23:1 Domnul este Pastorul meu: nu voi duce lipsa de nimic.
INTRODUCERE - Probabil cel mai cunoscut si cel mai mult iubit dintre toti psalmii este Psalmul 23, cunoscut pretutindeni sub numele Psalmul Pastorului. El este si delectarea copilului si mangaierea varstnicului. I-au dat diferite nume, precum: Perla psalmilor, Psalmul privighetorii, Cantarea pastorului despre Pastorul sau etc. Augustin nota ca psalmul acesta era imnul martirilor. Cu siguranta ca s-au scris mai multe carti si articole despre psalmul acesta si s-au compus mai multe poeme si imnuri pe baza acestui psalm decat pe a oricarui altuia dintre psalmi. El are un mesaj pentru oamenii de orice varsta.
Dar el este mai mult decat Psalmul Pastorului. El zugraveste nu doar tabloul unui Pastor duios, care conduce turma la odihna si o duce in "pasuni verzi", "la ape de odihna", ocrotind-o de primejdiile pustiului, dar si tabloul unei Gazde pline de bunatate, care ofera abundenta de hrana si grija atenta oaspetelui Sau. Psalmul se incheie cu o marturisirea deplinei increderi in Iehova, care va conduce pe copilul Lui iubitor prin viata aceasta si care il va primi ca oaspete al Lui pana la sfarsitul zilelor sale.
Poemul se imparte in trei strofe. Primele doua (v. 1-3 si v. 4) prezinta ideea calauzirii si ocrotirii iubitoare; a treia (v. 5.6) prezinta ideea ospitalitatii.
Psalmul 23 nu are nici o umbra de nationalism. El este universal prin apelul lui. Cu siguranta ca experientele lui David ca pastor prin locurile aspre ale dealurilor Iudeii si, mai tarziu, ca Gazda imparateasca in belsugul curtii orientale din orasul-capitala, l-au calificat sa scrie acest psalm, cea mai placuta dintre poeziile lirice sacre.
Cu privire la preambul, vezi Ed 164; DA 476, 477; PP 413.
1. Pastorul meu. Imaginea care prezinta pe Iehova ca pastor si pe poporul Lui ca oi este obisnuita in Scripturi. Cea mai timpurie aparitie a acestei imagini este Genesa 48,15, unde "Dumnezeu cel ce ma pascu" [trd. Nitulescu] este de fapt "pastorul" lui Israel (vezi Genesa 49,24). Imaginea aceasta mai apare in Psalmi (78,52; 80,1; 119,176), in profeti (Isaia 40,11; Ezechiel 34; Mica 7,14) si in Noul Testament (Luca 15,3-7; Ioan 10,1-18; 21,15-17; Evrei 13,20; 1 Petru 2,25; 5,4). Pentru a intelege si aprecia frumusetea si semnificatia imaginilor plastice, trebuie sa cunoastem natura primejdioasa a pustietatii iudaice si viata intima a pastorului si a oilor lui, si in special a relatiei apropiate care se naste intre ei in timpul nesfarsitelor ore de singuratate pe care le petrec impreuna.
Nu voi duce lipsa de nimic. O declaratie de incredere absoluta in Dumnezeu. Expresia aceasta este nota dominanta a psalmului.
23:2 El ma paste in pasuni verzi, si ma duce la ape de odihna;
Pasuni verzi. Literal, "pasuni cu iarba frageda, proaspata".
Ape de odihna. [Ape linistite, KJV]. Literal, "ape ale locurilor de odihna", adica, locuri de odihna cu apa, ca langa un rau, parau, izvor sau lac. Ce tablou minunat al harului lui Dumnezeu e zugravit aici (vezi PP 413)! Bunul Pastor Isi conduce oile "la ape de odihna" numai pentru a le pregati mai bine pentru eforturile obositoare necesare parcurgerii drumului care le sta in fata. Dumnezeu acorda ceasuri de improspatare a fortelor pentru a-i face pe oameni in stare sa tina piept mai bine bataliile grele ale nenumaratelor ocupatii ale zilei.
23:3 imi invioreaza sufletul, si ma povatuieste pe carari drepte, din pricina Numelui Sau.
Invioreaza. Ebr. shub (vezi la Psalm 19,7).
Sufletul. Ebr. nephesh (vezi la Psalm 3,2; 16,10).
Carari drepte. [Carari ale dreptatii, KJV]. Cei familiarizati cu terenul accidentat al Iudeii, stiu cat de usor e sa irosesti timp si sa ai parte de intamplari nefericite cand traversezi tinuturile muntoase, cu vai adanci, daca nu gasesti poteca cea buna. Daca Ii ingaduim, Dumnezeu ne calauzeste totdeauna pe calea cea dreapta, cu toate ca la un moment nu ni se pare usoara.
Din pricina Numelui Sau. Calauzirea lui Dumnezeu este o descoperire a caracterului Sau in fata oamenilor (vezi la Exod 33,19; vezi la Psalm 31,3).
23:4 Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de nici un rau, caci Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie.
