42:4 Mi-aduc aminte, si-mi vars tot focul inimii in mine, cand ma gandesc cum mergeam inconjurat de multime, si cum inaintam in fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, in mijlocul strigatelor de bucurie si multumire ale unei multimi in sarbatoare.
Mi-aduc aminte. In exilul sau, David isi aduce aminte de ocaziile cand se inchina in Casa lui Dumnezeu impreuna cu adunarea care se bucura in prezenta Lui. Asemenea amintire facea si mai greu de purtat povara celui nenorocit. "Culmea intristarii e rememorarea unor lucruri mai fericite." (Tennyson). Pe de alta parte, rememorarea purtarilor de grija ale lui Dumnezeu ar putea sa dea celui suferind o indoita putere.