1:2 care a marturisit despre Cuvantul lui Dumnezeu si despre marturia lui Isus Hristos, si a spus tot ce a vazut.
A marturisit. Gr. martureo ,,a da marturie”, ,,a marturisi”. Timpul trecut al verbului arata ca aici autorul vorbeste din punctul de vedere al cititorilor, pentru care actul sau de a scrie avea sa fie in trecut. In epistolele lui Pavel (vezi comentariul de la Galateni 6,11; Filpeni 2,25) se gasesc numeroase exemple de astfel de intrebuintari ale timpului trecut, asa cum se obisnuia in scrierile grecilor si ale romanilor din antichitate. Folosirea unei asemenea forme era considerata o manifestare a curtoaziei fata de cititor. Ioan declara ca este martor, marturisind despre toate cele pe care i le dezvaluise Dumnezeu.
Cuvantul. Gr. logos, ,,cuvant”, ,,solie”, ,,exprimare”, ,,oracol” (vezi comentariul de la Ioan 1,1).
Lui Dumnezeu. Adica de la Dumnezeu, sau rostit de Dumnezeu. Ioan face referire la ,,descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu” (v. 1). ,,Cuvantul lui Dumnezeu”, ,,marturia lui Isus”, si ,,tot ce a vazut”, toate acestea se refera la acelasi lucru – ,,descoperirea” din v.
1.
Marturia lui Isus. Poate fi vorba de cartea Apocalipsei ca o solie fie de la Isus sau despre Isus (vezi comentariul de la v. 1). Contextul favorizeaza prima varianta. Bineinteles ca sunt adevarate ambele intelesuri.
Versetele 1 si 2 sunt o ilustratie tipica a paralelismului biblic, in care sunt paralele randul intai si al patrulea cu al doilea si al treilea:
“Descoperirea lui Isus Hristos”
“pe care I-a dat-o Dumnezeu”
“Cuvantul lui Dumnezeu”
“Marturia lui Isus Hristos”
A vazut. Aceste cuvinte, care denota comunicare si perceptie vizuala, apar de 73 de ori in Apocalipsa, iar cuvintele care denota comunicare si perceptie audio, de 38 de ori. Apocalipsa este un raport al lucrurilor pe care Ioan le-a vazut si auzit pe cand era in viziune.