Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Psalmi

Psalmi, 25


25:1 La Tine, Doamne, imi inalt sufletul.

INTRODUCERE - Psalmul 25 este al doilea din psalmii-acrostih sau alfabetici (vezi p. 625). El este o rugaciune care incorporeaza stari de devotiune precum implorarea, marturisirea credintei si penitenta. Ca si alti psalmi-acrostih, el nu prezinta o dezvoltare logica a ideii, ci consista dintr-o colectie de expresii independente de devotiune, aranjate in forma alfabetica, mai ales pe tema ca Dumnezeu calauzeste si invata pe cel cu duhul smerit si dispus sa invete.

Sunt tot atat de multe versete in psalmul acesta cate litere are alfabetul ebraic (22), cea dintai litera stand la inceputul fiecarui verset. Totusi, se observa urmatoarele devieri de la tiparul strict: primele doua versete incep cu prima litera a alfabetului; literele a 2-a, a 6-a si a 19-a nu apar; atat v. 18 si 19 incep cu litera a 20-a, iar v. 22 incepe cu litera a 17-a. Psalmul 34 este aranjat intr-un fel oarecum asemanator.

Cu privire la autorul psalmului, vezi 5 T 630.

Cu privire la preambul, vezi p. 626.

1. La Tine. Starea de meditatie este fixat in versetul intai (vezi Psalm 86,4; 143,8). In ebraica, versetul incepe cu 'aleph, cea dintai litera a alfabetului ebraic.

25:2 In Tine, Dumnezeule, ma incred: sa nu fiu dat de rusine, ca sa nu se bucure vrajmasii mei de mine!

Sa nu fiu dat de rusine. Psalmistul se incredea in Dumnezeu. Dusmanii lui ar fi avut motiv sa triumfe, daca el ar fi fost inselat in aceasta incredere. Versetul incepe cu 'aleph. A doua litera, beth, nu apare in acrostih. Totusi, al doilea cuvant al acestui verset incepe cu beth. Unii invatati considera primul cuvant ca apartinand unui rand neterminat din versetul 1.

25:3 Da, toti cei ce nadajduiesc in Tine nu vor fi dati de rusine: ci de rusine vor fi dati cei ce Te parasesc fara temei.

Cei ce nadajduiesc in Tine. Compara cu Psalm 27,14; 37,34. Expresia da de inteles ca noi asteptam de la Dumnezeu indrumari si har ca sa le urmam. Psalmistul extinde rugaciunea ca sa-i cuprinda pe toti credinciosii evlaviosi.

25:4 Arata-mi, Doamne, caile Tale, si invata-ma cararile Tale.

Arata-mi. Saraci in pricepere spirituala, avem nevoie ca lumina lui Dumnezeu sa se reverse asupra cararii noastre. Moise se ruga pentru o astfel de lumina (vezi Exod 33,13). Psalmistul este constient mereu de aceasta nevoie (vezi Psalm 27,11; 86,11; 119,33). "Ma condu, blanda lumina" (Newman) este un prea frumos imn-rugaciune care exprima ideea aceasta. Cand ne rugam sa intelegem caile lui Dumnezeu, cerem sa intelegem scopurile Sale, ca sa ne putem indrepta purtarea in mod intelept.

25:5 Povatuieste-ma in adevarul Tau, si invata-ma; caci Tu esti Dumnezeul mantuirii mele, Tu esti totdeauna nadejdea mea!

Adevarul Tau. Adevarul lui Dumnezeu in contrast cu ceea ce noi, oamenii, putem considera in mod gresit ca este adevar (vezi Psalm 36,1-3; 86,11). Tu esti totdeauna nadejdea noastra. Vezi la v. 3.

25:6 Adu-Ti aminte, Doamne, de indurarea si bunatatea Ta; caci sunt vesnice.

Adu-Ti aminte. Binecuvantarile din trecut constituie temeiul conform caruia asteapta David binecuvantarile viitoare. "Isus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci" (Evrei 13,8). Una din cele mai placute caracteristici ale lui David este rememorarea constanta a semnelor bunavointei lui Dumnezeu.

Sunt vesnice. [Au fost pururi din vechime, KJV]. Faptele de bunatate ale lui Dumnezeu n-au lipsit niciodata. Dumnezeu este intotdeauna bun. Litera waw nu apare in acrostih, versetul acesta incepe cu litera urmatoare din alfabetul ebraic, si anume zayin.

25:7 Nu-Ti aduce aminte de greselile din tineretea mea, nici de faradelegile mele; ci adu-Ti aminte de mine, dupa indurarea Ta, pentru bunatatea Ta, Doamne!