Valea umbrei mortii. Ebr. salmaweth, prin etimologie populara de la sel, "umbra", si maweth, "moarte". Ambele cuvinte sunt foarte obisnuite in Vechiul Testament, sel fiind gasit de 49 de ori, de 45 de ori tradus "umbra", si maweth aparand de 157 de ori, de 128 de ori tradus "moarte". Unii cercetatori moderni deriva salmaweth din radacina acadiana salamu, care inseamna "a se innegri" si de aceea traduc salmaweth "intuneric". Derivarea traditionala are spijinul LXX. Ugaritica (vezi p. 618, 619) nu ofera nici o lumina asupra expresiei salmaweth. In literatura existenta a acelei limbi cuvantul apare numai o singura data intr-un paragraf obscur. Bunyan a facut expresia "umbra mortii", in mod special apreciata de cititorii marii sale alegorii, "Calatoria crestinului".
Tu esti cu mine. Lucrul acesta e indestulator. Crestinul nu are nevoie de nimic altceva. "Numai Tu, numai Tu, Tu sa-mi fii al vietii vis".
Toiagul. Ebr. shebet, folosit pentru toiagul unui pastor (Levitic 27,32), nuiaua unui invatator (2 Samuel 7,14; Proverbe 13,24) si sceptrul unui carmuitor (Genesa 49,10; Isaia 14,5). El a fost uneori folosit ca arma (2 Samuel 23,21) si o astfel de functie este probabil urmarita in Psalm 23,4, toiagul fiind folosit ca o arma de aparare impotriva fiarelor salbatice care bantuiau pasunile.
Nuiaua. [Carja, KJV]. Ebr. mish'eneth, "un baston", "o carja", ca de pilda pentru bolnav sau batran ca sa se sprijine pe el (Exod 21,19; Zaharia 8,4).
Ma mangaie. [Ele ma mangaie, KJV]. "Ele" este accentuat, ca si cum s-ar zice: "Ele sunt cele care ma mangaie". Toiagul si nuiaua sunt semne ale prezentei pastorului si il arata pe pastor gata sa ajute in orice clipa.
Pastorul Se ingrijeste de odihna, inviorare, hrana, refacere, comunicare, calauzire, eliberare de frica, mangaiere, siguranta, biruinta asupra dusmanilor. Ce poate cere mai mult un crestin? Totusi, psalmistul cauta sa accentueze aceste dovezi ale bunatatii lui Iehova si adauga la ele, prin folosirea unei alte imagini, pe aceea a unei Gazde pline de bunatate.
23:5 Tu imi intinzi masa in fata potrivnicilor mei; imi ungi capul cu untdelemn, si paharul meu este plin de da peste el.
Imi intinzi masa. David se prezinta acum ca pe un oaspete in sala de ospat a lui Dumnezeu. Iehova e mai mult decat un Pastor. El este un Imparat, care imparte cu imbelsugare oaspetilor sai bunatatile de la masa Sa. Compara cu parabola nuntii fiului de imparat (Matei 22,1-14). Expresia "imi intinzi masa" este idiomatica pentru pregatirea unei mese (vezi Proverbe 9,2).
Potrivnicilor mei. Intrucat Dumnezeu este Gazda, uneltirile impotrivitorilor de a face rau trebuie sa esueze.
Paharul meu este plin de da peste el. Compara cu Efeseni 3,20. David gandeste aici in primul rand, daca nu chiar intru totul, la paharul de bucurie al Domnului. Dumnezeu revarsa in mod neprecupetit din indurarile Sale, suficient si chiar pe deasupra. Intr-un sens secundar, imaginea poate sugera binecuvantarile prosperitatii materiale. David se bucurase de asemenea binecuvantari. El intelesese totodata, in urma unor experiente grele, ca prosperitatea este periculoasa pentru viata spirituala. "Paharul cel mai greu de dus este... paharul plin pana sus" (MH 212). Mai greu decat atat, daca ar fi cu putinta, e sa duci paharul care "da peste el".
23:6 Da, fericirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele, si voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele.
Indurarea. Binecuvantarile materiale si spirituale sunt personificate ca insotindu-l pe David in tot cursul vietii lui. Limbajul folosit de el prezinta increderea deplina in calauzirea lui Dumnezeu printre vicisitudinile vietii prezente si anticipeaza cu bucurie calauzirea pe viitor.
Casa Domnului. Ramanerea psalmistului ca oaspete in Casa lui Dumnezeu e asigurata (Psalm 15,1; cf. Psalm 27,4; 65,4; 84,4).
Pana la sfarsitul zilelor mele. [Pururea, KJV]. Literal, "cat vor fi zilele de lungi", sugerand ideea de cat va trai. Dar copilul credincios al lui Dumnezeu priveste dincolo de comuniunea lui cu Dumnezeu in viata aceasta la comuniunea vesnica din imparatia Sa. Psalmul se incheie cu o stare sufleteasca de bucurie netarmurita.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 �
�
DA 476; LS 39; 1 T 31; 8T 10, 39
1-4 �
Ed 164
2 �
PP 413
2.3 �
ML 206
4 �
MH 268; 7T 87
5 �
LS 171
6 �
CS 18; 4T 328; 6T 367