42:1 Cum doreste un cerb izvoarele de apa, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
INTRODUCERE - Psalmul 42 este o plangere patetica a lui David, "un fugar haituit, care isi gasea adapost in stancile si in pesterile pustiei" (Ed 164), alungat din casa lui Dumnezeu, unde isi gasise bucuria prin participarea la serviciile sfinte. Forma psalmului este perfecta, constand din doua parti de aceeasi lungime, fiecare urmata de refrenul aflat mai intai in v. 5 si apoi in v. 11 (si apoi a treia oara in Psalm 43,5).
Aceia care considera Psalmii 42 si 43 un tot unitar prezinta urmatoarele motive: diferite manuscrise ebraice ii unesc intr-un singur psalm (refrenul care apare de doua ori in Psalmul 42 revine si la sfarsitul Psalmului 43); Psalmul 43 este singurul psalm din Cartea a doua fara de preambul; sentimentele din Psalm 42,4 si 43,3 sunt asemanatoare. Totusi, daca "muntele sfant" (Psalm 43,3) se refera la Ierusalim, atunci Psalmul 43 n-a putut sa fi scris pe cand David era alungat de Saul.
Cu privire la preambul, vezi p. 617, 627.
1. Cerb. Ebr. 'ayyal, "cerb", probabil scris 'ayyalah, "cerboaica", pentru a fi in acord cu verbul
"doreste" care in ebraica este la feminin. Versetele 1 la 6 constituie prima strofa a elegiei. Doreste. Ebr. 'arag, "a tanji". 'Arag apare numai aici si in Ioel 1,20, unde este tradus "se indreapta doritoare" ["striga", KJV], dar unde probabil ar trebui sa aiba acelasi inteles ca si aici. Sufletul meu. Sau "eu" (vezi la Psalm 16,10).