Greselile din tineretea mea. [Pacatele tineretii mele, KJV]. Poate constient de tendinta parintelui pamantesc de a ierta nebuniile tineretii fiului sau, psalmistul Il roaga pe Tatal lui ceresc sa uite faptele necugetate ale tineretii lui (vezi Iov 13,26, unde Iov Il acuza pe Dumnezeu ca-l face sa sufere pentru pacatele tineretii sale). Rugaciunea de iertare din acest verset vine dupa ce psalmistul isi da seama ca pacatul va tine departe indurarea lui Dumnezeu, pentru care se rugase in v. 6.

Faradelegile. Ebr. pesha?im, "razvratiri", "revolte", subintelegand astfel pacate cu voia. Pentru bunatatea Ta. Nu pentru vreo calitate a sa personala, ci pentru ca Dumnezeu este bun. Psalmul preamareste bunatatea nemarginita a lui Dumnezeu.

La maturitate, cand ne dam seama de povara pacatelor noastre, ne sprijinim pe iubirea cea mare a lui Dumnezeu, asa cum e exprimata prin aceste cuvinte: "indurare", "bunatate" (v. 6 si 7). Versetul acesta sugereaza ca psalmistul a scris poemul in anii de mai tarziu.

25:8 Domnul este bun si drept: de aceea arata El pacatosilor calea.

Bun si drept. De la rugaciune psalmistul trece la meditatie asupra caracterului lui Dumnezeu si a felului Sau de se purta ca oamenii. Intrucat El este bun si drept, va mustra, va pedepsi, va calauzi drept, ca un bun invatator.

25:9 El face pe cei smeriti sa umble in tot ce este drept. El invata pe cei smeriti calea Sa.

Smeriti. Aceia care sunt ascultatori, dispusi sa invete. Smerenia este cea dintai treapta pe scara dezvoltarii crestine (vezi Matei 18,3).

Ce este drept. [In judecata, KJV]. Printr-o corecta pretuire a ceea ce inseamna adevar, datorie si cale dreapta a vietii.

Calea Sa. "Nu calea mea, Doamne, ci a Ta!" ar trebui sa fie rugaciunea celui care, cu smerenie, Il urmeaza pe Dumnezeu.

25:10 Toate cararile Domnului sunt indurare si credinciosie, pentru cei ce pazesc legamantul si poruncile Lui.

Indurarea si credinciosia. [Indurare si adevar, KJV]. Sinonime cu compatimire si loialitate, doua atribute ale caracterului lui Dumnezeu (vezi Psalm 85,10; cf. "harul si adevarul" din Ioan 1,17).

Poruncile. [Marturiile, KJV]. Vezi la Psalm 19,7.

25:11 Pentru Numele Tau, Doamne, iarta-mi faradelegea, caci mare este!

Pentru Numele Tau. Pentru onoarea Numelui lui Dumnezeu. Psalmistul trece de la meditatia asupra bunatatii lui Dumnezeu la amintirea pacatelor sale. El e constrans sa ceara iertare, ca harul si adevarul sa se poata manifesta in sufletul lui (vezi v. 10). El se teme ca legamantul va fi rupt.

Este mare. Psalmistul isi da seama ca pacatul lui este atat de mare (vezi Romani 5,15-21), incat are nevoie de iertarea pe care numai un Dumnezeu bun o poate da. Iubirea cea nemarginita a prevazut o cale ca pacatele sa poata fi iertate fara plata.

25:12 Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul ii arata calea pe care trebuie s-o aleaga.

Ii arata calea. [Il invata calea, KJV]. Dumnezeu poate sa faca lucruri mari pentru omul care Il onoreaza. Un asemenea om va invata de la Dumnezeu calea cea buna. Aceluia Dumnezeu ii va descoperi calea poruncilor Lui (vezi Psalm 119,30.173; Ioan 7,17).

Pe care trebuie s-o aleaga. Dumnezeu il va invata in asa fel incat el sa aleaga calea cea buna. Omul nu e un automat. El are putere de alegere. Dar cand un om se teme de Dumnezeu, puterea lui de alegere este exercitata in directia cea buna: el alege calea lui Dumnezeu (vezi DA 668). Incepand cu versetul acesta este data o serie noua de cugetari.

25:13 El va locui in fericire, si samanta lui va stapani tara.

Va locui. Literal, "va petrece noaptea".

In fericire. [In tihna, KJV]. Literal, "in bunatate", intr-o stare de siguranta, in contrast cu soarta celui care rataceste fara o calauza. Omul pocait este ca un om care este linistit si in pace in propriul lui camin (vezi Psalm 34,11; 37,28).

Samanta lui. Urmasii lui.

