90:1 Doamne, Tu ai fost locul nostru de adapost, din neam in neam.
INTRODUCERE - Psalmul 90 a fost descris ca o melodie a puterii si planurilor lui Dumnezeu, cu nuante de condamnare a slabiciunii si vremelniciei omului. Probabil ca este cel mai maret poem ce s-a scris vreodata cu privire la desertaciunea vietii omului, in lumina credintei vii a poetului in fagaduintele lui Dumnezeu. Isaac Taylor numea Psalmul 90 "cea mai remarcabila dintre compozitiile omenesti, cea mai profunda in sentimente, cea mai inalta in conceptii teologice, cea mai mareata prin imaginile ei artistice". Natiuni si oameni se pot schimba, pot imbatrani si pot pieri, dar Dumnezeu ramane neschimbat, vesnic in maiestatea Sa. "Satisfactia, bucuria, succesul in actiuni trebuie sa vina toate din relatia corecta a omului, in slabiciunea lui, cu Domnul cel vesnic"(G. Campbell Morgan).
Robustete stilului, "marca antichitatii elevate", vastitatea temei, frecventa identificare cu limbajul Deuteronomului - toate aceste elemente vin sa sustina ideea ca Moise a fost autorul Psalmului 90.
Cu privire la preambul vezi p. 617, 628.
1. Doamne. Ebr. 'Adonai (vezi vol.1, p. 173). Locul nostru de adapost. Ebr. ma'on ( vezi Deuteronom 26,15; Psalm 26,8; 68,5; 91,9).
90:2 Inainte ca sa se fi nascut muntii, si inainte ca sa se fi facut pamantul si lumea, din vesnicie in vesnicie, Tu esti Dumnezeu!
Munti. Compara cu Proverbe 8,25.26.
Din vesnicie in vesnicie. Dumnezeu e din vesnici trecuta in vesnicia viitoare (vezi Psalm 93,2; Proverbe 8,23; Mica 5,2; Habacuc 1,12). El este "Cel imbatranit de zile" (Daniel 7,9). N-ar putea sa existe o afirmare mai remarcabila a vesniciei lui Dumnezeu. Omul care recunoaste vesnicia lui Dumnezeu si care priveste propria sa viata ca fiind legata de Cel Vesnic are un imbold puternic sa duca o viata demna si respectabila.
90:3 Tu intorci pe oameni in tarana, si zici: Intoarceti-va fiii oamenilor!
Oameni. Ebr. 'enosh, "om in slabiciunea lui" (vezi la Psalm 8,4).
Tarana. [Nimicire, KJV]. Ebr. dakka', "zdrobit", tradus "infrant" in Psalm 34,18; Isaia 57,15; aici probabil ca inseamna materie zdrobita, precum tarana.
Intoarceti-va. Aparent o referire la moarte. Nu exista vreun alt gand mai gand mai serios acela ca toti, indiferent de clasa, nationalitate, bogatie sau alt semn de deosebire, trebuie sa moara.
90:4 Caci inaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, si ca o straja din noapte.
O mie de ani. Trecerea timpului nu inseamna nimic pentru vesnicul Dumnezeu. Chiar si viata lui Metusalah (vei Genesa 5,27) ar fi, in comparatie cu vesnicia lui Dumnezeu, doar ca o singura zi; da, ca ziua de ieri, care, cand a trecut, pare tot mai scurta in amintirea noastra (vezi 2 Petru 3,8).
O straja. Ideea din prima parte e amplificata: o mie de ani pentru Dumnezeu nu sunt mai mult ca o singura noapte. Noteaza succesiunea rapida a imaginilor in v. 4-6.
90:5 Ii maturi, ca un vis: dimineata, sunt ca iarba, care incolteste iarasi:
Ca iarba. Vezi Psalm 37,2; 72,16; 103,15; Isaia 40,7; Iacov 1,10.11.
90:6 infloreste dimineata, si creste, iar seara este taiata si se usuca.
Verset ce nu a fost comentat.
90:7 Noi suntem mistuiti de mania Ta, si ingroziti de urgia Ta.
Mistuiti. Trecand de ideile generale ale vesniciei lui Dumnezeu si ale vietii trecatoare a omului, psalmistul continua prin prezentarea slabiciunilor si pacatelor personale si ale poporului sau ca motiv al maniei lui Dumnezeu.
90:8 Tu pui inaintea Ta nelegiuirile noastre, si scoti la lumina Fetei Tale pacatele noastre cele ascunse.
Pacatele... ascunse. Pacatele inimii, pe care am incercat sa le ascundem de ochii oamenilor; sau poate pacatul pe care l-am uitat.
