41:1 Ferice de cel ce ingrijeste de cel sarac! Caci in ziua nenorocirii Domnul il izbaveste;
INTRODUCERE -Psalmul 41 vorbeste despre o perioada de boala grea in viata psalmistului. Suferinta este cu atat mai greu de indurat cu cat psalmistul isi da seama ca aceia care ii fusesera prieteni sunt acum tradatori. Psalmul incepe cu o binecuvantare pentru aceia care ajuta cu afectiune pe cei nevoiasi, continua cu o descriere a tradarii fostilor lui prieteni si se termina cu o rugaciune de speranta in refacere. Psalmul acesta seamana cu Psalmul 38.
Cu privire la preambul vezi p. 616, 627.
1. Ferice. Vezi la Psalm 1,1. Se ingrijeste. Sau "ia seama la". El cauta calea cea mai eficienta de a ajuta. Aici nu vorba de
o simpla binefacere. Verbul implica un principiu fundamental de economie sociala, cuprinzand in
sine rezolvarea corespunzatoare a unor probleme, precum aceea a saraciei si a bolii. Sarac. Ebr. dal, "cel de jos", "cel neajutorat", "cel abatut", "cel sarac". Ziua nenorocirii. Literal, "ziua raului".
41:2 Domnul il pazeste si-l tine in viata. El este fericit pe pamant, si nu-l lasi la bunul plac al vrajmasilor lui.
Domnul il pazeste. Fagaduintele acestea ar trebui sa fie intelese in lumina planului initial al lui Dumnezeu privind natiunea lui Israel (vezi Deuteronom 28,1-14; cf. Psalm 1,3; 37,3.4.11.23-26.37).
Bunul plac. [Voia, KJV]. Ebr. nephesh (vezi la Psalm 16,10; 27,12).
41:3 Domnul il sprijineste, cand este pe patul de suferinta: ii usurezi durerile in toate bolile lui.
Il sprijineste. Asa dupa cum el a slujit nevoilor celui bolnav, tot asa si el poate astepta, ca un principiu general, ca Dumnezeu il va face capabil sa suporte boala cand vine la el. Bunatatea este rasplata bunatatii.
Ii usurezi durerile. [Ii vei face patul, KJV]. Ebr.haphak, "a intoarce", "a schimba". Daca limbajul e literal, el sugereaza mangaierea data bolnavului cand i se schimba patul. Nimic nu caracterizeaza mai bine pe sora medicala experimentata ca priceperea de a face patul bolnavului fara de a-l deranja. Daca limbajul e figurat, psalmistul se refera la alinarea in suferinta, insemnand poate ca Dumnezeu ii va schimba patul dintr-unul de boala intr-unul de convalescenta. Dumnezeu nu fagaduieste totdeauna ca vindeca, dar fagaduieste alinare si mangaiere (vezi 1 Corinteni 10,13).
41:4 Eu zic: Doamne, ai mila de mine! Vindeca-mi sufletul! Caci am pacatuit impotriva Ta.
Eu zic. [Eu ziceam, KJV]. Pozitia initiala a pronumelui "eu" in ebraica il face emfatic. Psalmistul isi reaminteste ce a spus cand era bolnav. El nu invoca propriile sale merite, ci indurarea lui Dumnezeu.
Sufletul. Ebr. nephesh, simplu "pe mine" (vezi la Psalm 16,10). Nu e vorba de ceva mai mult decat de boala fizica.
Am pacatuit. Psalmistul considera boala un rezultat direct al pacatului si o pedeapsa pentru el (vezi Psalm 38,3).
41:5 Vrajmasii mei zic cu rautate despre mine: Cand va muri? Cand ii va pieri numele?
Ii va pieri numele. Vrajmasii lui se bucurau in ascuns de apropiata lui moarte si de perspectiva disparitiei amintirii lui.
41:6 Daca vine cineva sa ma vada, vorbeste neadevaruri, strange temeiuri ca sa ma vorbeasca de rau; si cand pleaca, ma vorbeste de rau pe afara.
Daca vine. Spus despre unul dintre vrasmasii lui, care, daca il viziteaza pe cel bolnav, rosteste cuvinte fatarnice, aduna material pentru a-i face rau si ia cu el povesti defaimatoare ca sa le imprastie. Aceasta este o imagine plastica a unuia care pozeaza ca prieten, dar este cel mai mare vrajmas.
Ma vorbeste de rau. Sau "vorbeste desertaciuni". Dorintele lui de bine sunt vorbe in vant.
41:7 Toti vrajmasii mei soptesc intre ei impotriva mea, si cred ca nenorocirea mea imi va aduce pieirea.
Soptesc intre ei. O continuare a tabloului din v. 6. Vizitatorul fatarnic se uneste cu ceilalti dusmani ai bolnavului si impreuna discuta despre starea nenorocita a bietului om si nadajduiesc ce e mai rau.
Cred ca nenorocirea mea imi va aduce pieirea. [Ei uneltesc prapadul meu, KJV]. Pana unde pot ajunge vorbirea de rau si fatarnicia? In cartea lui Iov prietenii lui Iov au ajuns la punctul in care l-au invinuit de cele mai grave pacate (vezi Iov 22,5-10; etc.).
