1:6 si a facut din noi o imparatie si preoti pentru Dumnezeu, Tatal Sau: a Lui sa fie slava si puterea in vecii vecilor! Amin.
Imparatie si preoti. Dovezile textuale atesta exprimarea ,,o imparatie, preoti”, probabil o aluzie la Exodul 19,6 (compara cu Apocalipsa 5,10). Hristos a facut din Biserica Sa ,,o imparatie”, iar din membrii ei ,,preoti”. Compara cu ,,preotia imparateasca” din 1 Petru 2,9. Cei care au primit mantuirea lui Hristos formeaza o imparatie al carei imparat este El. Aici este vorba despre imparatia harului divin din inima oamenilor (vezi comentariul de la Matei 4,17). Preot poate fi considerat cel care II aduce jertfe lui Dumnezeu (compara cu Evrei 5,1; 8,3), iar in acest sens fiecare crestin are privilegiul de a-I aduce ,,jertfe duhovnicesti” – rugaciune, mijlocire, multumire, slava – lui Dumnezeu (vezi 1 Petru 2,5.9). Pentru ca fiecare crestin este un preot, el se poate apropia de Dumnezeu, rugandu-se pentru sine, fara mijlocirea vreunei alte fiinte umane, si rugandu-se pentru altii. Hristos este mijlocitorul nostru (1 Timotei 2,5), marele nostru preot, si prin El avem privilegiul ,,de a ne apropia cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie” (Evrei 4,15.16).
Dumnezeu, Tatal Sau. Adica Dumnezeu, chiar Tatal Sau.
A Lui sa fie slava. Literal, ,,Lui slava”, adica lui Hristos (vezi v. 5). Articulat cu articol hotarat, substantivul ,,slava” implica toata slava. In ce priveste cuvantul doxa, tradus ,,slava”, vezi comentariul de la Romani 3,23.
Puterea. [,,Stapanirea”, traducerea Nitulescu]. A pune ,,stapanirea” in seama lui Hristos inseamna a-L recunoaste drept conducator al universului. Dupa inviere El a primit ,,toata puterea … in cer si pe pamant” (vezi comentariul de la Matei 28,18). Hristos merita lauda nesfarsita a omenirii pentru biruinta Sa asupra pacatului si a mortii (vezi Coloseni 2,15). Satana a tagaduit dreptul lui Hristos la ,,slava si putere”, dar acestea Ii apartin cu totul. Cu aceasta doxologie, sau aducere de lauda, isi incheie Ioan salutarea din epistola sa (Apocalipsa 1,4–6).
In vecii vecilor. Gr. eis aionas ton aionon, literal, ,,in veacurile veacurilor”, deci ,,pururea”. In ce priveste cuvantul aion vezi comentariul de la Matei 13,39. Ioan nu prevede vreo limita temporala a dreptului lui Hristos de a primi ,,slava si puterea”.
Amin. Vezi comentariul de la Matei 5,18.