90:9 Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
Sunet. [Povestire, KJV]. Ebr. hegeh, "soptire", "jelire". Viata trece cu repeziciunea unui suspin; gandul de abia a aparut ca a si trecut. Cat de fragila este viata!
90:10 Anii vietii noastre se ridica la saptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; si lucrul cu care se mandreste omul in timpul lor nu este decat truda si durere, caci trece iute, si noi zburam.
Anii. [Zilele anilor nostri, KJV]. Compara cu expresia din Genesa 25,7; 47,9. Psalmistul pare sa defineasca durata obisnuita a vietii. Au fost fara indoiala multe exceptii de la regula generala.
Cei mai tari. [Datorita tariei, KJV]. Care au o vigoare exceptionala.
Truda. Ebr. 'amal, "munca grea si obositoare" (vezi Iov 5,7).
Durere. [Intristare, KJV]. Ebr. 'awen, "necaz", "plictiseala", "pacat", "faradelege", "inselaciune" (vezi Proverbe 22, 8; Isaia 41,29). O viata mai lunga nu inseamna neaparat o viata fericita (vezi Eclesiastul 12,1).
Noi zburam. Chiar daca viata este prelungita pana la varsta de 80 de ani, ea nu pare decat un timp scurt, iar noi zburam ca un vis (vezi Iov 20,8). Cuvintele vin de la un om care sta chiar pe pragul mortii si care priveste inapoi la anii pribegiei lui.
90:11 Dar cine ia seama la taria maniei Tale, si la urgia Ta, asa cum se cuvine sa se teama de Tine?
Cine ia seama? [Cine cunoaste, KJV].
"Candva in anii viitori,
Sau poate in cer nemuritori,
Vom intelege cu folos
A lacrimilor noastre rost."
90:12 Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima inteleapta!
Sa capatam o inima inteleapta. Numai Dumnezeu vede sfarsitul de la inceput, iar noi ar trebui sa ne rugam pentru intelepciune ca sa lucram, ca si cum am vedea sfarsitul. Avem nevoie sa meditam asupra scurtimii vietii pentru a fi intelepti in folosirea timpului pe care ni-l da Dumnezeu.
90:13 Intoarce-te, Doamne! Pana cand zabovesti? Ai mila de robii Tai!
Pana cand? Vezi Psalm 6,3.4; 13,1.
Ai mila. [Caieste-Te, KJV]. Psalmistul foloseste felul de vorbire al oamenilor. Dumnezeu nu Se caieste asa cum se caiesc oamenii; dar se pare ca Dumnezeu Se caieste prin retragerea judecatilor Sale, aratand mila acolo unde ar fi de asteptat doar pedeapsa (vezi la Numeri 23,19).
90:14 Satura-ne in fiecare dimineata de bunatatea Ta, si toata viata noastra ne vom bucura si ne vom inveseli.
Dimineata. [Devreme, KJV]. Literal, "dimineata". Psalmistul se roaga ca dupa o noapte de intristare si suferinta, Dumnezeu sa dea o dimineata de bucurie si pace (vezi Psalm 143,8).
90:15 Inveseleste-ne tot atatea zile cate ne-ai smerit, tot atatia ani cat am vazut nenorocirea!
Verset ce nu a fost comentat.
90:16 Sa se arate robilor Tai lucrarea Ta, si slava Ta fiilor lor!
Lucrarea Ta. Adica faptele de indurare ale lui Dumnezeu, interventiile Sale, providenta Lui.
90:17 Fie peste noi bunavointa Domnului Dumnezeului nostru! Si intareste lucrarea mainilor noastre, da, intareste lucrarea mainilor noastre!
Bunavointa. [Frumusetea, KJV]. Ebr. no'am, "bunatatea" (vezi Psalm 27,4). Cand vedem frumusetea caracterului lui Dumnezeu, "suntem transformati prin harul Sau" (vezi Ed 80; MB 95) si "bunavointa [frumusetea, KJV] Domnului Dumnezeului nostru" este "peste noi".
Lucrarea mainilor noastre. Sarcinile obisnuite ale vietii de fiecare zi, precum si indatoririle speciale si profesionale ale existentei noastre. Repetarea rugaciunii subliniaza in plus dorinta psalmistului ca Dumnezeu sa-i ajute sa-si indeplineasca lucrarea in asa fel incat ei sa fie binecuvantati de El.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2�
GC 479; MM 92
2-6.12.14-17�
8T 270
17�
CT 431; Ed 80, 303; GC 645; MB 95; ML 270