17:1 Doamne, asculta-mi pricina nevinovata, ia aminte la strigatele mele, pleaca urechea la rugaciunea mea, facuta cu buze neprefacute!
INTRODUCERE -Atacat adesea de dusmani, psalmistul si-a revarsat sufletul in cereri calduroase adresate lui Dumnezeu. Psalmul 17 este una dintre rugaciunile acestea de reabilitare a celui neprihanit. In acest psalm, David (vezi PP 452; 5T 397) isi afirma incredere in apelul sau, se roaga sa fie sustinut intr-o lume rea si cugeta la satisfactia lui finala cand Il va vedea pe Dumnezeu fata in fata.
Cu privire la preambul, vezi p. 616.
1. Pricina nevinovata. [Dreptul, KJV]. Sau "dreptatea". Intrucat David e convins ca dreptatea e de partea lui, Il poate ruga pe Dumnezeu sa-i dea ajutor. Strigatele. Ebr. rimnah, folosit ca strigat de bucurie (Isaia 14,7; 35,10; 44,23 etc.), cat si ca
rugaminte arzatoare (1 Regi 8,28; Isaia 43,14; Ieremia 7,16). Buze neprefacute. Literal, "buze inselatoare".
17:2 Sa se arate dreptatea mea inaintea Ta, si sa priveasca ochii Tai neprihanirea mea!
Dreptatea. David apeleaza la Dumnezeu ca sa-l indreptateasca in fata dusmanilor lui.
Neprihanirea. Sau, "cinstea". Ca Judecator drept, Dumnezeu ii veti pe toti oameni egali, fie ei sfinti sau pacatosi.
17:3 Daca imi vei incerca inima, daca o vei cerceta noaptea, daca ma vei incerca, nu vei gasi nimic: caci ce-mi iese din gura, aceea si gandesc.
Cerca. [Mi-ai incercat, KJV]. Aici David sustine ca Dumnezeu l-a testat si l-a gasit nevinovat. Noaptea. La adapostul noptii, oamenii uneltesc faradelegi (vezi Psalm 36,4). Incerca. Ebr. saraph, "a innobila", "a topi", asa cum metalul este curatit in foc. Gura. Vezi Iacov 3,2. Hotararea lui David a influentat atat gandurile, cat si faptele.
17:4 Cat priveste legaturile cu oamenii, eu, dupa cuvantul buzelor Tale, ma feresc de calea celor asupritori;
Cuvantul buzelor Tale. Nu prin propria lui putere, ci prin ascultarea de Cuvantul lui Dumnezeu, l-a ferit David de pacat (vezi Psalm 119,9).
17:5 pasii mei stau neclintiti pe cararile Tale, si nu mi se clatina picioarele.
Cararile Tale. In contrast cu "calea celor asupritori" (v. 4).
Nu mi se clatina. Cand ne aflam intr-o situatie ca aceea a psalmistului, e bine sa ne rugam sa putem fi "tari, neclintiti"(1 Corinteni 15,58). Un singur pacat cultivat ne poate face sa alunecam (vezi PP 452). Numai principiile curate ne pot sustine (vezi 5T 397).
17:6 Strig catre Tine, caci m-asculti, Dumnezeule! Pleaca-Ti urechea spre mine, asculta cuvantul meu!
M-asculti. Avand o credinta deplina, David isi continua rugaciunea. El stie ca Dumnezeu il asculta.
Cuvantul. [Vorbirea, KJV]. Rugaciunea cu glas tare, nu cea in gand. Caldura rugaciunii acesteia e o dovada ca partea anterioara a psalmului nu e o simpla fanfaronada auto-indreptatitoare.
17:7 Arata-Ti bunatatea Ta cea minunata, Tu, care scapi pe cei ce cauta adapost, si-i izbavesti de potrivnicii lor, prin dreapta Ta!
Bunatatea Ta cea minunata. Sau "fa ca indurarile Tale sa se vada". Tu, care scapi. E cu neputinta sa citesti Psalmii fara sa simti prezenta Mantuitorului in rugaciunile psalmistului (vezi Psalm 106,21; cf. Isaia 19,20; 49,26). David Isi cunostea Mantuitorul.
17:8 Pazeste-ma ca lumina ochiului, ocroteste-ma, la umbra aripilor Tale,
Lumina ochiului. Ebr. 'ishon, literal, "omulet". Termenul este aplicat pupilei ochiului, probabil din cauza ca, asa cum omul poate vedea intr-o oglinda o imagine mai mica a lui. Rugaciunea este ca Dumnezeu sa-l apere pe psalmist, asa cum un om isi apara lumina ochilor. Compara cu o imagine asemanatoare din Deuteronom 32,10 si Proverbe 7,2.
Umbra aripilor Tale. Expresia aceasta, obisnuita in Psalmi, sugereaza imaginea unei closti care isi apara puii. Compara cu o imagine asemanatoare din Deuteronom 32,11.12 si Matei 23,37.
17:9 de cei rai, care ma prigonesc, de vrajmasii mei de moarte, care ma impresoara.
Verset ce nu a fost comentat.
