29:1 Fiii lui Dumnezeu, dati Domnului, dati Domnului slava si cinste.
INTRODUCERE - Psalmul 29 a fost intitulat Cantarea furtunii, Cantarea celor sapte tunete. Ea este tipica pentru toti psalmii ebraici despre natura. Poetul ebraic nu e deloc multumit doar sa zugraveasca natura in cuvinte. El vede totdeauna in natura puterea si slava Creatorului ei (Numele lui Dumnezeu [Yahweh], apare de 18 ori in acest psalm). In el este descrierea plastica a inceputului unei furtuni, a continuarii ei pana la intensitatea maxima si a momentului cand se opreste si dispare. Structura poemului prezinta o simetrie elaborata, care apare in preludiu (v. 1.2), in descrierea furtunii prin repetarea de sapte ori a expresiei "glasul Domnului" (v. 3-9) si in incheierea lui (v. 10.11). Psalmul este un medalion verbal.
Psalmul descrie un uragan ce vine dinspre Mediterana si matura muntii Libanului inainte sa-si risipeasca fortele in pustiul rasaritean. Poemul gaseste numeroase paralele detaliate in ugaritica (vezi pag 618, 619). Dintre acestea pot fi amintite suita celor trei "dati" din v. 1 si 2, "glasul" din v. 4 si 5 si numele "Liban" si "Sirion" (vezi la Deuteronom 3,9) din v. 6. De asemenea, ugaritica a clarificat diferite neclaritati (vezi la v. 6 si 8).
Traditia spune ca in Templul al doilea, psalmul acesta era cantat in ultima zi a Sarbatorii corturilor. Psalmul formeaza acum o parte a serviciului la sinagoga in ziua dintai a Cincizecimii si e cuprins in liturghia Sabatului. Fara indoiala ca a doua strofa a imnului "Inchinati-va Domnului" a lui Robert Grant si-a aflat inspiratia in Psalmul 29.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
1. Fiii lui Dumnezeu. [Voi cei puternici, KJV]. Ebr. bene 'elim, a carui traducere e incerta. LXX spune "fiii lui Dumnezeu", prin care poate sa se inteleaga ingerii (vezi la Iov 1,6). Paralelismul Psalmului 89,6 (singurul loc unde mai mare aceasta expresie in Psalmi) pare sa sprijine aceasta idee.
Slava. Psalmistul Il recunoaste pe Dumnezeu ca Dumnezeu al slavei si al puterii. Cuvantul "slava" este folosit ca un punct culminant in v. 9 (vezi Psalm 68,34).