1:1 Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca sa arate robilor Sai lucrurile care au sa se intample in curand. Si le-a facut-o cunoscut, trimitand prin ingerul Sau la robul Sau Ioan,
Descoperirea. Gr. apokalupsis, ,,o dezvaluire” (vezi Introducerea, titlul). Cuvintele ,,descoperirea lui Isus Hristos” pot fi considerate drept titlul cartii dat de catre Ioan. Titlul acesta tagaduieste categoric acuzatia ca Apocalipsa este o carte sigilata si ca, prin urmare, nu poate fi inteleasa. Ea cuprinde o solie pe care Dumnezeu intentioneaza ca ,,servii” Sai de pe pamant sa o ,,asculte” si sa o ,,pazeasca” (v. 3). Ei nu ar putea face lucrul acesta daca nu ar intelege mai intai mesajul cartii.
Lui Isus Hristos. In greceste, ca si in engleza si romana, prin expresia aceasta se poate intelege ca Apocalipsa este fie o descoperire din partea lui Isus, fie o descoperire despre El. Contextul pare sa dea de inteles ca prima din cele doua interpretari este mai potrivita aici, deoarece cartea este descoperirea ,,pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca sa arate robilor Sai”. In acelasi timp, nu trebuie trecut cu vederea adevarul celui de-al doilea sens, deoarece Apocalipsa este, in mod evident, o carte care Il descopera pe Isus in lucrarea Sa de dupa inaltarea la cer. In sensul acesta Apocalipsa este, in realitate, o completare a Evangheliilor. Ele raporteaza lucrarea lui Isus pe pamant, Apocalipsa descopera lucrarea Sa de dupa acel moment. Vezi comentariul de la cap. 19,10. Cu privire la numele Isus si Hristos, vezi comentariul de la Matei 1,1.
I-a dat-o. De la aparitia pacatului orice comunicare intre cer si pamant s-a realizat prin Hristos (vezi PP 366). Robi. Gr. douloi, ,,sclavi” (vezi comentariul de la Romani 1,1). Acesta este cuvantul cu care se descriau de obicei primii crestini.
Au sa se intample in curand. Gandul ca diferitele evenimente prezise in cartea Apocalipsei aveau sa se petreaca in viitorul nu prea indepartat este exprimat, in mod specific, de sapte ori – ,,lucrurile care au sa se intample in curand (sau ,sa fie facute’)” (cap. 1,1; 22,6), ,,vremea este aproape” (cap. 1,3) si ,,Iata (sau ,sigur’), vin curand.” (cap. 3,11; 22,7.12.20). Referiri indirecte la aceeasi idee apar in cap. 6,11; 12,12; 17,10. Raspunsul personal al lui Ioan la aceste declaratii cu privire la apropiata implinire a planului divin a fost: ,,Amin! Vino, Doamne Isuse” (cap. 22,20). In felul acesta, conceptia iminentei reveniri lui Isus este atat explicita cat si implicita in toata cartea.
A doua venire a lui Hristos este evenimentul culminant al indelungatei lupte dintre bine si rau, lupta care a inceput atunci cand Lucifer a adus acuzatii impotriva caracterului si a conducerii lui Dumnezeu. Declaratiile care sunt facute in Apocalipsa si in alte locuri, cu privire la iminenta revenirii lui Hristos, trebuie intelese pe fondul acestei mari lupte. Dumnezeu ar fi putut pe buna dreptate sa-l lichideze pe Lucifer atunci cand, in nepocainta si incapatanarea sa, acesta a starnit rebeliune. Dar intelepciunea divina a amanat exterminarea raului pana cand natura si rezultatele pacatului vor fi devenit pe deplin vizibile pentru locuitorii universului (vezi PP 41–43). In oricare din momentele cruciale din istoria acestei lumi, dreptatea divina ar fi putut proclama: ,,S-a sfarsit!” si Hristos ar fi putut veni sa-Si inaugureze domnia. El ar fi putut de multa vreme sa aduca la maturitate planurile Sale pentru mantuirea acestei lumi. Dupa cum i-a oferit lui Israel prilejul de a pregati calea pentru vesnica Sa imparatie pe pamant, cand s-au asezat in Tara Fagaduintei si mai apoi, cand s-a intors din exilul babilonean, tot asa a dat Dumnezeu si Bisericii din vremea apostolica privilegiul de a indeplini sarcina Evangheliei. O alta ocazie de felul acesta a venit o data cu marea redesteptare a celei de a doua veniri, din secolul al XIX-lea. Dar de fiecare data poporul ales de Dumnezeu nu s-a folosit de avantajul prilejului care i-a fost oferit cu indurare.
