la a doua venire a lui Hristos (vezi si cap. 6,15; 14,17–20; 16,21). Slobozi si robi. Vezi cap. 13,16. 19:19 Si am vazut fiara si pe imparatii pamantului si ostile lor, adunate ca sa faca razboi cu Cel ce sedea calare pe cal si cu oastea Lui. Fiara. Vezi comentariul de la cap. 17,3.8.11. Imparatii pamantului. Vezi comentariul de la cap. 16,14.16; 17,12–14. Ostile lor. Acum acestea sunt adunate pentru razboi si sunt angajate intr-un inversunat conflict intre ele (vezi comentariul de la cap. 16,17.19). Adunate. Vezi comentariul de la cap. 16,14.16. Razboi. Literal, ,,razboiul”, adica ,,razboiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic”, adesea numit razboiul de la Armaghedon (vezi comentariul de la cap. 16,14). Cel ce sedea. Vezi comentariul de la v. 11. Oastea Lui. Compara cu cei ,,care sunt cu El” (cap. 17,14; vezi comentariul de la cap. 16,12; 19,14). 19:20 Si fiara a fost prinsa. Si impreuna cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care facuse inaintea ei semnele, cu care amagise pe cei ce primisera semnul fiarei, si se inchinasera icoanei ei. Amandoi acestia au fost aruncati de vii in iazul de foc, care arde cu pucioasa. Fiara. Vezi comentariul de la cap. 17,3.8. Prinsa. Razboiul de dupa venirea lui Hristos este scurt si dramatic, deoarece chiar de la inceputul lui ,,fiara” si ,,proorocul mincinos” sunt prinsi (vezi comentariul de la cap. 16,17.19). Proorocul mincinos. Adica protestantismul decazut, care este inselat de Satana si coopereaza cu acesta (vezi comentariul de la cap. 13,11–17; 16,14). ,,Proorocul” este cel care vorbeste in folosul altcuiva (vezi comentariul de la Matei 11,9). ,,Proorocul” acesta vorbeste in folosul primei fiare, in legatura cu vindecarea ,,ranii de moarte” a acesteia (vezi comentariul de la cap. 13,12; 17,8), pentru a determina lumea sa se uneasca in ascultare fata de ea. Semnele … amagise. Vezi comentariul de la cap. 13,13.14; 16,14; 17,2; 18,2.3.23. Semnul fiarei. Vezi comentariul de la cap. 13,16; vezi si cap. 14,9; 16,1. Icoanei. Vezi comentariul de la cap. 13,14; 14,9. Iazul de foc. Sau ,,iazul care este foc”. Aceasta sintagma atrage imediat atentia cititorului asupra sintagmei identice din cap. 20,10, care la randul ei pare sa sugereze ca ambele sintagme fac referire la acelasi eveniment legat de foc, si anume distrugerea celor nelegiuiti, la sfarsitul celor o mie de ani. Dar acest lucru ridica o problema. Este evident ca in capitolul 19 se vorbeste despre evenimentele aflate in stransa legatura cu cea de-a doua venire a lui Hristos. De aceea, a sustine ca iazul de foc mentionat in cap. 19,20 descrie un eveniment de la sfarsitul mileniului inseamna a scoate acest verset din context. Daca este posibil, este intotdeauna mai bine sa se gaseasca o explicatie care permite oricarei afirmatii sa-si mentina locul intr-un pasaj al Scripturii. In ce priveste cap. 19,20, acest lucru este posibil pe premisa credibila ca va fi o judecata cu foc atat la inceputul cat si la sfarsitul mileniului. Nu e nici o inconsecventa si nici o contradictie daca vorbim despre un iaz de foc la inceputul mileniului si despre altul la sfarsitul acestuia. In aceasta privinta, James White scria urmatoarele: ,,Asadar, cu voia dumneavoastra, sunt doua iazuri de foc, cate unul la fiecare capat al celor o mie de ani” (RH 21 ian., 1862). 