88:1 Doamne, Dumnezeul mantuirii mele! Zi si noapte strig inaintea Ta!
INTRODUCERE. - Psalmul 88 a fost numit cel mai jalnic si deznadajduit dintre psalmi. Psalmul acesta, atribuit lui David (PK 341), a fost probabil compus intr-un timp de extrem de dureroasa suferinta fizica si sufleteasca. Nu exista in el nici o singura raza de speranta (cu exceptia adresarii pline de incredere: "Doamne, Dumnezeul mantuirii mele"). El este un neintrerupt si lung bocet de intristare pura, care se incheie prin cuvantul expresia "cei de aproape ai mei s-au facut nevazuti" ["in intuneric", KJV]. David sufera, se teme ca vine moartea, se roaga pentru ajutor, dar nu da nici un semn ca s-ar astepta sa primeasca vreun raspuns la rugaciunea sa. Cu toate acestea, sta lipit de Dumnezeu neabatut si continua sa se roage, printr-o credinta simpla, ca Dumnezeu va asculta (v. 1.2.9.13).
Cu privire la preambul vezi p. 617, 629.
1. Mantuirii Mele. Aceasta pare sa fie unica raza de nadejde din intregul psalm. In ciuda tristetii coplesitoare a psalmului, David se increde in Dumnezeu ca Mantuitor al sau. Un copil al lui Dumnezeu nu ar trebui niciodata sa ajunga pana acolo incat sa cedeze din cauza disperarii.