39:1 Ziceam: Voi veghea asupra cailor mele, ca sa nu pacatuiesc cu limba; imi voi pune frau gurii, cat va sta cel rau inaintea mea.
INTRODUCERE - Psalmul 39 este o elegie de penitenta pe care Ewald a numit-o "cea mai frumoasa dintre elegiile Psalmilor". El este exprimarea impresionanta a unui suflet care nu este in stare la sa-si spuna durerea. Incapabil sa-si reprime mereu framantarile inimii, in final, psalmistul isi revarsa inima inaintea lui Dumnezeu. In psalmul acesta exista doar o singura licarire de lumina, marturisirea de credinta: "In Tine imi este nadejdea" (v. 7). Ca si Iov, psalmistul este preocupat de problema suferintei sub conducerea unui Dumnezeu bun..
Cu privire la preambul vezi p. 616, 627.
1. Ziceam. [Am zis, KJV]. David s-a hotarat sa nu greseasca in vorbire (vezi Iacov 3,2; cf. Iov 2,10). Frau. Ebr. machsom, "botnita", de la radacina chasam, tradus "lege" ["a pune botnita", KJV] in Deuteronom 25,4. Compara cu Iacov 3,2-4.
Inaintea mea. Psalmistul nu dorea ca plangerea lui sa-l faca pe cei nelegiuit si mai ostili fata de Dumnezeu (vezi Psalm 73,15). Oamenii rai intrebuinteaza gresit si interpreteaza gresit indoielile noastre.
39:2 Am stat mut, in tacere; am tacut, macar ca eram nenorocit; si totusi durerea mea nu era mai putin mare.
Mut. Compara cu Psalm 38,13.
Nu era mai putin mare. [Era atatata, KJV]. Este posibil ca sentimentele reprimate sa se amplificate (vezi Ieremia 20,9). Exprimarea lor aduce usurare.
39:3 Imi ardea inima in mine, un foc launtric ma mistuia; si atunci mi-a venit cuvantul pe limba, si am zis:
Atunci am zis. In cele din urma, focul sentimentelor sale adunate s-a aprins, iar el a rupt tacerea. Versetele 4-13 sunt expresia sentimentelor sale, care sunt doar prezentate in v. 1-3.
39:4 Doamne, spune-mi care este sfarsitul vietii mele, care este masura zilelor mele, ca sa stiu cat de trecator sunt.
Sfarsitul. Natura framantarilor din mintea psalmistului este expusa in partea intai a acestui verset. Psalmistul doreste sa inteleaga in mod corespunzator scurtimea si incertitudinea vietii omenesti, pentru ca sa poata afla odihna in siguranta purtarii de grija a lui Dumnezeu.
Cat de trecator sunt. [Cat de slab sunt, KJV]. Compara cu Iov 3.
39:5 Iata ca zilele mele sunt cat un lat de mana, si viata mea este ca o nimica inaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricat de bine s-ar tine.
Cat un lat de mana. Literal "ca latimea de mana", care inseamna, evident, cateva zile. Latul
de palma era una din mica dintre masuri, fiind egala cu aproximativ 7,4 cm (vezi vol. I, p. 165).
Viata. [Varsta, KJV]. Ebr. cheled, aici durata vietii. Compara cu Psalm 90,4-6.
Oricat de bine s-ar tinea. Literal, "stand tare". Viata este atat de scurta si noi realizam atat de
putin in timpul scurtei noastre vieti, incat este natural ca noi toti sa ne intrebam cateodata de ce ne-a facut Dumnezeu asa.
Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.
39:6 Da, omul umbla ca o umbra, se framanta degeaba, strange la comori, si nu stie cine le va lua.
Umbra. Ebr. selem, "chip", aici un chip trecator.
Se framanta degeaba. Omul este neastamparat, plin de neliniste, activ, dar ce realizeaza (vezi Iacov 4,13.14)?
Strange la comori. Psalmistul vede fantomele numite oameni cum cheltuiesc cea mai mare parte a energiilor adunand comori si in acelasi timp recunoscand ca ei nu au control asupra averilor dupa moarte (vezi Iov 27,16-19; Ecl. 2,18.21).
39:7 Acum, Doamne, ce mai pot nadajdui eu? In Tine imi este nadejdea
Acum. Are loc o brusca trecere de la ideea zadarniciei vietii prezente a omului la cea ca Dumnezeu este izvorul sperantelor omului. Aceasta este singurul licar de lumina din cadrul elegiei.