19:21 Iar ceilalti au fost ucisi cu sabia, care iesea din gura Celui ce sedea calare pe cal. Si toate pasarile s-au saturat din carnea lor. Ceilalti. Sau ,,restul”, adica toti locuitorii pamantului, cu exceptia celor rascumparati (vezi Nota Suplimentara de la cap. 20, nota 2). Sabia. Vezi comentariul de la v. 15. Celui ce sedea. Vezi comentariul de la v. 11. Toate pasarile. Vezi comentariul de la v. 17. Nota Suplimentara la Capitolul 19 In cap. 12,17 Ioan declara ca ,,marturia lui Isus”, care este ,,duhul proorociei”, reprezinta unul dintre semnele distinctive ale ,,ramasitei” (vezi comentariul de acolo). Cuvantul ,,proorocie” face referire la orice mesaj inspirat, comunicat de Dumnezeu printr-un prooroc (vezi comentariul de la Matei 11,9). Proorocia poate fi o prezicere a unor evenimente viitoare, desi cel mai adesea ea nu este asa ceva. Sintagma ,,duhul proorociei” se refera mai ales la ,,aratarea sau manifestarea Duhului”, in forma unui dar special al Duhului Sfant, care il inspira pe cel ce il primeste si il face in stare sa vorbeasca cu autoritate, ca reprezentant al lui Dumnezeu (1 Corinteni 12,7–10), atunci cand este ,,manat de Duhul Sfant” sa faca asta (2 Petru 1,21). Contextul sintagmei din Apocalipsa 19,10 defineste ,,marturia lui Isus” si ,,duhul proorociei” in acest sens. Avand in vedere faptul ca ,,ramasita” din cap. 12,17 se refera in special la biserica de dupa incheierea celor 1260 de zile profetice din v. 6 si 14, adica de dupa anul 1798 (vezi comentariul de la Daniel 7,25), cap. 12,17 apare ca o prezicere clara a manifestarii speciale a ,,duhului”, sau a ,,darului”, proorociei in biserica din zilele noastre. Adventistii de ziua a saptea cred ca lucrarea lui Ellen G. White indeplineste intr-un fel unic caracteristicile din Apocalipsa 12,17. Scriitorii biblici vorbesc despre mai mult de douazeci de persoane contemporane cu ei, care exercitau darul profetiei, desi soliile lor nu au fost incorporate in canon. Unii dintre acestia au fost: Natan, Gad, Ido, Agab si altii (2 Samuel 7,2; 1 Cronici 29,29; 2 Cronici 9,29; Faptele Apostolilor 11,27.28; 21,10). In plus, este evident ca darul profetiei nu a fost limitat la barbati, nici in Vechiul Testament, nici in Noul Testament, caci au existat profetese, ca Debora (Judecatori 4,4), Hulda (2 Cronici 34,22) si cele patru fete ale lui Filip (Faptele Apostolilor 21,9). Scriitorii Noului Testament nu sugereaza nicaieri ca manifestarea darului profetiei trebuia sa ia sfarsit o data cu biserica apostolica. Dimpotriva, Pavel declara ca, alaturi de alte daruri ale Duhului pe care el le enumerate in Efeseni 4,11, acest dar trebuia sa continue ,,pana vom ajunge toti la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos” (v. 13). Toate celelalte daruri speciale mentionate in v. 11 sunt inca necesare in biserica, iar barbatii si femeile au inca de la Duhul Sfant calificarea de a indeplini aceste slujbe. De ce sa fie slujba de profet considerata o exceptie? Au avut loc intotdeauna contrafaceri ale manifestarilor darului profetic. Asta nu s-a intamplat numai in vremurile Vechiului Testament (vezi 2 Cronici 18; Ieremia 27–29), ci Domnul a avertizat ca biserica crestina va fi tulburata de prooroci mincinosi, mai ales pe masura ce a doua Sa venire se va apropia (Matei 24,11.24). Puterea acestor prooroci mincinosi de a insela avea sa fie atat de mare incat sa insele, daca este ,,cu putinta, chiar si pe cei