61:2 De la capatul pamantului strig catre Tine cu inima mahnita, si zic: Du-ma pe stanca pe care n-o pot ajunge, caci este prea inalta pentru mine!
Capatul pamantului. Expresia e evident hiperbolica si nu denota neaparat distanta. Limbajul poate reflecta starea sufleteasca a scriitorului. Poetul descrie in culori vii sentimentul despartirii sale de sanctuar. El se simte atat de departe, ca si cum ar fi la capatul pamantului.
Mahnita. Literal "este slaba", probabil sugerand descurajarea. Stanca pe care n-o pot ajunge. [Care este mai inalta ca mine, KJV]. Calatorul oriental e incantat cand poate gasi, ridicandu-se deasupra pustiului nemarginit, incadescent, o stanca mare la
a carei umbra sa se poata odihni sau pe al carei varf sa poata gasi adapost de fiare si de alti jefuitori (vezi Isaia 32,2). E bine sa ne rugam nu atat de mult pentru scapare, cat pentru rezistenta si inaltare. 3. Un adapost. Ebr., machseh, "un refugiu", adica ceva ce ofera acoperis sau protectie.