8:1 Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este Numele Tau pe tot pamantul! Slava Ta se inalta mai presus de ceruri.
INTRODUCERE - Psalmul acesta este cel dintai din psalmii dedicati naturii (vezi Psalmi 19, 29, 104 etc.) si este o revelare a maiestatii lui Dumnezeu in natura si in viata omului. Aceasta "cuvantare a noptii instelate", asa cum a fost denumit poemul, e o marturie a faptului ca poetul evreu nu privea natura ca un scop in sine, ci totdeauna privea dincolo de natura, spre Dumnezeul ei. Psalmul a fost numit si un psalm de lauda a demnitatii omului. In el poetul sta sub baldachinul cerului iluminat de luna si impanzit cu stele, inmarmurit prin contemplarea capodoperei lui Dumnezeu in natura. In prezenta tuturor acestor vastitati, intelege dintr-odata lipsa de valoare a bietului om. Totusi, abia nutrit sentimentul acesta ca este absorbit de gandul adevaratei demnitati a omului, care este reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant, avand o natura putin mai prejos decat cea divina, cu toate lucrurile puse sub picioarele lui. Nu e de mirare ca psalmistul, impresionat in felul acesta de pozitia plina de demnitate pe care omul o detine in univers, proslaveste maiestatea Creatorului sau. Psalmul 8 etaleaza o forma literara incantatoare, care a fost numita "structura-plic", in care ideea introductiva este repetata sau concluzionata la finele poemului (v. 1.9; cf. Psalm 103 si 104), versetele intermediare urmand sa fie interpretate in lumina acestei idei.
Cu toate ca nu se cunosc circumstantele compunerii, nu e greu de inchipuit ca David a scris aceasta poezie aleasa in cursul uneia din noptile vietii lui de inceput, cand pastor fiind, singur cu oile lui, privea cerul instelat si simtea demnitate inrudirii cu Facatorul sau. Sau poate l-a compus candva mai tarziu, reamintindu-si incantarea provocate de astfel de experiente timpurii.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 629.
1. Doamne. Ebr. Yahweh, nume dumnezeiesc. 'Elohim (Dumnezeu) si Adonai (Domn) sunt titluri, nu nume (vezi vol I, p. 171, 172).
Dumnezeul. [Domnul, KJV]. Ebr. Adonai, "stapan", "carmuitor" (vezi vol I, p. 173). Combinatia celor doua forme Il desemneaza pe Yahweh ca Stapan indreptatit al creaturilor Sale.
Numele. Vezi Psalm 7,17. Prima parte a acestui psalm e repetata ca v. 9 la sfarsitul psalmului.
Tot pamantul. Psalmistul se adreseaza lui Dumnezeu nu ca o divinitate nationala, ci ca Domn al universului. Vorbind in numele poporului, asociind-se cu fratii sai, el zice "al nostru" si nu "al meu" (vezi Matei 6,9). Individul se cufunda in contemplarea maiestatii lui Dumnezeu din ceruri.
Se inalta. [Care a pus, KJV]. Ebr. tanah, al carui inteles exact este nesigur. Unii au sugerat sensul "a povesti". Traducerea RSV "cantat" nu poate fi obtinuta din ebraica asa cum se prezinta. LXX traduce: "a fost inaltata". Ideea pare sa fie ca slava Lui e preamarita de fiintele ceresti. Atunci de ce sa nu cante muritorii slava lui Dumnezeu cand contempla maretia lucrurilor create de El?
8:2 Din gura copiilor si a celor ce sug la tata, Ti-ai scos o intaritura de aparare impotriva potrivnicilor tai, ca sa astupi gura vrajmasului si omului cu dor de razbunare.
Copiilor. De la ebr. 'olel, "copil", referindu-se aici la un baiat, la un copil sau la unul ca un copil. A celor ce sug la tata. De la ebr. yoneq, "copil care suge" sau "cineva ca un prunc neintarcat".
