16:9 Si oamenii au fost dogoriti de o arsita mare, si au hulit Numele Dumnezeului care are stapanire peste aceste urgii, si nu s-au pocait ca sa-I dea slava.
Au hulit. Gr. blasphemeo (vezi comentariul de la cap. 13,1). Aici a-L huli pe Dumnezeu inseamna a vorbi despre El intr-un mod necuviincios. In timpul plagii a patra oamenii incep sa-L invinovateasca pe Dumnezeu pentru chinul lor si sa-si dea seama, in cele din urma, ca de fapt lupta impotriva Lui (vezi comentariul de la cap. 16,1).
Numele Dumnezeului. Adica pe Dumnezeu Insusi. Numele tine locul persoanei care il poarta (vezi comentariul de la Matei 6,9; Faptele Apostolilor 3,16). Stapanire peste aceste urgii. Ei vad plagile ca pe o demonstratie a puterii divine (vezi comentariul de la v. 1).
Nu s-au pocait. In loc sa-si recunoasca vina, ei au inceput sa-i invinovateasca pentru starea lor nenorocita pe cei care au ramas sinceri si credinciosi lui Dumnezeu (vezi EW 34; GC 624). Intr-o perversitate cumplita ei refuza sa se supuna vointei Sale si demonstreaza ceea ce sunt cu adevarat
– slujitori devotati ai lui Satana (vezi comentariul de la v. 1). Refuzul lor de a se pocai dovedeste ca sunt cu totul si fara intoarcere impotriva lui Dumnezeu.
Sa-I dea slava. Adica sa recunoasca faptul ca El este ,,adevarat si drept” (vezi comentariul de la v. 7). Cei care sufera din pricina plagilor refuza sa admita ca sunt gresiti si ca Dumnezeu este drept, chiar in fata unor judecati cumplite, care i-ar face pe niste oameni onesti si smeriti sa-si indrepte caile (compara cu Isaia 26,9.10). Inimile lor se dovedesc a fi teribil de impietrite si insensibile atat fata de mila lui Dumnezeu cat si fata de asprimea Sa (vezi comentariul de la Exodul 4,21; Efeseni 4,30; Apocalipsa 16,1).