39:8 Izbaveste-ma de toate faradelegile mele! Nu ma face de ocara celui nebun!
De toate faradelegile mele. Psalmistul crede ca iertarea va aduce izbavire din necaz, deoarece considera ca necazul este rezultatul faradelegii.
Nebun. Ebr. nabal, tradus deseori "nebun" (2 Samuel 3,33; Psalm 14,1; 53,1; etc.). Psalmistul tine la onoarea lui Dumnezeu. El crede ca daca Dumnezeu nu-l scapa, va fi de ocara pentru cel care nu se teme de Dumnezeu si care se va bucura de dovada vizibila ca pe Dumnezeu nu-L intereseaza soarta omului.
39:9 Stau mut, nu deschid gura, caci Tu lucrezi.
Mut. Compara cu v. 2.
Caci Tu lucrezi. Psalmistul a incercat sa-si rezolve problema printr-o supunere oarba fata de vointa lui Dumnezeu. Multi incearca sa rezolve problema suferintei in acelasi fel. Ei incearca sa se convinga ca daca Dumnezeu trimite pedeapsa, ea trebuie sa fie dreapta si buna. Ca si psalmistul, ei nu inteleg adevarata ratiune a suferintei (vezi Psalm 38,3). In loc sa-L recunoasca pe Satana ca adevaratul autor al bolii si suferintei si pe Dumnezeu ca pe Cel care combate uneltirile vrajmasului spre binele celui in cauza (vezi DA 471), ei considera ca boala si moartea vin de la Dumnezeu, ca pedeapsa aplicata in mod tiranic din cauza faradelegii.
39:10 Abate-Ti loviturile de la mine! Imi iese sufletul sub loviturile mainii Tale.
A bate. E potrivit sa ne rugam ca loviturile vrajmasului sa fie indepartate (vezi 2 Corinteni 12,8), dar ar trebui sa ne supunem deplin vointei lui Dumnezeu (vezi Luca 22,42). Numai Dumnezeu poate sa judece cazul avand in vedere toate aspectele marii lupte implicate in cazul respectiv. Este responsabilitatea sa indepartam orice obstacol din calea planurilor pe care le are cerul pentru noi si apoi sa lasam rezultatele pe seama lui Dumnezeu. Daca loviturile nu sunt inlaturate, ar trebui sa spunem impreuna cu Pavel: "Ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine" (2 Corinteni 12,9).
Loviturile. Ebr. nega' (vezi la Psalm 38,11).
39:11 Tu pedepsesti pe om, si-l lovesti pentru faradelegea lui: ii prapadesti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.
Il lovesti. Vezi la Psalm 38,3.
Ca molia. Vezi Isaia 51,8; Osea 5,12.
Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.
39:12 Asculta-mi rugaciunea, Doamne, si pleaca-Ti urechea la strigatele mele! Nu tacea in fata lacrimilor mele! Caci sunt un strain inaintea Ta, un pribeag, ca toti parintii mei.
In fata lacrimilor mele. Versetele 12 si 13 descriu cererea finala a psalmistului. Strain. Compara cu Genesa 15,13; Exod 2,22. Pribeag. Ebr. toshab, "cineva care se aseaza intr-o tara pentru o anumita perioada, dar nu devine cetateanul ei". (vezi 1 Cronici 29,15). Cu toti parintii mei. Vezi Genesa 47,9; Evrei 11,13-15.
39:13 Abate-Ti privirea de la mine, si lasa-ma sa rasuflu, pana nu ma duc si sa nu mai fiu!
Muta-ti privirile de la mine. [Cruta-ma, KJV]. Literal, "intoarce-ti privirea de la mine". Nu continua sa ma faci sa sufar. In contrast cu rugaciunea obisnuita ca Dumnezeu sa priveasca spre el si sa-l ajute, psalmistul se roaga acum ca Dumnezeu sa binevoiasca sa indeparteze ceea ce pentru el sunt priviri aducatoare de pedeapsa.
Sa rasuflu. [Sa prind iarasi putere, KJV]. Literal, "sa se lumineze fata".
Nu mai fiu. Compara cu Psalm 6,5; Iov 14,1-12. Psalmul se sfarseste intr-o nota de intristare profunda, sustinand unitatea de idei aproape neintrerupta a elegiei (vezi v. 7).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
3CS 18; MB 69; 2T 504
6�
COL 258
11�
FE 331