Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Psalmi

Psalmi 23:1


23:1 Domnul este Pastorul meu: nu voi duce lipsa de nimic.

INTRODUCERE - Probabil cel mai cunoscut si cel mai mult iubit dintre toti psalmii este Psalmul 23, cunoscut pretutindeni sub numele Psalmul Pastorului. El este si delectarea copilului si mangaierea varstnicului. I-au dat diferite nume, precum: Perla psalmilor, Psalmul privighetorii, Cantarea pastorului despre Pastorul sau etc. Augustin nota ca psalmul acesta era imnul martirilor. Cu siguranta ca s-au scris mai multe carti si articole despre psalmul acesta si s-au compus mai multe poeme si imnuri pe baza acestui psalm decat pe a oricarui altuia dintre psalmi. El are un mesaj pentru oamenii de orice varsta.

Dar el este mai mult decat Psalmul Pastorului. El zugraveste nu doar tabloul unui Pastor duios, care conduce turma la odihna si o duce in "pasuni verzi", "la ape de odihna", ocrotind-o de primejdiile pustiului, dar si tabloul unei Gazde pline de bunatate, care ofera abundenta de hrana si grija atenta oaspetelui Sau. Psalmul se incheie cu o marturisirea deplinei increderi in Iehova, care va conduce pe copilul Lui iubitor prin viata aceasta si care il va primi ca oaspete al Lui pana la sfarsitul zilelor sale.

Poemul se imparte in trei strofe. Primele doua (v. 1-3 si v. 4) prezinta ideea calauzirii si ocrotirii iubitoare; a treia (v. 5.6) prezinta ideea ospitalitatii.

Psalmul 23 nu are nici o umbra de nationalism. El este universal prin apelul lui. Cu siguranta ca experientele lui David ca pastor prin locurile aspre ale dealurilor Iudeii si, mai tarziu, ca Gazda imparateasca in belsugul curtii orientale din orasul-capitala, l-au calificat sa scrie acest psalm, cea mai placuta dintre poeziile lirice sacre.

Cu privire la preambul, vezi Ed 164; DA 476, 477; PP 413.

1. Pastorul meu. Imaginea care prezinta pe Iehova ca pastor si pe poporul Lui ca oi este obisnuita in Scripturi. Cea mai timpurie aparitie a acestei imagini este Genesa 48,15, unde "Dumnezeu cel ce ma pascu" [trd. Nitulescu] este de fapt "pastorul" lui Israel (vezi Genesa 49,24). Imaginea aceasta mai apare in Psalmi (78,52; 80,1; 119,176), in profeti (Isaia 40,11; Ezechiel 34; Mica 7,14) si in Noul Testament (Luca 15,3-7; Ioan 10,1-18; 21,15-17; Evrei 13,20; 1 Petru 2,25; 5,4). Pentru a intelege si aprecia frumusetea si semnificatia imaginilor plastice, trebuie sa cunoastem natura primejdioasa a pustietatii iudaice si viata intima a pastorului si a oilor lui, si in special a relatiei apropiate care se naste intre ei in timpul nesfarsitelor ore de singuratate pe care le petrec impreuna.

Nu voi duce lipsa de nimic. O declaratie de incredere absoluta in Dumnezeu. Expresia aceasta este nota dominanta a psalmului.