41:8 Este atins rau de tot, zic ei iata-l culcat, n-are sa se mai scoale!
Atins rau de tot. [O boala rea, KJV]. Literal, "un lucru al lui Belial" sau "un lucru de nimic" (vezi la Judecatori 19,22; vezi si la Psalm 18,4). Probabil este vorba de un rau moral.
Culcat. Vrajmasii se conving pe ei insisi ca nu mai e nadejde pentru el; de aceea pot vorbi liber despre el. Suferinta psalmistului este cu atat mai grea cu cat ei o privesc ca dovada ca el e vinovat de o nelegiuire revoltatoare.
41:9 Chiar si acela cu care traiam in pace, in care imi puneam increderea si care manca din painea mea, ridica si el calcaiul impotriva mea.
Acela cu care traiam in pace. [Prietenul meu de aproape, KJV]. Literal, "omul pacii mele". Aceia care sustin ca psalmul acesta a fost scris de David in timpul razvratirii lui Absalom, aplica versetul acesta la Ahitofel (2 Samuel 15,31; vezi la Psalm 55,12).
Manca din painea mea. Purtarea sugerata aici este deosebit de infama (vezi 2 Samuel 9,10-13; 1 Regi 18,19). Pasajul acesta este aplicat la Iuda (vezi Ioan 13,18). Faptul ca e demonstrat ca o portiune din acest psalm are o alta aplicatie decat aplicatia locala mai vizibila nu inseamna ca intregul psalm a fost destinat initial sa fie unul profetic. E cel mai bine ca totdeauna aceste scrieri antice sa fie interpretate intai pe fundalul lor istoric si apoi sa se faca o aplicatie suplimentara la viitor numai a portiunilor acelora pe care scriitorii inspirati de mai tarziu le-au folosit in acest sens (vezi la Deuteronom 18,15).
Ridica si el calcaiul. Figura aceasta de stil le sugereaza unora imaginea unui cal care il loveste cu piciorul pe cel care il hraneste, iar altora ideea de a pune piedica cuiva. O astfel de nerecunostinta josnica a fost manifestata de Iuda, care acceptase sa beneficieze de indurarea lui Isus timp de trei ani.
41:10 Dar Tu, Doamne, ai mila de mine si ridica-ma, ca sa le rasplatesc cum li se cuvine.
Ridica-ma. De pe patul meu de boala, in ciuda nadejdilor vrajmasilor (vezi v. 8).
Sa le rasplatesc. Pentru explicarea unui astfel de spirit aparent de razbunare, vezi p. 624.
41:11 Prin aceasta voi cunoaste ca ma iubesti, daca nu ma va birui vrajmasul meu.
Prin aceasta vei cunoaste. Compara cu Psalm 20,6. Asa cum psalmistul a inteles gresit adevarata filozofie a suferintei (vezi la v. 4; vezi de asemenea la Psalm 38,3), asa a sustinut gresit ca prosperitatea si sanatatea erau semne bunavointei Cerului. Este adevarat ca Dumnezeu revarsa aceste binecuvantari asupra oamenilor (vezi Iacov 1,17), dar ele sunt revarsate atat asupra celor drepti, cat si asupra acelor nelegiuiti (Matei 5,45). Astfel, darurile Cerului nu pot fi luate neaparat ca dovezi de aprobare divina pentru cel care le primeste. O gresita intelegere a acestui fapt explica anumite afirmatii facute de psalmist in Psalmul 73.
Niciodata nu trebuie sa consideram lipsa incercarilor ca o dovada ca totul este bine intre noi si Dumnezeu. Unica noastra calauza sigura este standardul Cuvantului lui Dumnezeu si marturia confirmata a Spiritului (Romani 8,16; Evrei 4,12).
41:12 Tu m-ai sprijinit, din pricina neprihanirii mele, si m-ai asezat pe vecie inaintea Ta.
Neprihanirii. [cinstei, KJV]. Literal, "desavarsire", in sensul deplinatatii. Versetul sugereaza ca psalmistul isi revine din boala lui.
Pe vecie. Gandul acesta este in contrast cu nadejdea vrajmasilor ca el urma sa moara curand
(v. 5).
41:13 Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vesnicie in vesnicie! Amin! Amin!
Binecuvantat sa fie Domnul. O doxologie care marcheaza sfarsitul partii intaia (vezi p. 626). Totusi, doxologia este deosebit de potrivita, avand in vedere observatia v. 2. Compara cu sfarsitul altor parti ale psalmilor (Psalm 72,18.19; 89,52; 106,48; 150).
Amin. Ebr. 'amen, "adevarat", un cuvant de confirmare solemna, subliniat de doua ori prin repetare. Repetarea ar putea de asemenea sa sugereze raspunsul poporului, atunci cand psalmul era folosit la serviciul public de inchinare.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1�
�
MH 201; 5T 150
1.2�
Ed 141
1-3�
MB 41; 6T 306
CARTEA A DOUA