Incurajata de sfatul inspirat, miscarea adventista de dupa 1844 a asteptat ca Hristos sa vina foarte curand. Cand, catre sfarsitul secolului, Isus nu S-a aratat, credinciosilor adventisti li s-a amintit deseori ca Domnul ar fi putut sa vina ,,inainte de aceasta” (vezi 6T 450; 8T 115, 116; 9T 29; DA 633, 634; GC 458). Cand i s-a cerut socoteala de ce Domnul nu venise inca, in ciuda celor ce pareau sa indice marturiile ei, Ellen G. White a raspuns: ,,Cum stau lucrurile cu marturiile lui Hristos si ale ucenicilor Sai? Au fost ei inselati? ... Ingerii lui Dumnezeu, in soliile lor catre oameni, prezinta timpul ca foarte scurt. … Trebuie sa se tina cont de faptul ca fagaduintele si amenintarile lui Dumnezeu sunt, si unele si altele, conditionate” (EGW in lucrarea lui F. M. Willcon, The Testimony of Jesus p. 99).
Asadar, desi este clar faptul ca a doua venire a Domnul Hristos nu este conditionata de vreun lucru, repetatele declaratii ale Scripturii ca intoarcerea Sa este iminenta, sunt conditionate de raspunsul bisericii la obligatia de a duce la capat raspandirea Evangheliei in generatia sa. Cuvantul lui Dumnezeu, care cu multe veacuri mai inainte declara ca ziua lui Hristos ,,s-a apropiat” (Romani 13,12), nu a dat gres. Isus ar fi venit foarte curand daca biserica ar fi implinit lucrarea ce-i era randuita. Biserica nu avea dreptul sa-L astepte pe Domnul ei daca nu implinise conditiile. Vezi Ev 694–697.
Asadar, declaratiile pe care le face ingerul din Apocalipsa pentru a raspunde framantarii lui Ioan cu privire la iminenta revenirii lui Hristos, care va pune capat domniei pacatului, trebuie intelese ca o expresie a vointei si a planului divin. Dumnezeu nu a avut niciodata de gand sa intarzie realizarea planului de mantuire, ci din totdeauna Si-a exprimat dorinta ca revenirea lui Hristos sa nu fie mult amanata.
Aceste declaratii nu trebuie intelese in termenii prestiintei lui Dumnezeu, ca va avea loc o amanare atat de indelungata, si nici in lumina perspectivei istorice a ceea ce a avut loc in realitate in istoria lumii de atunci incoace. Ca sa fim mai exacti, trebuie ca mentionam ca Dumnezeu stia dinainte ca venirea lui Hristos va fi amanata cam doua mii de ani, dar cand a trimis bisericii solii prin apostoli, El a imbracat mesajele acestea in lumina vointei si a planului Sau cu privire la acel eveniment, pentru a-l face pe poporul sau constient de faptul ca, in providenta divina, nu era necesara nici o amanare. In consecinta, cele sapte declaratii facute in Apocalipsa cu privire la apropierea venirii lui Hristos trebuie intelese in lumina vointei si a planului lui Dumnezeu, ca fagaduinte prezentate conditionat, si nu ca exprimari bazate pe prestiinta divina. Fara indoiala ca acest lucru armonizeaza pasajele care indeamna la pregatire pentru apropiata venire a lui Hristos si profetiile care descopera la ce distanta in timp se afla adevarata zi a Domnului.
Le-a facut-o cunoscut. [,,I-a anuntat”, KJV]. Gr. semaino ,,a indica (sau ,alerta’) printr-un semn”, ,,vesti”, ,,a face cunoscut”, ,,a descoperi”, ,,a dezvalui”, ,,a talcui”.
Inger. Gr. aggelos, ,,sol”. Adesea ingerii sunt mesageri ai descoperirilor divine (vezi Daniel 8,16; 9,21; Luca 1,19.26; etc.). Ingerul de aici a fost identificat ca fiind Gabriel (vezi comentariul de la Luca 1,19).
Ioan. Adica Ioan apostolul (vezi Introducerea, Paternitatea; vezi comentariul de la Marcu 3,17). Apocalipsa este singura carte scrisa de Ioan, in care el se identifica prin nume (vezi Vol. V, p. 891; compara cu 2 Ioan 1; 3 Ioan 1).