24:1 Al Domnului este pamantul cu tot ce este pe el, lumea si cei ce o locuiesc!
INTRODUCERE - Psalmul 24, unul din imnurile pentru stabilirea Ierusalimului ca cetate a marelui Imparat (vezi Psalm 30; 101; 132,1-9) pare sa aiba un fundal istoric in evenimentele din 2 Samuel 6 si 1 Cronici 15. David cucerise fortareata iebusita Sion (2 Samuel 5,6-10) si acum s-a hotarat sa aduca chivotul de la locul lui de odihna temporar, din casa lui Obed-Edom din Chiriat-Iearim, in cortul pe care il pregatise pentru acesta in cetatea Ierusalim. Ca urmare a pus la punct o ceremonie pentru ocazia aceea, in care Psalmul 24 a fost cantat ca parte a ritualului solemn (vezi PP 707, 708). Unii au considerat ca David a compus psalmul acesta anume pentru ocazia aceasta. Totusi, lucrul acesta nu se afirma. Cuvintele v 7-10 ale psalmului au fost cantate de doua coruri de ingeri, cand Cerul a primit pe adevaratul Fiu al lui David, la inapoierea in Ierusalimul ceresc (vezi DA 833; EW 187, 190, 191).
Imnul are doua parti. Cu prilejul folosirii lui initiale, partea intai a fost fara indoiala cantata la poalele dealului pe care era asezat Ierusalimul, inainte ca procesiunea sa inceapa sa urce (v. 1-6), iar a doua parte a fost cantata in fata portilor cetatii, chiar inainte de marea intrare (v. 7-10). Cele doua strofe ale primei parti s-ar putea sa fi fost cantate de coruri alternative; apelurile, intrebarile si raspunsurile celei de a doua parti, de catre doua coruri dupa metoda antifonala. Versetele 7-10 apar in corul plin de inspiratie "Porti, ridicati-va capetele" din oratoriul Mesia al lui G.F. Haendel, partea a doua, care transpune maiestuos caracterul antifonal al psalmului.
Acest poem elaborat a fost numit o extensie vechi-testamentara a ideii care a stat la baza afirmatiei lui Isus: "Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu!" (Matei 5,8). Cerinta fundamentala a cetateniei in imparatia lui Dumnezeu este curatia. Numai cei cu inima curata vor intra in Ierusalimul de sus. Dreptatea faciliteaza intrarea pe portile cerului (vezi Psalm 118,19.20).
Potrivit cu traditia, Psalmul 24 era cantat ca parte a inchinarii de dimineata din Templu, in ziua intai a saptamanii. Lucrul acesta e sugerat de LXX, care are ca titlu: "Un psalm al lui David, al primei zile a saptamanii". Cuvintele acestui psalm sunt folosite si la slujbele din Sabat de dimineata si de dupa-amiaza in sinagoga moderna, inainte ca Tora sa fie readusa in chivot.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Vezi harta urmatoare.
1. Al Domnului este pamantul. Dumnezeu are un asupra pamantului, asupra a tot ce cuprinde el si asupra tuturor locuitorilor lui, intrucat este Creatorul si Stapanul intregului pamant. Aceasta conceptie anuleaza exclusivismul iudeilor sau al seamurilor. Versetul este un exemplu desavarsit de paralelism sinonim, a doua parte echilibrand, repetand si dezvoltand ideea din partea intai.
24:2 Caci El l-a intemeiat pe mari, si l-a intarit pe rauri.
Pe mari. O imagine scoasa probabil din raportul creatiunii. La inceput, pamantul era acoperit complet de apa (Genesa 1,2). Apoi glasul Creatorului a poruncit ca apele sa fie adunate la un loc si uscatul sa se arate (Genesa 1,9). Compara cu expresia "apele mai de sus decat pamantul" ["apa de sub pamant", KJV] (Exod 20,4).
24:3 Cine va putea sa se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica pana la locul Lui cel Sfant?
Cine va putea sa se suie? Compara cu Psalmul 15.
24:4 Cel ce are mainile nevinovate si inima curata, cel ce nu-si deda sufletul la minciuna, si nu jura ca sa insele.
Mainile nevinovate. [Mainile curate, KJV]. Nepatate de nelegiuire. Intrucat mainile sunt instrumentele actiunii, a avea maini curate inseamna a fi drept (vezi Iov 17,9; Psalm 18,24).
Inima curata. Adevarata religie nu consta doar din implinirea exterioara a ceremoniilor religioase. Ea conduce inima si aduce curatie in gand si sinceritate in motive.
Nu-si deda sufletul. "Suflet" inseamna "persoana" (vezi la Psalm 3,2; 16,10).
