143:6 Imi intind mainile spre Tine; imi suspina sufletul dupa Tine, ca un pamant uscat.
Ca pamant uscat. Dupa cum suprafata pamantului, dupa o perioada indelungata de seceta, se crapa, formand cratere adanci, ca si cum si-ar fi deschis buzele, rugandu-se fierbinte sa primeasca apa care sa-i stinga setea, tot asa psalmistul ardea de dor dupa ploile ceresti repezi care sa-i adape sufletul.
Oprire [selah, KJV]. Vezi la p. 629.