Ai scos o intaritura. [ai randuit tarie, KJV]. Dumnezeu a folosit ca unelte ale puterii Sale pe aceia care altminteri sunt tot atat de slabi ca niste copilasi sau prunci. Prin ei, El Si-a aratat puterea ca sa astupe gura "vrajmasului si omului cu dor de razbunare".
Sa astupi. [Sa astamperi, KJV]. Ebr. shabath, "a odihni", de la care deriva cuvantul "sabat". Forma folosita aici inseamna "a face sa se odihneasca", "a inceta", "a se lasa de ceva". Vrajmasul e pus sa se lase de planurile sale.
Isus a citat pasajul acesta (Matei 21,16) pentru a justifica osanalele copiilor din templu in fata obiectiunile carturarilor si fariseilor. Unii traducatori vad in acest verset cheia intregului psalm. Dupa parerea lor, intelesul este ca bietul si neinsemnatul om este copilul creatiunii si, cu toate acestea, Dumnezeu i-a dat putere sa carmuiasca lumea in care el este o parte atat de neinsemnata. In felul acesta i s-a oferit o demnitate si o onoare mult mai mare decat restului creatiunii pe care El o guverneaza.
8:3 Cand privesc cerurile lucrarea mainilor Tale luna si stelele pe care le-ai facut,
Luna si stelele. Psalmul acesta este produsul contemplarii de catre psalmist a cerului noptii. Luna si stelele stralucesc. Soarele nu este amintit. Probabil ca contemplarea cerului luminat de stelele noptii produce in inima omului o infiorare si uimire mai mari decat contemplarea cerurilor luminate de soare, cand privelistile si sunetele pamantului distrag atentia de la contemplarea unica.
8:4 imi zic: Ce este omul, ca sa Te gandesti la el? Si fiul omului, ca sa-l bagi in seama?
Ce este omul? "Omul" vine din ebr. 'enosh, care denumeste omul in fragilitatea si slabiciunea lui. Cand omul sta fata in fata cu vastitatea, misterul si gloria cerurilor, asa cum se vad noaptea, si incepe sa cugete la nemarginirea spatiului si numarul infinit de corpuri ceresti, probabil simta ca e un punct minuscul si neinsemnat in univers. Daca aceasta este reactia muritorilor de rand neinvatati, cu cat trebuie sa fie mai adevarata pentru acela care priveste cerurile cu ajutorul telescopului modern, in lumina cunostintelor tot mai multe ale astronomiei moderne!
Fiul omului. Ebr. ben-'adam, probabil accentuand natura pamanteasca a omului ca fiind facut din pamant (vezi la Genesa 1,26; 2,7).
Sa-l bagi in seama. [Sa-l cercetezi, KJV]. Ebr. paqad, un cuvant care descrie nu numai actul vizitarii, dar si ceea ce savarseste vizitatorul prin aceasta vizita. Prin urmare, cuvantul arata aici purtarea de grija al lui Dumnezeu pentru fiinta omeneasca, indurarea si atentia aratate fata de om (vezi Genesa 21,1). Pentru ce Dumnezeul cel vesnic, care are un univers de lumi care Ii solicita atentia, "sa bage in seama" pe omul pieritor? Pentru ce sa onoreze El pe om, facandu-l vicerege al pamantului? Numai intelegand valoarea unui suflet omenesc creat dupa chipul lui Dumnezeu poate cineva sa raspunda la aceste intrebari. Intelegerea aceasta vine numai in urma aprecierii mortii Mantuitorului pe cruce. "Valoarea omului e cunoscuta numai mergand la Golgota. In taina crucii lui Hristos putem avea o apreciere a omului." (2 T 643, 635).
Oricat de importanta ar fi descoperirea lui Dumnezeu in natura din jur, descoperirea lui Dumnezeu in viata omeneasca este mai insemnata. Marimea si intinderea nu sunt criterii in ce priveste valoarea. S-a zis ca ochiul si creierul care vad cerurile fizice sunt mai minunate decat cerurile care sunt vazute prin cel mai puternic telescop.