alesi”. Faptul ca Domnul Hristos a avertizat impotriva unei false manifestari a darului profetic inainte de a doua Sa venire dovedeste cu putere ca va exista si o manifestare autentica a acestui dar, altfel El ar fi putut sa avertizeze pur si simplu impotriva tuturor profetilor care ar fi putut sa vina. In armonie cu avertizarea data de Domnul Hristos, Ioan sfatuieste biserica sa ii puna la incercare pe cei care pretind ca au fost inzestrati cu daruri spirituale (1 Ioan 4,1), pentru a stabili daca aceste daruri sunt autentice. Scriptura arata cateva criterii dupa care trebuie sa fie apreciati cei care pretind ca vorbesc in numele lui Dumnezeu: (1) Viata personala a profetului trebuie sa fie in armonie cu invataturile Scripturii (Matei 7,15–20). (2) Soliile sale, de asemenea, trebui sa fie in conformitate cu Scriptura. (3) Slujirea sa Il va inalta pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu si Mantuitor al omului (1 Ioan 4,2). (4) Lucrarea sa va fi confirmata prin implinirea prezicerilor (Ieremia 28,9; compara cu 1 Samuel 3,19). De asemenea, este rezonabil sa ne asteptam ca soliile sale sa aiba un beneficiu practic pentru biserica, sa fie oportune si potrivite, lipsite de influente omenesti, iar atunci cand profetul se afla in viziune publica experienta sa sa fie similara cu cea a profetilor biblici. Viata, lucrarea si scrierile lui Ellen G. White corespund pe deplin acestor cerinte. Adventistii de ziua a saptea nu considera scrierile lui Ellen G. White nici ca inlocuitor, nici ca un adaos la Canonul Sfant. Pentru adventisti, Biblia are un statut unic si suprem, ca mijloc de punere la proba a credintei si a practicii crestine (vezi EW 78), in timp ce scrierile lui Ellen G. White sunt, dupa cum ea insasi a spus-o, ca ,,o lumina mai mica, a carei menire este sa ii conduca pe oameni la o lumina mai mare” (EGW, RH 20 ianuarie 1903). Scrierile Spiritului Profetic nu reprezinta o noua cale a mantuirii, dar sunt desemnate sa-i conduca pe oameni la intelegerea si aprecierea Bibliei si la folosirea izvorului mantuirii descoperit acolo. Unii au facut speculatii cu privire la existenta unor trepte ale inspiratiei. Ca atare, ei considera pe unii dintre profeti, cum au fost Debora, Natan sau Agab, au avut parte de o inspiratie de un nivel mai de jos, sau inferior, fata de scriitorii canonici. Pe temeiul unor astfel de premise, ei vor sa considere ca Ellen G. White poseda o inspiratie de un nivel redus, sau inferior. Insa Biblia nu spune ca ar exista anumite trepte ale inspiratiei si nici nu ofera vreun sprijin pentru aceasta idee. Adventistii cred ca toate aceste speculatii nu sunt doar nefolositoare, ci si primejdioase. Cum pot intelege fiintele finite taina felului in care Dumnezeu, prin Duhul Sau, ilumineaza in mod unic mintile celor alesi de El pentru a fi purtarii Sai de cuvant? In ce priveste anumite probleme ridicate cu privire la Ellen G. White, vezi F.D. Nichol, Ellen G. White and Her Critics COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–6TM 432 6 DA 48; GC 673 6, 7 DA 151; PK 721 6–9COL 421 7, 8 8T 154 8 AA 591; AH 536; COL 310; CG 190; Ed 249; ML 272 8, 9 CT 341 9 AH 503; DA 151; EW 19; GC 427; ML 356; TM 19; 1T 69; 6T 412; 7T 54; 8T 153 10 EW 231; ML 41; PP 367 11 GC 641 14 AA 523; GC 641 16 DA 739; EW 179, 286; GC 641; MB 108; SR 410; 6T 406 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: