40:1 Imi pusesem nadejdea in Domnul, si El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigatele.
INTRODUCERE. - Psalmul 40 este o combinatie de laude si cereri. Psalmistul aminteste cu recunostinta indurarile lui Dumnezeu prin izbavirea de necazurile trecute (v. 1-10) si striga cerand o noua izbavire in fata unei noi nenorociri (v. 11-17). Partea intai arata ce a facut Dumnezeu (v. 1-5) si ce a facut in schimb psalmistul (v. 6-10). A doua parte cheama pe Dumnezeu din adancurile nenorocirii psalmistului (v. 11.12), Il cheama pe Dumnezeu impotriva puterii vrajmasilor sai (v. 1315) si, in concluzie, exprima increderea psalmistului in Dumnezeu (v. 16, 17). O portiune a psalmului (v. 6-8) e de natura mesianica (vezi Evrei 10,7-9). Versetele 13-17 apar cu foarte usoare modificari in Psalmul 70 (vezi comentariu de acolo).
Cu privire la preambul vezi p. 616, 627.
1. Imi pusesem nadejdea. [Am nadajduit cu rabdare, KJV]. Ebraica aici foloseste un idiom a carui forta trebuie sa intareasca ideea starii de asteptare. Psalmistul a staruit in rugaciune. "Prea repede da drumul bratului Domnului" (vezi Psalm 27,14).
S-a plecat spre mine. Se poate imagina tabloul urmator: la inceput Dumnezeu pare sa nu dea nici o atentie psalmistului; apoi Se pleaca si asculta strigatul lui (vezi Psalm 31,2; DA 356). Aceasta e o figura de stil speciala care arata mila parinteasca si duioasa a Dumnezeului nostru.
40:2 M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stanca, si mi-a intarit pasii.
Groapa pieirii. [Groapa ingrozitoare, KJV]. Literal, "groapa larmei". Se poate ca psalmistul sa fi avut in minte o pestera intunecoasa si adanca, in care apele vuiesc, umpland-o cu tunete ingrozitoare si din care nu exista nadejde de scapare. Bratul lui Dumnezeu era destul de lung ca sa ajunga in groapa in care se afla psalmistul si sa-l izbaveasca.
Mocirlei. Sau "noroi". Fundul gropii nu este un teren solid pe care psalmistul, in starea lui nenorocita, sa poata sta, ci e noroi alunecos (vezi Psalm 69,2.14.15). Orice incercare de iesi din mocirla nu face decat sa-l traga mai tare in adanc.
Pe stanca. In contrast cu pamantul mocirlos. Psalmistul pune pasul sigur pe terenul solid (vezi Psalm 27,5), asa ca umbla in siguranta (vezi Psalm 37,23).
40:3 Mi-a pus in gura o cantare noua, o lauda pentru Dumnezeul nostru. Multi au vazut lucrul acesta, s-au temut, si s-au increzut in Domnul.
O cautare noua. Dumnezeu a dat psalmistului motive noi pentru a-L lauda pe Parintele sau ceresc. Ideea aceasta e frecventa in psalmi (Psalm 33,3; 96,1; 98,1; 144,9). Crestinul care se tine strans legat de Dumnezeu va gasi zilnic noi motive pentru a-L lauda (vezi Plangeri 3,22.23). Cantarea celor rascumparati va fi o cantare noua, cantarea experientei personale, cantarea biruintei.
Dumnezeul nostru. Psalmistul cuprinde pe poporul sau in lauda sa (vezi Ioan 20,17).
S-au increzut. [se vor increde, KJV]. Multi vor vedea izbavirea pe care Dumnezeu a adus-o psalmistului si vor invata sa se increada si ei in El. Oamenii Il primesc pe Hristos ca Mantuitor personal deoarece au vazut ceea ce a facut El pentru altii. Un suflet mantuit este cel mai bun argument in favoarea crestinismului (vezi MH 470; 9T 21). Cantarea lui Pavel si a lui Sila in timpul noptii a indreptat gandurile detinutilor catre Dumnezeu (Fapte 16,25).
40:4 Ferice de omul, care isi pune increderea in Domnul, si care nu se indreapta spre cei trufasi si mincinosi!
Ferice. Vezi la Psalm 1,1.
Omul. Ebr. geber, "un om in plina vigoare".
40:5 Doamne, Dumnezeule, multe sunt minunile si planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemana cu Tine. As vrea sa le vestesc si sa le trambitez, dar numarul lor este prea mare ca sa le povestesc.