8:5 L-ai facut cu putin mai prejos decat Dumnezeu, si l-ai incununat cu slava si cu cinste.
Decat Dumnezeu. [Decat ingerii, KJV]. Ebr. me'elohim, literal, "decat Dumnezeu". Targumii, LXX, Siriaca si citatul versetului acestuia in Evrei 2,7 zic "ingeri" in loc de "Dumnezeu". Totusi, versiunile grecesti Aquila, Symmachus si Therdotion, ca si Vulgata, retin traducerea "Dumnezeu". Sa presupus ca 'Elohim s-ar putea aplica la oameni sau la ingeri (vezi Exod 21,6; Psalm 82,1; vol. I,
p. 171) . Gesenius reda textul astfel: "Ai facut ca el sa doreasca doar putin din Dumnezeu" adica, "l-ai facut numai cu putin mai prejos decat Dumnezeu" (vezi Genesa 1,26). Fie ca citim "decat ingerii" (GC 511) fie "decat Dumnezeu", omul este aratat ca fiind pe o treapta mult mai inalta decat regnul animal datorita inrudirii lui cu Dumnezeu. Totusi, in cel mai bun caz, omul pieritor e mult inferior fata de Dumnezeul cel infinit. Vezi mai mult la Evrei 2,7.
Cu slava si cu cinste. Ca imparat si carmuitor al pamantului, omul se impartaseste de atributele lui Dumnezeu (vezi Psalm 29,1; 104,1; 145,5), care este Imparatul universului.
8:6 I-ai dat stapanire peste lucrurile mainilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui:
Stapanire. Vezi Genesa 1,26.28. Omul este un imparat pamantesc, cu teritoriu si supusi. Stapanirea aceasta, data lui la creatiune, n-a fost niciodata pierduta in totalitate. Totusi, Satana a preluat temporar stapanirea si o va preda numai cand va fi constrans sa faca lucrul acesta, la sfarsitul timpului (vezi Apocalipsa 11,15; cf. Daniel 7,13.14.18.22.27).
Toate. Acestea sunt explicate in v. 7 si 8 (vezi Genesa 1). Pavel extinde sensul: "toate lucrurile", astfel incat sa arate ca, prin biruinta lui Isus Hristos, omul va recastiga stapanirea pe care a pierdut-o (Evrei 2,6-18). Prin Hristos omul e capabil sa fie stapan peste sine, peste rangurile inferioare ale creatiunii si peste semenii sai, in supunere reciproca fata de stapanirea lui Hristos.
8:7 oile si boii laolalta, fiarele campului,
Oile si boii. Turmele si cirezile care servesc ca animale de povara si de ferma (Genesa 1,26).
Fiarele campului. Animale care umbla libertate; multe din animalele domestice de azi au fost candva salbatice. Supunerea si domesticirea lor prin puterea omului sunt o dovada semnificativa ca Dumnezeu i-a pus toate "sub picioarele lui".
8:8 pasarile cerului si pestii marii, tot ce strabate cararile marilor.
Pasarile. Vezi Genesa 1,26; 9,2.
Pestii. Vezi Genesa 1,26; 9,2.
Cararile marilor. Un studiu al oceanografiei descopera contururi ale fundului oceanului care sunt magistrale pentru fapturile marii pe care sa le parcurga.
8:9 Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este Numele Tau pe tot pamantul!
Cat de minunat! Se repeta afirmatia din v. 1. Contemplarea maiestatii lui Dumnezeu si a demnitatii omului ca reprezentat al Lui conduce la adorare. Versetele 1 si 9 alcatuiesc impreuna cele doua parti ale unei structuri poetice care a fost numita "plic", deoarece incorporeaza ideea intermediara. Versetele 2-8 ilustreaza sentimentele exprimate in v. 1 si 9.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 3 �
�
ML 39; 2T 580
3.4 �
3T 377
5 �
GC 511; 3 T 50, 568; 4 T 416
5.6 �
PP 50
6 �
CS 17
6-8 �
PP 45
9�
3T 377