50:1 Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeste, si cheama pamantul, de la rasaritul soarelui pana la asfintitul lui.
INTRODUCERE - Afirmatia binecunoscuta a lui Samuel facuta lui Saul, "ascultarea face mai mult decat jertfele, si pazirea cuvantului Sau face mai mult decat grasimea berbecilor" (1 Samuel 15,22) poate fi considerata tema Psalmului 50. Psalmul este didactic prin natura si de o foarte mare valoare contemporana. Avand ca fundal maret descrierea judecatii, care poate fi aplicata la judecata de pe urma (v. 1-6; cf. GC 642), psalmul isi desfasura mesajul ca o mustrare pentru inchinatorul care respecta ceremonia religioasa, dar nu are inima sincera si purtarea curata. Psalmul are doua parti: condamnarea relelor formalismului rece in inchinare (v. 7-15) si condamnarea fatarniciei (v. 16-21). O scurta concluzie (v. 22.23) sintetizeaza mesajul poemului.
Cu privire la autorul psalmului, vezi DA 434.
Cu privire la preambul, vezi p. 617, 627.
1. Dumnezeu, Domnul. Ebr. 'El 'Elohim Yahweh. O combinatie remarcabila a numelor lui Dumnezeu (vezi vol. I, p. 170-173; cf. Iosua 22,22).
Pamantul. Ca martor al lucrarilor solemne, toate popoarele sunt chemate sa participe la judecata pacatelor mari ale lui Israel.
De la rasaritul. Expresiile acestui verset evidentiaza caracterul universal. Toata lumea este invitata (vezi Psalm 113,3; Isaia 59,19). Scena descrisa aici va gasi o implinire unica la a doua venire a lui Hristos (Matei 24,30; GC 300; 642, PP 339).
Versetele 1-6 constituie o introducere remarcabila a acestui psalm, de o lungime mai mare decat al oricarui alt psalm.