90:1 Doamne, Tu ai fost locul nostru de adapost, din neam in neam.
INTRODUCERE - Psalmul 90 a fost descris ca o melodie a puterii si planurilor lui Dumnezeu, cu nuante de condamnare a slabiciunii si vremelniciei omului. Probabil ca este cel mai maret poem ce s-a scris vreodata cu privire la desertaciunea vietii omului, in lumina credintei vii a poetului in fagaduintele lui Dumnezeu. Isaac Taylor numea Psalmul 90 "cea mai remarcabila dintre compozitiile omenesti, cea mai profunda in sentimente, cea mai inalta in conceptii teologice, cea mai mareata prin imaginile ei artistice". Natiuni si oameni se pot schimba, pot imbatrani si pot pieri, dar Dumnezeu ramane neschimbat, vesnic in maiestatea Sa. "Satisfactia, bucuria, succesul in actiuni trebuie sa vina toate din relatia corecta a omului, in slabiciunea lui, cu Domnul cel vesnic"(G. Campbell Morgan).
Robustete stilului, "marca antichitatii elevate", vastitatea temei, frecventa identificare cu limbajul Deuteronomului - toate aceste elemente vin sa sustina ideea ca Moise a fost autorul Psalmului 90.
Cu privire la preambul vezi p. 617, 628.
1. Doamne. Ebr. 'Adonai (vezi vol.1, p. 173). Locul nostru de adapost. Ebr. ma'on ( vezi Deuteronom 26,15; Psalm 26,8; 68,5; 91,9).