Multe. Amintirea bunatatii pe care Dumnezeu a manifestat-o fata de psalmist devine inspiratia psalmului acestuia. Binecuvantarile lui Dumnezeu erau atat de multe incat psalmistul nu era deloc capabil sa le puna in ordine ca sa le poata numara. Intr-adevar, multimea binecuvantarilor lui Dumnezeu fata de omenire intrece capacitatea omului de a le numara. Oricat am incerca, este imposibil pentru noi sa "numaram" binecuvantari multe de care ne-am bucurat. E un bine sa incercam sa le numaram, dar nu ne va ajunge timpul sa terminam numararea lor, deoarece chiar atunci cand numaram, noi binecuvantari sunt revarsate peste noi. Doar o falsa umilinta il retine pe om sa spuna altora cum l-a ajutat Dumnezeu (cf. AA 124, 125).
40:6 Tu nu doresti nici jertfa, nici dar de mancare, ci mi-ai strapuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfa de ispasire.
Jertfa. Ebr. zebach, o jertfa care cuprinde si sange.
Dar de mancare. Psalmistul se intreaba cum poate sa-I multumeasca lui Dumnezeu pentru minunatele Lui lucrari fata de el si trage concluzia ca Dumnezeu cere de la el o slujba mai inalta decat toate jertfele de la Templu. Slujba mai inalta este subiectul versetelor urmatoare.
Mi-ai strapuns urechile. [mi-au deschis, KJV]. Ebr. karah, "a gauri", "a sapa". Ideea pare sa fie aceea ca Dumnezeu a gaurit urechile servului Sau, astfel incat exista un mijloc nemijlocit de comunicare intre Dumnezeu si servul Sau (vezi Isaia 35,5; 50,5). Aici nu e o aluzie la strapungerea urechilor unui rob cu o sula, pentru a arata ca apartinea stapanului pentru totdeauna (in cazul acesta, era strapuns doar lobul exterior al urechii, vezi Exod 21,6). Ideea de aici este aceea de a gauri, de a destupa canalul interior al urechii. Urechea este deschisa Cuvantului lui Dumnezeu. Ascultarea e superioara simplei jertfe (vezi Psalm 51,16.17).
Psalm 40, 6-8 e citat in Evrei 10,5-7. Totusi aici se gaseste varianta din LXX si nu cea ebraica. In loc de "mi-ai strapuns urechile", ["i-ai deschis urechile", KJV] Psalm 40,6), Evrei 10,5 zice: "Mi-ai pregatit un trup". Aceasta este varianta manuscriselor Vaticanus, Sinaiticus si Alexandrinus ale LXX (vezi DA 23). Pe de alta parte, versiunile Aquila, Symmachus si Theodotion zic "urechile", asa cum zice ebraica.
Ardere de tot. O jertfa mistuita complet de foc (vezi la Levitic 1,3). Compara Isaia 1,11.
Jertfa de ispasire. Vezi Levitic 4,1-35 (vezi la Levitic 4,2).
40:7 Atunci am zis: Iata-ma ca vin! in sulul cartii este scris despre mine
Atunci am zi. Cand urechea a fost deschisa pentru a intelege solia lui Dumnezeu (aplicata in Evrei 10,7 la Mesia).
Iata-Ma ca vin. Aplicate la Mesia, cuvintele acestea se refera la prima Lui venire. Pe vremea psalmistului, "sulul" reprezenta scrierile lui Moise care preziceau venirea lui Mesia (vezi Genesa 3,15; Deuteronom 18,15; Luca 24,27).
40:8 vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule! Si Legea Ta este in fundul inimii mele.
Vreau. [Imi face mare placere, KJV]. Bucuria lui Hristos era de a asculta de Tatal Sau; ascultarea Lui era plina de bucurie. Cand Legea este scrisa in inima, ascultarea devine o placere. In loc sa fie privita ca un set de reglementari exterioare, care sa fie respectate de forma, Legea este privita ca o transcriere a caracterului lui Dumnezeu. Adevarata cunoastere a lui Dumnezeu a dus la aprecierea inteligenta a caracterului divin si a creat dorinta de a copia caracterul acela. Intelegerea pretului nemarginit de mare al mantuirii atrage dupa sine noi aprecieri, asa incat cea mai mare placere a crestinului este de a trai in armonie cu principiile Cerului (vezi 1 Ioan 5,3; vezi la Proverbe
3,1).
Legea. Ebr. torah (vezi la Proverbe 3,1).