17:10 Ei isi inchid inima, au cuvintele semete in gura.
Inima. [grasimea, KJV]. "Grasimea", "inima". Ebr. cheleb, probabil la origine grasimea diafragmei, dintr-o radacina ipotetica chalab, "a acoperi". Pornind de aici unii au sustinut ca chalab reprezinta aici sediul emotiilor. De unde traducerea RSV: "ei isi inchid inima fata de mila". Satisfacerea placerilor personale inaspreste sentimentele oamenilor, facandu-i indiferenti fata de suferinta omului.
17:11 Se tin de pasii mei, ma inconjoara chiar, ma pandesc ca sa ma tranteasca la pamant.
Ma gandesc. Expresia zice literal "ochii si i-au atintit la pamant". O paralela se poate vedea in cazul lui Saul si al tovarasilor lui, care, asemenea unor oameni care isi haituiesc prada, isi tineau ochii atintiti spre cararilor pe care apucase David si tovarasii lui.
17:12 Parca ar fi un leu lacom dupa prada, un pui de leu, care sta la panda in culcusul lui.
Parca ar fi un leu. Urmaritorii lui David erau ca leii, gata sa sara asupra prazii lor (vezi la Psalm 10,8.9). Versetul este un caz semnificativ de paralelism sinonim, a doua jumatate repetand si infrumusetand ideea din prima jumatate.
17:13 Scoala-te, Doamne, iesi inaintea vrajmasului, doboara-l! Izbaveste-ma de cel rau cu sabia Ta!
Iesi inaintea. [Dezamageste-i, KJV]. Mai degraba "infrunta-i". Doboara-l. Literal, "fa-l sa se plece". Ma. [Sufletul, KJV]. Vezi la Psalm 16,10. Sabia Ta. [Care e sabia Ta, KJV]. Constructia gramaticala permite traducerea "cu sabia Ta".
17:14 Scapa-ma de oameni, cu mana Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, care isi au partea lor in viata aceasta, si carora le umpli pantecele cu bunatatile Tale. Copiii lor sunt satui si prisosul lor il lasa pruncilor lor.
Cu mana Ta. [care sunt mana Ta, KJV]. Constructia gramaticala permite traducerea "de mana Ta".
Viata aceasta. Asemenea oameni gasesc scopul vietii lor in implinirea poftelor materiale. Placerea senzuala este culmea ambitiei lor si unica lor speranta de rasplatire (vezi Luca 6,24; 16,25). De aceea, ei subordoneaza totul intereselor lor prezente si Il lasa pe Dumnezeu cu totul in afara calculelor lui.
Le umpli pantecele cu bunatatile Tale. [Ii umpli cu comoara Ta ascunsa, KJV]. In ce priveste scopul pentru care traiesc, nelegiuitii au succes. Ei traiesc numai pentru lumea aceasta si prospera in lucrurile lumii acesteia. Viata viitoare nu constituie preocuparea lor. Ei au pierdut dreptul la satisfactie vesnica de dragul unei multumiri trecatoare. Aici se afla un raspuns partial la una din cele mai adanci intrebari ale filozofiei: "De ce le merge bine celor nelegiuiti?" Prosperitatea lor este doar pentru clipa acestei vieti efemere. Deci n-are nici o importanta in comparatie cu bunastarea vesnica a celor neprihaniti.
Copiii. Orientalii considerau copiii o binecuvantare - cu cat erau mai multi, cu atat binecuvantarea era mai mare (vezi Psalm 127,3-5). Dimpotriva, nu putea fi o nenorocire mai mare ca aceea de a nu avea copii (vezi Genesa 30,1).
Prisosul lor. Au de ajuns pentru ei si ca sa lase mostenire copiilor lor. Cat priveste un tablou al prosperitatii lumesti, vezi Iov 21,7-11.
17:15 Dar eu, in nevinovatia mea, voi vedea Fata Ta: cum ma voi trezi, ma voi satura de chipul Tau.
Dar eu. [In ce ma priveste, KJV]. Intr-un contrast fin cu cel lumesc. In loc sa invidieze placerile de o clipa ale celui nelegiuit, psalmistul doreste bucuria de a-L vedea pe Dumnezeu fata in fata (vezi la Psalm 16,10.11; vezi si la Psalm 13,1). Comuniunea cu Dumnezeu, partasia cu Creatorul este cea mai inalta satisfactie a sufletului credincios. A fi asemenea cu Dumnezeu in natura morala este cea mai inalta speranta a omului (vezi 1 Ioan 3,2). Elementele din 1 Ioan 3,2 se regasesc in Psalm 17,15 - satisfactie suprema, transformare vizibila, viziune largita (vezi Matei 5,8; Romani 8,29; Filipeni 3,21; Apocalipsa 22,4). Prin declaratia aceasta psalmistul aduce dovada de netagaduit ca el crede in doctrina invierii celor morti si in realitatea vietii viitoare.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 4 �
�
CT 121; DA 123; Ed 190; MH 181; Te 107; 6T 259
5 �
PP 452; 5T 397; 7T 210
15 �
MM 244; PK 264