29:1 Fiii lui Dumnezeu, dati Domnului, dati Domnului slava si cinste.
INTRODUCERE - Psalmul 29 a fost intitulat Cantarea furtunii, Cantarea celor sapte tunete. Ea este tipica pentru toti psalmii ebraici despre natura. Poetul ebraic nu e deloc multumit doar sa zugraveasca natura in cuvinte. El vede totdeauna in natura puterea si slava Creatorului ei (Numele lui Dumnezeu [Yahweh], apare de 18 ori in acest psalm). In el este descrierea plastica a inceputului unei furtuni, a continuarii ei pana la intensitatea maxima si a momentului cand se opreste si dispare. Structura poemului prezinta o simetrie elaborata, care apare in preludiu (v. 1.2), in descrierea furtunii prin repetarea de sapte ori a expresiei "glasul Domnului" (v. 3-9) si in incheierea lui (v. 10.11). Psalmul este un medalion verbal.
Psalmul descrie un uragan ce vine dinspre Mediterana si matura muntii Libanului inainte sa-si risipeasca fortele in pustiul rasaritean. Poemul gaseste numeroase paralele detaliate in ugaritica (vezi pag 618, 619). Dintre acestea pot fi amintite suita celor trei "dati" din v. 1 si 2, "glasul" din v. 4 si 5 si numele "Liban" si "Sirion" (vezi la Deuteronom 3,9) din v. 6. De asemenea, ugaritica a clarificat diferite neclaritati (vezi la v. 6 si 8).
Traditia spune ca in Templul al doilea, psalmul acesta era cantat in ultima zi a Sarbatorii corturilor. Psalmul formeaza acum o parte a serviciului la sinagoga in ziua dintai a Cincizecimii si e cuprins in liturghia Sabatului. Fara indoiala ca a doua strofa a imnului "Inchinati-va Domnului" a lui Robert Grant si-a aflat inspiratia in Psalmul 29.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
1. Fiii lui Dumnezeu. [Voi cei puternici, KJV]. Ebr. bene 'elim, a carui traducere e incerta. LXX spune "fiii lui Dumnezeu", prin care poate sa se inteleaga ingerii (vezi la Iov 1,6). Paralelismul Psalmului 89,6 (singurul loc unde mai mare aceasta expresie in Psalmi) pare sa sprijine aceasta idee.
Slava. Psalmistul Il recunoaste pe Dumnezeu ca Dumnezeu al slavei si al puterii. Cuvantul "slava" este folosit ca un punct culminant in v. 9 (vezi Psalm 68,34).
29:2 Dati Domnului slava cuvenita Numelui Lui! Inchinati-va inaintea Domnului imbracati cu podoabe sfinte!
Podoabe sfinte. [Frumusetea sfinteniei, KJV; sfintele odajdii, trad. Gala Galaction]. Expresia aceasta apare din nou in Psalm 96,9. Mai importanta decat impodobirea trupului este impodobirea sufletului. Nici o frumusete exterioara nu se poate compara cu frumusetea unui caracter sfant (vezi 1 Petru 3,3.4). In preludiul acesta, daca prin expresia "fiii lui Dumnezeu" ["voi cei puternici", KJV] se vorbeste despre ingeri (vezi Psalm 29,1), psalmistul se inalta de pe pamant la cer chemandu-i pe ingeri sa-L laude la Acela a carui putere este manifestata in furtuna care urmeaza sa fie descrisa.
29:3 Glasul Domnului rasuna pe ape, Dumnezeul slavei face sa bubuie tunetul: Domnul este pe ape mari.
Glasul Domnului. In simfonia de cuvinte a v. 3-9, psalmistul descrie o ceea ce este evident propria amintire despre o furtuna care vine din Mediterana, sa pravaleste cu furie asupra Libanului si apoi dispare in rasarit, lasand pustiul cald si linistit. Pentru el, tunetul este "glasul Domnului" (vezi Psalm 18,13). Expresia este folosita de sapte ori in v. 3-9.
Dumnezeul slavei. Compara cu expresia "Imparatul slavei" (Psalm 24,7-10). Cuvantul "slava" este repetat de sapte ori in Psalm 29,1-3.
Ape mari. [Ape multe, KJV].
29:4 Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului este maret.
Puternic. Literal, "cu putere". Psalmistul vede anumite atribute ale lui Dumnezeu manifestate in furtuna. Maret. Literal, "in maretie". Tunetul incepe sa se rostogoleasca peste tara
29:5 Glasul Domnului sfarama cedrii; Domnul sfarama cedrii Libanului;
Sfarma cedrii. Furtuna se napusteste asupra muntilor Liban, vestiti pentru cedrii lor, iar vantul naprasnic doboara copacii puternici. Trasnetul contribuie si el la distrugere prin transformarea in epave a multor cedrii falnici.
29:6 ii face sa sara ca niste vitei, si Libanul si Sirionul sar ca niste pui de bivoli.
Ii. In ebraica pronumele acesta apare ca un sufix la verb in forma -em. De fapt este vorba de o forma gramaticala arhaica (enclitica) neinteleasa de invatatii iudei, care au adaugat pronuntia la textul avocalic incepand din secolul al VII-lea d.Hr. si mai departe. Ugaritica (vezi p. 618) a aratat ca terminatia -em ar trebui sa ramana netradusa, astfel ca pasajul ar trebui sa fie redat astfel: "El face Libanul sa sara ca un vitel si Sirionul ca un bou salbatic tanar" (RSV). Se au in vedere muntii Libanului si Sirionului, care par sa sara sub loviturile dezlantuite ale furtunii.
