147:1 Laudati pe Domnul! Caci este frumos sa laudam pe Dumnezeul nostru, caci este placut, si se cuvine sa-L laudam.
INTRODUCERE - Psalmul 147 este al doilea dintre "Psalmii aleluia". Psalmistul Ii aduce lauda lui Dumnezeu pentru bunatatea Lui fata de poporul Sau ales si pentru binecuvantarile Sale pentru pamant. Psalmul consta din trei subimpartiri, fiecare incepand cu o chemare la o reinnoita lauda. Intrucat Dumnezeu este Cel ce vindeca, restaureaza, asigura tot ce este necesar si controleaza natura, psalmistul invita la o universala lauda. Cu privire la autorul psalmului acestuia, vezi FE 371.
1. Se cuvine. Vezi la Psalm 33.1. Nimic nu-i sta mai bine omului, care datoreaza atat de mult lui Dumnezeu, decat sa arate recunostinta fata de Domnul. Si cu toate acestea cat de putini, chiar dintre pretinsii urmasi ai lui Isus, manifesta adevarata recunostinta!
147:2 Domnul zideste iarasi Ierusalimul, strange pe surghiunitii lui Israel;
Verset ce nu a fost comentat.
147:3 tamaduieste pe cei cu inima zdrobita, si le leaga ranile.
Tamaduieste. Dumnezeu este Marele Medic al sufletului si este impresionat de orice chin care sfasie inima. "Nimic din ce ar privi in vreun fel oarecare pacea noastra nu e prea neinsemnat pentru ca El sa nu ia seama la el"(SC 105).
147:4 El socoteste numarul stelelor, si le da nume la toate.
Socoteste [Spune, KJV]. Mai degraba "socoteste" sau "enumera" corpurile ceresti. Progresele astronomiei moderne releva zadarnicia eforturilor omului de a ajunge la marginile universului, daca intr-adevar ar exista asemenea limite. Telescoape tot mai mari si tot mai capabile de a patrunde in spatiu nu fac altceva decat sa scoata la iveala noi stele si sisteme.
Numarul. Vezi la v. 5. Ce pricepere si cata putere sunt manifestarea in mersul nenumaratelor osti de stele si in coordonarea si pastrarea lor pe traiectoria lor aparte!
Nume. Vezi Isaia 40,26.
147:5 Mare este Domnul nostru si puternic prin taria Lui, priceperea Lui este fara margini.
Fara margini. Ebr. 'en mispar, "fara numar". Mispar e tradus "numar" in v. 4. E imposibil sa masuram adancimea de nepatruns a stiintei lui Dumnezeu. Exista o margine a cunostintelor omenesti, dar priceperea lui Dumnezeu este de nepatruns.
147:6 Domnul sprijineste pe cei nenorociti, si doboara pe cei rai la pamant.
Sprijineste pe cei nenorociti. [Inalta pe cei smeriti, KJV]. Acela care carmuieste sorii cei mari pe orbitele lor, Se pleaca sa sustina pe cei cu duhul smerit. Cata condescendenta!
147:7 Cantati Domnului cu multumiri, laudati pe Dumnezeul nostru cu harfa!
Arfa. Ebr. kinnor, lira (vezi p. 34).
147:8 El acopera cerul cu nori, pregateste ploaia pentru pamant, si face sa rasara iarba pe munti.
Pregateste ploaia. Toate cate cresc depind de Dumnezeu ca sa le dea ploaie, lumina si viata insasi (vezi Ed 104).
147:9 El da hrana vitelor, si puilor corbului cand striga.
Puilor corbului. Compara cu Matei 6,26; Luca 12,6.7.
147:10 Nu de puterea calului Se bucura El, nu-Si gaseste placerea in picioarele omului.
Puterea calului. In contrast cu natiunile pagane inconjuratoare, Israel nu trebuia sa depinda de cai si de care la razboi (vezi la Deuteronom 17,16). Domnul are o mie de cai pentru ca sa-Si indeplineasca planurile si n-are nevoie sa depinda de vreuna din fapturile Sale ca sa-L ajute.
147:11 Domnul iubeste pe cei ce se tem de El, pe cei ce nadajduiesc in bunatatea Lui.
Se tem de El. Vezi la Psalm 19,9; Proverbe 1,7.
147:12 Lauda pe Domnul, Ierusalime, lauda pe Dumnezeul tau, Sioane!
Verset ce nu a fost comentat.
147:13 Caci El intareste zavoarele portilor, El binecuvanteaza pe fiii tai in mijlocul tau;
El intareste. Protectia lui Dumnezeu e cea mai buna aparare a oricarei tari. Fara El celelalte aparari sunt zadarnice (vezi Psalm 127,1).
147:14 El da pace tinutului tau, si te satura cu cel mai bun grau.
Tinutului Tau. [In hotarele Tale, KJV]. Din punct de vedere militar orasele de frontiera sunt cele mai expuse. De obicei daca e pace de-a lungul perimetrului unui teritoriu, e pace in toata tara.
Cel mai bun grau. Literal, "grasimea graului", care inseamna "grau ales". Dumnezeu doreste sa dea poporului Sau cele mai alese binecuvantari materiale si spirituale.
147:15 El Isi trimite poruncile pe pamant, Cuvantul Lui alearga cu iuteala mare.
Poruncile. Pamantul, ca si cei care locuiesc pe el, este supus poruncilor lui Dumnezeu.
147:16 El da zapada ca lana, El presara bruma alba ca cenusa;
Verset ce nu a fost comentat.
147:17 El Isi azvarle gheata in bucati; cine poate sta inaintea frigului Sau?
In bucati. Ebr. pittim, folosit aici in sens metaforic pentru grindina.
147:18 El Isi trimite Cuvantul Sau, si le topeste; pune sa sufle vantul Lui, si apele curg.
Verset ce nu a fost comentat.
147:19 El descopera lui Iacov Cuvantul Sau, lui Israel legile si poruncile Sale.
Descopera. Ebr. nagad. Forma folosita aici inseamna "a aseza ceva lamurit in fata unei persoane".
147:20 El n-a lucrat asa cu toate neamurile, si ele nu cunosc poruncile Lui. Laudati pe Domnul!
N-a lucrat asa. Compara cu Romani 9,4.5.
Laudati pe Domnul. Psalmul se incheie cu un "aleluia"(vezi Psalm 146,1).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 3�
DA 329; PK 668; SC 105
3.4�
MH 71; ML 297; Te 120
3-7�
FE 371
4�
�
DA 329
5�
�
MH 433; 8T 282
8�
�
CT 185; MM 7; PP 115
11.12�
FE 371
16�
MH 416; PP 115; 8T 270