32:1 Ferice de cel cu faradelegea iertata, si de cel cu pacatul acoperit!
INTRODUCERE - Psalmul 32 este un psalm de cainta (vezi p. 624). El leaga pocainta personala cu invatatura pentru altii. Psalmul are scopul profund de a arata fericirea iertarii pacatului. El a fost compus dupa ce David savarsise pacatul grav cu Bat-Seba (vezi PP 724). El este un raport al marturisirii si iertarii pe care a obtinut-o David (vezi 2 Samuel 11; 12). Versetele 1-5 trec in revista experienta personala a lui David; versetele 6-11 contin sfaturi. Psalmul acesta se spune ca a fost psalmul preferat al lui Augustin pana in clipa mortii. Teologul scrisese psalmul pe perete, ca sa-l poata vedea de pe patul de boala.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
1. Ferice. Ebr. 'ashre (vezi la Psalm 1,1). Versetele 1 si 2 descriu pacatul sub trei nume: faradelegea, pacatul, nelegiuirea (vezi Exod 34,7) si trateaza aprofundat principiul indreptatirii prin credinta.
Faradelegea. Ebr. pesha?, care inseamna "razvratire", departare de Dumnezeu si prin urmare pacat cu voia.
Iertata. Ebr. naśa'; pentru comentariu, vezi la Psalm 25,18.
Pacatul. Ebr. chata'ah. Pacat din punctul de vedere al neatingerii tintei, insuccesul cuiva in a-si face datoria.
Acoperit. Prin urmare ascuns, care nu mai este adus impotriva pacatosului (Psalm 85,2). Pacatul nu este acoperit in sensul ca e trecut cu vederea. Exista un singur temei pentru iertarea pacatului, si anume pocainta. Marturisirea (1 Ioan 1,9) are valoare numai cand e insotita de pocainta. Unii crestini fac confuzie intre cele doua lucrari si pretind iertare doar pe temeiul recunoasterii vinovatiei. Dar Dumnezeu e interesat de aspectele practice ale cazului. Pe langa intristarea pentru pacat, pocainta mai cuprinde inlaturarea pacatului din viata. O asemenea lucrare este actiunea celui in cauza (DA 466) invigorat de o putere de sus. Iertarea urmeaza automat unei asemenea experiente. Dumnezeu poate sa ierte toate pacatele care sunt indepartate din viata. Multi crestini par sa fie mai mult preocupati de obtinerea iertarii de pacatele lor decat de curatirea sufletului de orice pacat cunoscut. Ei se straduiesc sa tina pacatele lor "marturisite la zi", o tinta nobila, dar care are merit doar daca marturisirea a fost insotita in fiecare caz de o indepartare a pacatului.
"Neprihanirea lui Hristos nu va acoperi un pacat cultivat cu drag" (COL 316). Inainte de a se atribui acest dar pretios, trebuie sa fie lasate la o parte vesmintele vechi si zdrenturoase ale raului mostenit si cultivat. Aceasta a fost experienta lui David. Pocainta lui a fost adevarata. A urat pacatul de care se facuse vinovat (vezi SC 28, 29).