In fundul inimii mele. Literal, "in mijlocul maruntaielor mele". Pentru Isus, respectarea Legii lui Dumnezeu era o chestiune atat a intelectului, cat si a simtamintelor, atat a mintii, cat si a inimii (vezi Deuteronom 4,29; 6,5).
Versetele 6-8 scot in evidenta unul dintre obiectivele principale ale invataturilor lui Mesia. Pentru iudei, ceremoniile constituiau suma totala a religiei. Isus a aratat prin invataturile Sale ca acestea erau doar un mijloc in vederea atingerii unui scop si ca scopul acesta era insasi armonia cu voia lui Dumnezeu. Functia de baza a Planului Mantuirii este de a reface in om chipul lui Dumnezeu (Ed 15). De aceea, orice sistem religios care subordoneaza functia aceasta aderarii la ceremonie si traditie intuneca prin aceasta scopul primordial al adevaratei religii.
40:9 Vestesc indurarea Ta, in adunarea cea mare; iata ca nu-mi inchid buzele. Tu stii lucrul acesta, Doamne!
Vestesc. [am predicat, KJV]. Aici e ilustrata raspunderea crestinului de a vesti Evanghelia si altora. Nu e neprihanire cea care e pastrata pentru sine. In v. 9 si 10 sunt enumerate cinci verbe pentru a arata nerabdarea psalmistului de a arata recunostinta sa fata de Dumnezeu: "vestesc", "nu-mi inchid", "nu tin", "vestesc", "nu ascund".
40:10 Nu tin in inima mea indurarea Ta, ci vestesc adevarul tau si mantuirea Ta, si nu ascund bunatatea si credinciosia Ta in adunarea cea mare.
Nu tin. Religia care il face pe posesorul ei sa stranga in mod egoist beneficiile credintei sale fara sa le imparta cu altii nu este religia lui Hristos. "Cand iubirea lui Hristos este pastrata cu sfintenie in inima, asemenea unui parfum placut, nu poate sa ramana ascunsa" (SC 82).
40:11 Tu, Doamne, nu-mi vei opri indurarile tale; ci bunatatea si credinciosia Ta ma vor pazi totdeauna.
Verset ce nu a fost comentat.
40:12 Caci rele fara numar ma impresoara, m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; si nu le mai pot suferi vederea. Sunt mai multe decat perii capului meu, si mi se inmoaie inima.
Verset ce nu a fost comentat.
40:13 Izbaveste-ma, Doamne! Vino, Doamne, degraba in ajutorul meu.
Izbaveste-ma. [Placa-Ti, KJV]. Compara v. 13-17 cu Psalmul 70 (vezi comentariile de acolo). Expresia "placa-Ti" este de la ebr. rasah, radacina cuvantului care este tradus "voie" (literal, "ceea ce este placut") din v. 8.
Degraba. Vezi Psalm 22,19; 38,22.
40:14 Sa fie rusinati si infruntati, toti cei ce vor sa-mi ia viata! Sa dea inapoi si sa roseasca de rusine cei ce-mi doresc pierzarea!
Rusinati. Vezi Psalm 35,4.26.
40:15 Sa ramana inlemniti de rusinea lor, cei ce-mi zic: Ha! Ha!
Ha! Ha! Vorbe de dispret si de ocara (vezi Psalm 35,21).
40:16 Sa se bucure si sa se inveseleasca in Tine toti cei ce Te cauta! Cei ce iubesc mantuirea Ta sa zica fara incetare: Marit sa fie Domnul!
Verset ce nu a fost comentat.
40:17 Eu sunt sarac si lipsit, dar Domnul Se gandeste la mine. Tu esti ajutorul si izbavitorul meu: nu zabovi, Dumnezeule!
Se gandeste. Ebr. chashab, radacina din care deriva cuvantul din v.5 tradus "planuri" ["ganduri", KJV].
Nu zabovi. Compara cu v. 13. Incheierea melancolica a acestui psalm are o particularitate umana subtila. Credinta psalmistului rezista puternic pana la capat. Cand suntem intristati, e bine sa stim ca Dumnezeu Se gandeste la noi si ne trimite izbavire.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1�
�
ML 297
1-3�
MH 255
2�
LS 320; MH 470; 2T 297; 4T 328
3�
MB 127; ML 174; 7T 40; MYP 201
5�
MYP 409 7�
DA 23
7.8�
DA 410; ML 74; 4T 121; 6T 59
8�
COL 60, 282, 312; DA 24, 176, 209, 329; GC 466; MB 161; PP 372; SC 66
10�
3T 543
17�
PP 351