Vor mosteni. Vezi Exod 20,12; Apocalipsa 26,3-13. Tinta vesnica, aceea ca cel drept sa mosteneasca pamantul, este tinuta in sah doar de circumstante intamplatoare si temporare (vezi Romani 8,19-24; Matei 5,5).

25:14 Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, si legamantul facut cu El le da invatatura.

Prietenia. [Taina, KJV]. Ebr. sod, "convorbire confidentiala", "un prieten special, intim", "o grupa de apropiati". "Prietenia" ar putea sa fie intentia exprimata aici (vezi RSV). Cei neprihaniti se bucura de prietenia intima cu Dumnezeu. El le spune lucrurile Lui tainice (vezi Proverbe 3,32). Avraam era prietenul lui Dumnezeu (vezi 2 Cronici 20,7; cf. Genesa 18,17).

Legamantul. Vezi la v. 10. Dumnezeu ii face pe copiii Lui sa inteleaga tot ce e cuprins in legamantul Lui cu ei, ca sa dea fericirea si mantuirea.

25:15 Eu imi intorc necurmat ochii spre Domnul, caci El imi va scoate picioarele din lat.

Spre Domnul. Compara cu Psalm 141,8. E bine ca anticiparea spirituala sa devina o stare obisnuita a mintii. Sunt ochii mei indreptati spre Domnul sau spre mine insumi? Din lat. Vezi Psalm 9,15; 10,9; 31,4. Dumnezeu nu ne tine afara din lat daca alegem deliberat sa fim prinsi de ea, dar ne promite sa ne elibereze si sa ne mantuiasca.

25:16 Priveste-ma si ai mila de mine, caci sunt parasit si nenorocit.

Verset ce nu a fost comentat.

25:17 Nelinistea inimii mele creste: scoate-ma din necazul meu!

Verset ce nu a fost comentat.

25:18 Uita-Te la ticalosia si truda mea, si iarta-mi toate pacatele mele.

Iarta-mi. Ebr. naśa', care are unul dintre sensurile de baza "a ridica", precum si "a indeparta", "a duce departe". El este folosit pentru iertare intr-un numar de pasaje (Genesa 50,17; Exod 10,17; 32,32 etc.). Naśa' este folosit si pentru purtarea inlocuitoare a pacatelor. Preotii urmau sa poarte nelegiuirea copiilor lui Iuda (Levitic 10,17). Exista o simpla trecere de la ideea de purtare inlocuitoare de pacat la cea de iertare. Unul dintre cuvintele grecesti corespunzatoare, airo, apare in Ioan 1,29 in afirmatia "care ridica pacatele lumii".

In loc de un qoph, cu care ar trebui sa inceapa acest verset, daca s-ar urma tiparul regulat de acrostih, versetul acesta incepe cu resh, litera imediat urmatoare in alfabetul ebraic. In acelasi timp, resh apare si la locul lui cuvenit, la inceputul v. 19.

25:19 Vezi cat de multi sunt vrajmasii mei, si cu ce ura mare ma urmaresc.

Vrajmasii. Vezi Psalm 3,6.7; 5,8; 6,7.10; 7,1.6; 17,9 etc.

Ura mare. Dusmanii lui David cautau continuu nimicirea lui.

25:20 Pazeste-mi sufletul, si scapa-ma! Nu ma lasa sa fiu dat de rusine cand ma incred in Tine!

Sufletul. Adica "ma" (vezi la Psalm 3,2; 16,10).

Sa nu fiu dat de rusine. Vezi la v. 2.

25:21 Sa ma ocroteasca nevinovatia si neprihanirea, cand imi pun nadejdea in Tine!

Nevinovatia si neprihanirea. Prin harul lui Dumnezeu, el nadajduieste sa-si insuseasca trasaturile desavarsirii. Anterior, deplansese marimea pacatului lui (v. 11). Versetul acesta incepe cu taw, ultima litera a alfabetului ebraic.

25:22 Izbaveste, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

Israel. Poporul lui Dumnezeu. Desi pana acum psalmul a fost strict personal, psalmistul largeste aria, cuprinzand in cererea sa pe toti copiii lui Dumnezeu care se gasesc in circumstante asemanatoare. Era ceva natural ca psalmistul sa adauge o rugaciune pentru poporul lui din preaplinul inimii. Din punctul de vedere al inchinarii publice, versetul acesta face ca intregul psalm sa fie potrivit pentru o adunare de inchinatori.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

7-9 5T 630

9�

AA 279; LS 92; ML 56; PP 384; SL 12; TM 502; 3T 449; 7T 213; 4T 653

10 �

GC 354

14 �

DA 412; FE 374; GC 312; PP 139, 329; TM 269