55:6 Eu zic: O, daca as avea aripile porumbelului, as zbura, si as gasi undeva odihna!
Frumusetea poetica deosebita a acestui verset (vezi Ieremia 9,2) exprima cu putere dorinta fiecarui crestin care doreste cu ardoare sa inceteze un oarecare necaz prelungit. Cat de adesea dorim sa putem fugi undeva unde sa fim scutiti de necazuri! Uitam ca pe acest pamant ducem necazurile cu noi, daca nu le incredintam lui Isus. Sa nu uitam ca exista o lume in care necazul nu poata sa patrunda; lumea aceea e cerul (vezi Apocalipsa 21,4).
As zbura. Avem nevoie sa ne ferim sa dam curs instinctului instinctul care ne indeamna sa scapam din anumite imprejurari. Daca dorinta aceasta devine o obisnuinta, ea e un semn morbid. Lucrarea noastra, familia noastra, legaturile si raspunderile noastre sunt o disciplina cu totul necesara dezvoltarii caracterului crestin. In loc "sa zburam", ar trebui "sa strigam catre Dumnezeu".
As gasi undeva odihna. Literal, "sa locuiesc", "sa raman".