25:7 Nu-Ti aduce aminte de greselile din tineretea mea, nici de faradelegile mele; ci adu-Ti aminte de mine, dupa indurarea Ta, pentru bunatatea Ta, Doamne!
Greselile din tineretea mea. [Pacatele tineretii mele, KJV]. Poate constient de tendinta parintelui pamantesc de a ierta nebuniile tineretii fiului sau, psalmistul Il roaga pe Tatal lui ceresc sa uite faptele necugetate ale tineretii lui (vezi Iov 13,26, unde Iov Il acuza pe Dumnezeu ca-l face sa sufere pentru pacatele tineretii sale). Rugaciunea de iertare din acest verset vine dupa ce psalmistul isi da seama ca pacatul va tine departe indurarea lui Dumnezeu, pentru care se rugase in v. 6.
Faradelegile. Ebr. pesha?im, "razvratiri", "revolte", subintelegand astfel pacate cu voia. Pentru bunatatea Ta. Nu pentru vreo calitate a sa personala, ci pentru ca Dumnezeu este bun. Psalmul preamareste bunatatea nemarginita a lui Dumnezeu.
La maturitate, cand ne dam seama de povara pacatelor noastre, ne sprijinim pe iubirea cea mare a lui Dumnezeu, asa cum e exprimata prin aceste cuvinte: "indurare", "bunatate" (v. 6 si 7). Versetul acesta sugereaza ca psalmistul a scris poemul in anii de mai tarziu.