39:1 Ziceam: Voi veghea asupra cailor mele, ca sa nu pacatuiesc cu limba; imi voi pune frau gurii, cat va sta cel rau inaintea mea.
INTRODUCERE - Psalmul 39 este o elegie de penitenta pe care Ewald a numit-o "cea mai frumoasa dintre elegiile Psalmilor". El este exprimarea impresionanta a unui suflet care nu este in stare la sa-si spuna durerea. Incapabil sa-si reprime mereu framantarile inimii, in final, psalmistul isi revarsa inima inaintea lui Dumnezeu. In psalmul acesta exista doar o singura licarire de lumina, marturisirea de credinta: "In Tine imi este nadejdea" (v. 7). Ca si Iov, psalmistul este preocupat de problema suferintei sub conducerea unui Dumnezeu bun..
Cu privire la preambul vezi p. 616, 627.
1. Ziceam. [Am zis, KJV]. David s-a hotarat sa nu greseasca in vorbire (vezi Iacov 3,2; cf. Iov 2,10). Frau. Ebr. machsom, "botnita", de la radacina chasam, tradus "lege" ["a pune botnita", KJV] in Deuteronom 25,4. Compara cu Iacov 3,2-4.
Inaintea mea. Psalmistul nu dorea ca plangerea lui sa-l faca pe cei nelegiuit si mai ostili fata de Dumnezeu (vezi Psalm 73,15). Oamenii rai intrebuinteaza gresit si interpreteaza gresit indoielile noastre.