61:1 Asculta, Dumnezeule, strigatele mele, ia aminte la rugaciunea mea!
INTRODUCERE. - Psalm 61 este rugaciunea unui exilat care tanjeste sa aiba parte din nou de bucuriile sanctuarului lui Dumnezeu. Unii comentatori cred ca e posibil sa fi fost compus pe cand David era in exil pe vremea razvratirii lui Absalom. Se spune ca acest frumos poem-rugaciune era cantat zilnic la serviciul de inchinare de dimineata in primele veacuri ale bisericii crestine.
Cu privire la preambul vezi p. 616, 629.
1. Strigatele mele. [Strigatul meu, KJV]. Vezi la Psalm 17,1.
61:2 De la capatul pamantului strig catre Tine cu inima mahnita, si zic: Du-ma pe stanca pe care n-o pot ajunge, caci este prea inalta pentru mine!
Capatul pamantului. Expresia e evident hiperbolica si nu denota neaparat distanta. Limbajul poate reflecta starea sufleteasca a scriitorului. Poetul descrie in culori vii sentimentul despartirii sale de sanctuar. El se simte atat de departe, ca si cum ar fi la capatul pamantului.
Mahnita. Literal "este slaba", probabil sugerand descurajarea. Stanca pe care n-o pot ajunge. [Care este mai inalta ca mine, KJV]. Calatorul oriental e incantat cand poate gasi, ridicandu-se deasupra pustiului nemarginit, incadescent, o stanca mare la
a carei umbra sa se poata odihni sau pe al carei varf sa poata gasi adapost de fiare si de alti jefuitori (vezi Isaia 32,2). E bine sa ne rugam nu atat de mult pentru scapare, cat pentru rezistenta si inaltare. 3. Un adapost. Ebr., machseh, "un refugiu", adica ceva ce ofera acoperis sau protectie.
61:3 Caci Tu esti un adapost pentru mine, un turn tare impotriva vrajmasului.
Verset ce nu a fost comentat.
61:4 As vrea sa locuiesc pe vecie in cortul Tau: sa alerg la adapostul aripilor Tale.
Sa locuiesc. Sau "lasa-ma sa salasluiesc". Psalmistul se roaga pentru ziua cand din nou va putea sa aiba prilejul sa se inchine in sanctuar (vezi la Psalm 15,1). Cortul. [Tabernacolul, KJV]. Cu referire la natura vremelnica a sanctuarului din vremea aceea.
Pe veci. Vezi la Psalm 23,6.
Adapostul aripilor Tale. Vezi la Psalm 17,8; vezi si 36,7; 57,1; 63,7; 91,4.
Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.
61:5 Caci Tu, Dumnezeule, imi asculti juruintele, Tu imi dai mostenirea celor ce se tem de Numele Tau.
Imi asculti. [Mi-ai ascultat, KJV]. Evident psalmistul facuse anumite juruinte lui Dumnezeu. Se pare ca avand acestea in minte el este indemnat sa staruie in cererile sale.
Juruintele. Fagaduintele facute de psalmist probabil in timpul exilului.
Mostenirea. Evident o referire la mostenirea psalmistului in Canaan, in mod figurat insemnand toate binecuvantarile vremelnice si spirituale ale fagaduintelor lui Dumnezeu.
Se tem de Numele Tau. Vezi la Psalm 5.11; 7.17.
Tu adaugi zile. Expresia zice literal: "Tu vei face sa se adauge zile la zilele imparatului". Absolut increzator, psalmistul se roaga pentru lungirea vietii imparatului prin providenta lui Dumnezeu.
61:6 Tu adaugi zile la zilele imparatului: lungeasca-i-se anii pe vecie!
Verset ce nu a fost comentat.
61:7 In veci sa ramana el pe scaunul de domnie, inaintea lui Dumnezeu! Fa ca bunatatea si credinciosia Ta sa vegheze asupra lui!
Sa ramana. Sau "sa salasluiasca".
Bunatatea si credinciosia. [Indurarea si adevarul, KJV]. O rugaciune frumoasa pentru o viata lunga si folositoare in prezenta lui Dumnezeu, o viata pusa sub controlul bunatatii si credinciosiei [indurarii si adevarului, KJV] (vezi la Psalm 57,3; 85,10; Proverbe 20,28).
61:8 Atunci voi canta neincetat Numele Tau, si zi de zi imi voi implini juruintele.
Numele Tau. [Numelui Tau, KJV]. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.
Juruintele. Vezi la v.5. Psalmul se incheie cu exprimarea dorintei adanci a psalmistului de a participa la serviciul si inchinarea lui Dumnezeu.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1-3ML 105
2�
�
PP 413
2. 3�
5T 130
3�
�
EW 44