Minciuna. [Vanitate, KJV]. Ebr. shaw', "desertaciune", uneori folosit pentru idoli ca fiind lipsiti de vreo valoare (Ieremia 18,15); de asemenea pentru pareri false, juramant mincinos sau luare in desert a Numelui lui Dumnezeu (Exod 20,7). Omul evlavios tine cont doar de ce este adevarat si real.
Nu jura ca sa insele. Compara cu porunca a noua (Exod 20,16).
24:5 Acela va capata binecuvantarea Domnului, starea dupa voia Lui data de Dumnezeul mantuirii lui.
Binecuvantarea Domnului. Prietenia si favoarea lui Dumnezeu sunt dreptul aceluia care are caracterul mentionat. Starea dupa voia Lui. [Neprihanire, KJV]. Dumnezeu il considera un drept, fiind tratat potrivit cu adevaratul lui caracter.
24:6 Iata partea de mostenire a celor ce-L cheama, a celor ce cauta Fata Ta, Dumnezeul lui Iacov.
A celor. [Generatia, KJV]. Cuvantul ebraic inseamna "popor", "neam", "tip de om" (vezi Psalm 14,5). Expresia "a cauta pe Dumnezeu" este folosita pentru a descrie adevarata religie a inimii (vezi Psalm 9,10; 14,2; 63,1). Ea include dorinta fierbinte de a-L cunoaste pe Dumnezeu.
Lui Iacov. [O, Iacov, KJV]. LXX reda astfel expresia aceasta: "care cauta fata Dumnezeului lui Iacov."
24:7 Porti, ridicati-va capetele; ridicati-va, porti vesnice, ca sa intre Imparatul slavei!
Ridicati-va capetele. Procesiunea se apropie de portile Sionului, este pe punctul de a intra in cetate si rosteste un apel de a primi pe Imparatul slavei. Vezi la Marcu 16,9. Porti vesnice. Sugereaza constanta. Ierusalimul urmeaza sa fie locasul permanent al chivotului.
24:8 Cine este acest Imparat al slavei? Domnul cel tare si puternic, Domnul cel viteaz in lupte.
Cine este acest imparat al slavei? Intrebarea aceasta a fost cantata ca raspuns catre cei care cerusera strajerilor de pe zidurile cetatii sa deschida portile (vezi PP 707). Raspunsul urmeaza. Imparatul slavei este Iehova, puternic si tare, un Dumnezeu al puterii, Creator si Stapan al pamantului, care Isi arata puterea prin infrangerea dusmanilor Lui.
24:9 Porti, ridicati-va capetele; ridicati-le, porti vesnice, ca sa intre Imparatul slavei!
Ridicati-va capetele. Repetarea apelului intareste cele rostite si intensifica ritualismul explicit al poemului. O ceremonie este in curs de desfasurare. Poezia ebraica se delecteaza cu repetitia sau cu ceva aproape de repetitie de dragul sublinierii (vezi v. 7).
24:10 Cine este acest Imparat al slavei? Domnul ostirilor: El este Imparatul slavei! (Oprire).
Cine este acest Imparat? Vezi la v. 8.
Domnul ostirilor. Dumnezeu carmuieste peste un univers de fapturi si de lucruri create, dispuse in ordine sau aranjate precum ostirile pentru batalie. Domnia Lui este universala. Locuitorii universului de toate rangurile si de toate categoriile recunosc carmuirea Lui. "Ostirile" este folosit uneori pentru corpurile ceresti (vezi Genesa 2,1; Deuteronom 17,3), uneori pentru ingeri (Iosua 5,14; Psalm 103,21; 148,2). La primul raspuns al purtatorilor chivotului (Psalm 24,8), portile par sa fi ramas inchise in fata alaiului in asteptare. La acest al doilea raspuns, "Domnul ostirilor", in loc de "Domnul cel tare si puternic, Domnul cel viteaz in lupte", pare sa fie un fel de parola monumentala, care descuie portile cetatii. Efectul ritualic este intensificat. Vezi si 1 Samuel 17,45; 2 Samuel 6,2; Isaia 1,9.
Psalmul se incheie in perfect acord cu ideea de inceput: numai Dumnezeu este Stapanul universului; doar EL trebuie sa fie recunoscut pretutindeni. Ceremonia instalarii chivotului pe muntele Domnului ofera o ocazie potrivita pentru proclamatia aceasta.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 �
�
ChS 168; CS 72, 186; TM 198; 1T 536; 2T 652; 3T 549; 5T 311; 7T 212; WM 278
3 �
�
PP 506
3.4 �
CH 82, 101; LS 66; ML 72, 129; 2T 307, 459
4 �
EW 16, 58; ML 341; TM 426, 443; 1T 60; 2T 552; 3T 207; 7T 212
7 �
EW 187, 190
7-9 �
PP 476; SR 236
7-10 �
AA 38; DA 833; PP 707; SR 239
8 �
EW 190
9.10 �
EW 191