1:3 Ferice de cine citeste, si de cei ce asculta cuvintele acestei prorocii, si pazesc lucrurile scrise in ea! Caci vremea este aproape!
Ferice. Gr. makarios, ,,fericit” (vezi comentariul de la Matei 5,3). Unii sugereaza ca aici poate fi o aluzie la Luca 11,28.
Cine citeste. Fara indoiala ca se face referire in primul rand la cel randuit de biserica primara sa citeasca in public sulurile sfinte. Ioan se asteapta ca epistola aceasta, pe care acum o adreseaza celor ,,sapte Biserici, care sunt in Asia” (v. 4), sa fie citita in public, in prezenta membrilor fiecarei congregatii (compara cu Coloseni 4,16; 1 Tesaloniceni 5,27). Aceasta practica crestina reflecta vechiul obicei iudaic de a citi ,,legea si profetii” in sinagoga, in fiecare Sabat (Faptele Apostolilor 13,15.27; 15,21; etc.; vezi Vol. V, pp. 57, 58). Porunca data de Ioan, ca Apocalipsa sa fie citita in bisericile Asiei, sugereaza ca mesajul aceste carti a inceput sa fie aplicabil pentru biserica chiar de pe vremea lui Ioan (vezi comentariul de la Apocalipsa 1,11).
Cei ce asculta. Adica membrii fiecarei biserici. Exista doar un singur cititor – in fiecare biserica –, in timp ce sunt multi care ,,asculta” ceea ce se citeste. Binecuvantarea care insoteste citirea Apocalipsei in cele ,,sapte Biserici” ale provinciei romane Asia apartine tuturor crestinilor care citesc cartea Apocalipsei din dorinta de a intelege mai bine adevarurile cuprinse aici.
Cuvintele. Pot fi citate dovezi textuale pentru forma de singular a substantivului, deci ,,cuvantul”. Este mai degraba o referire la solia cartii ca un tot, si mai putin la ,,cuvintele” prin care solia avea sa fie exprimata.
Acestei proorocii. Dovezile textuale favorizeaza (comp. p. 10) exprimarea ,,proorocia”. Unii sugereaza ca aici Ioan pretinde egalitate intre Apocalipsa si cartile profetice ale Vechiul Testament, care erau citite in sinagoga in fiecare sabat. Desi cuvantul ,,proorocie”, asa cum este folosit in Biblie, se refera la o solie de la Dumnezeu, oricare i-ar fi natura (vezi comentariul de la Romani 12,6), cartea Apocalipsei poate fi numita pe buna dreptate o ,,proorocie” si in sensul mai strict al cuvantului, acela al unei previziuni a evenimentelor viitoare.
Pazesc. In limba greaca forma verbului implica pazirea obisnuita, sau trairea indemnurilor acestei carti, ca o norma de vietuire. Vezi comentariul de la Matei 7,21–24.
Scrise. Literal, ,,au fost scrise”, in sensul de ,,sta scris”.
Vremea. Gr. kairos, ,,timp”, in sensul unui anumit moment din timp, o vreme favorabila, un timp fixat mai dinainte pentru un anumit eveniment (vezi comentariul de la Marcu 1,15). ,,Vremea” despre care se spune aici ca este ,,aproape” este timpul cand se vor implini ,,lucrurile scrise”, ,,lucrurile care au sa se intample in curand”, din Apocalipsa 1,1 (vezi comentariul de acolo). Tocmai iminenta acestor evenimente ofera motivatia pentru a tine cu strictete ,,cuvintele acestei proorocii”. Prin urmare, Apocalipsa este de o insemnatate deosebita pentru cei care cred ca ,,vremea” venirii lui Hristos ,,este aproape”. Compara cu Nota Suplimentara de la Romani 13.
Aproape. Deoarece traim ultimele momente ale timpului, profetiile Apocalipsei sunt de o deosebita importanta pentru noi. ,,In deosebi Daniel si Apocalipsa ar trebui sa aiba parte de atentia pe care nu au mai avut-o niciodata mai inainte in istoria lucrarii noastre” (TM 112). ,,Soliile solemne care au fost date in ordinea lor in Apocalipsa trebuie sa ocupe primul loc in mintea poporului lui Dumnezeu” (8T 302).
,,In descoperirea data lui Ioan, cartii lui Daniel i se rupe sigiliul” (TM 115). In timp ce cartea lui Daniel vorbeste doar in mare despre evenimentele zilelor de pe urma, cartea Apocalipsei ofera detalii vii cu privire la aceste evenimente, despre care aici se declara ca sunt ,,aproape”.