Sa sara ca niste vitei. [Ca un vitel, KJV]. Vezi Psalm 68,16; 114,4. Sirionul. Numele sirian al muntelui Hermon, cel mai inalt munte din lantului Anti-Libanului, inaltandu-se la 2815 m deasupra nivelului marii (vezi la Deuteronom 3,9). Bivoli. [Unicorn, KJV]. Mai de graba, "boi salbatici" (vezi la Psalm 22,21).
29:7 Glasul Domnului face sa tasneasca flacari de foc,
Face sa tasneasca. [Imparte, KJV]. Literal, "taie", "a taia in". Versetul descrie zigzagul de foc al fulgerului.
29:8 glasul Domnului face sa se cutremure pustia; Domnul face sa tremure pustia Cades.
Pustia Cades. Inainte de descoperirea textelor ugaritice, se credea ca vijelia era zugravita ca traversand pe deasupra intregii Palestine, de la Liban in nord pana la Cades la hotarul sudic, la aproape 70,4 km sud-vest de Beer-Seba (vezi Numeri 20,16). Cades a fost identificat cu Cades-Barnea, locul de unde evreii au trimis iscoadele in Canaan (Numeri 13,17-20) si de unde poporul a trebuit sa se intoarca in pustie din cauza murmurarii lor (Numeri 14). Totusi, ugaritica (vezi p. 618) a aratat ca termenul "pustia Cades" era un nume pentru Pustiul sirian (vezi la v. 3).
29:9 Glasul Domnului face pe cerboaice sa nasca; El despoaie padurile; in locasul Lui totul striga: Slava!
Cerboaica sa nasca. Evident din cauza fricii produse de furtuna. Anumiti poeti arabi, precum Plutarh si Pliniu, au raportat acest fenomen.
Traducerea RSV "stejar" in loc de "cerboaice" ofera un paralelism mai bun. Dar e discutabila daca ebr. 'ayyaloth ("cerboaice" KJV) poate fi considerat potrivit ca plural pentr 'ayil, "stejar". Pluralul normal al lui 'ayil este 'elim (vezi Isaia 1,29).
Despoaie. [Descopera, KJV]. Ebr. chaśaph, "a despuia", "a dezgoli"
Locasul Lui. [Templul Lui, KJV]. Probabil aici nu e vorba de tabernacol, ci de lumea naturii.
Totul. [Oricine, KJV]. Sau "totul". Toate - tunetul, fulgerul, prabusirea copacilor, zguduirea pustiei, frunzele smulse din pomi - vestesc puterea si slava lui Dumnezeu. "Pamantul, cu miile lui de glasuri, preamareste pe Dumnezeu" (Coleridge). Compara cu Psalm 19,2. E bine sa stam infiorati in prezenta fenomenelor violente ale naturii si apoi sa ne inaltam inimile in lauda catre Dumnezeul maiestatii si puterii. Corul universal de lauda ne aduce aminte de continua adorare a serafimilor din viziunea lui Isaia (vezi Isaia 6,2.3). Prin descrierea culminanta a acestui verset, furtuna se domoleste, iar psalmistul alege sa mediteze linistit si sa proclame suveranitatea lui Dumnezeu si minunatul Lui dar de pace.
29:10 Domnul statea pe scaunul Lui de domnie cand cu potopul, si Domnul imparateste in veci pe scaunul Lui de domnie.
Potopul. Unii vad aici o referire la potopul lui Noe, dar pare mai natural sa se continue descrierea furtunii si sa se vada in potop un tablou al ploii puternice care insoteste furtuna si rezultatele acesteia.
Imparateste in veci. [Imparat pe vecie, KJV]. Asa cum Dumnezeu era in furtuna acum trecuta, asa va stapani El pe vecie ca Suveran absolut. Acest final de declaratie aduce calm si incredere dupa zguduirea si ingrijorarea produse de furtuna.
29:11 Domnul da tarie poporului Sau, Domnul binecuvanteaza pe poporul Sau cu pace.
Tarie. Dumnezeu, a carui putere se vede atat de pregnant in furtuna, e pe deplin capabil sa vina in ajutorul poporul Lui (vezi Isaia 40,29-31).
Pace. Darul cel mai bun pe care Cerul il poate revarsa asupra celor muritori (vezi Psalm 85,8.10; Ioan 14,27; Filipeni 4,7; 1 Tesaloniceni 5,23). Nu exista in nici o limba un alt cuvant mai pretios. Churchill spunea: "Afara, pot sa bata furtunile razboiului si tarile sa fie biciuite de furia vanturilor lui, dar in inima noastra... e pace". In felul acesta simfonia Psalmului 29, care a ajuns la un crescendo asurzitor, se termina cu cel mai delicat pianissimo (Soncino, despre Psalmi). "Pace voua!" (Ioan 20,21.26), spunea Domnul pacii.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1.2 6T 366 2 �
CT 245; 4T 555; 6T 363
9 �
Ed 308; MB 70; 9T 30