40:1 Imi pusesem nadejdea in Domnul, si El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigatele.
INTRODUCERE. - Psalmul 40 este o combinatie de laude si cereri. Psalmistul aminteste cu recunostinta indurarile lui Dumnezeu prin izbavirea de necazurile trecute (v. 1-10) si striga cerand o noua izbavire in fata unei noi nenorociri (v. 11-17). Partea intai arata ce a facut Dumnezeu (v. 1-5) si ce a facut in schimb psalmistul (v. 6-10). A doua parte cheama pe Dumnezeu din adancurile nenorocirii psalmistului (v. 11.12), Il cheama pe Dumnezeu impotriva puterii vrajmasilor sai (v. 1315) si, in concluzie, exprima increderea psalmistului in Dumnezeu (v. 16, 17). O portiune a psalmului (v. 6-8) e de natura mesianica (vezi Evrei 10,7-9). Versetele 13-17 apar cu foarte usoare modificari in Psalmul 70 (vezi comentariu de acolo).
Cu privire la preambul vezi p. 616, 627.
1. Imi pusesem nadejdea. [Am nadajduit cu rabdare, KJV]. Ebraica aici foloseste un idiom a carui forta trebuie sa intareasca ideea starii de asteptare. Psalmistul a staruit in rugaciune. "Prea repede da drumul bratului Domnului" (vezi Psalm 27,14).
S-a plecat spre mine. Se poate imagina tabloul urmator: la inceput Dumnezeu pare sa nu dea nici o atentie psalmistului; apoi Se pleaca si asculta strigatul lui (vezi Psalm 31,2; DA 356). Aceasta e o figura de stil speciala care arata mila parinteasca si duioasa a Dumnezeului nostru.