24:1 Al Domnului este pamantul cu tot ce este pe el, lumea si cei ce o locuiesc!
INTRODUCERE - Psalmul 24, unul din imnurile pentru stabilirea Ierusalimului ca cetate a marelui Imparat (vezi Psalm 30; 101; 132,1-9) pare sa aiba un fundal istoric in evenimentele din 2 Samuel 6 si 1 Cronici 15. David cucerise fortareata iebusita Sion (2 Samuel 5,6-10) si acum s-a hotarat sa aduca chivotul de la locul lui de odihna temporar, din casa lui Obed-Edom din Chiriat-Iearim, in cortul pe care il pregatise pentru acesta in cetatea Ierusalim. Ca urmare a pus la punct o ceremonie pentru ocazia aceea, in care Psalmul 24 a fost cantat ca parte a ritualului solemn (vezi PP 707, 708). Unii au considerat ca David a compus psalmul acesta anume pentru ocazia aceasta. Totusi, lucrul acesta nu se afirma. Cuvintele v 7-10 ale psalmului au fost cantate de doua coruri de ingeri, cand Cerul a primit pe adevaratul Fiu al lui David, la inapoierea in Ierusalimul ceresc (vezi DA 833; EW 187, 190, 191).
Imnul are doua parti. Cu prilejul folosirii lui initiale, partea intai a fost fara indoiala cantata la poalele dealului pe care era asezat Ierusalimul, inainte ca procesiunea sa inceapa sa urce (v. 1-6), iar a doua parte a fost cantata in fata portilor cetatii, chiar inainte de marea intrare (v. 7-10). Cele doua strofe ale primei parti s-ar putea sa fi fost cantate de coruri alternative; apelurile, intrebarile si raspunsurile celei de a doua parti, de catre doua coruri dupa metoda antifonala. Versetele 7-10 apar in corul plin de inspiratie "Porti, ridicati-va capetele" din oratoriul Mesia al lui G.F. Haendel, partea a doua, care transpune maiestuos caracterul antifonal al psalmului.
Acest poem elaborat a fost numit o extensie vechi-testamentara a ideii care a stat la baza afirmatiei lui Isus: "Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu!" (Matei 5,8). Cerinta fundamentala a cetateniei in imparatia lui Dumnezeu este curatia. Numai cei cu inima curata vor intra in Ierusalimul de sus. Dreptatea faciliteaza intrarea pe portile cerului (vezi Psalm 118,19.20).
Potrivit cu traditia, Psalmul 24 era cantat ca parte a inchinarii de dimineata din Templu, in ziua intai a saptamanii. Lucrul acesta e sugerat de LXX, care are ca titlu: "Un psalm al lui David, al primei zile a saptamanii". Cuvintele acestui psalm sunt folosite si la slujbele din Sabat de dimineata si de dupa-amiaza in sinagoga moderna, inainte ca Tora sa fie readusa in chivot.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
Vezi harta urmatoare.
1. Al Domnului este pamantul. Dumnezeu are un asupra pamantului, asupra a tot ce cuprinde el si asupra tuturor locuitorilor lui, intrucat este Creatorul si Stapanul intregului pamant. Aceasta conceptie anuleaza exclusivismul iudeilor sau al seamurilor. Versetul este un exemplu desavarsit de paralelism sinonim, a doua parte echilibrand, repetand si dezvoltand ideea din partea intai.