141:1 Doamne, eu Te chem; vino degraba la mine! Ia aminte la glasul meu, cand Te chem!
INTRODUCERE - Psalmul 141 este o rugaciune pentru calauzire si ocrotire. Psalmistul incepe cu un apel catre Domnul (v. 1.2), Il roaga ca vorbirea lui sa fie curata (v. 3.4), isi exprima dorinta de a fi mustrat de catre cei drepti decat sa primeasca lingusirea inselatoare a celor netematori de Dumnezeu (v. 5.6), si termina printr-o cerere de a fi izbavit de uneltiri crude ale vrajmasilor sai (v. 7-10).
Cu privire la autorul psalmului, vezi PP 667. Cu privire la preambul, vezi p.616, 627.
1. Vino degraba. Lui Dumnezeu Ii face placere ca copiii Sai sa fie staruitori in cererile lor in limitele unei indrazneli sfinte.
141:2 Ca tamaia sa fie rugaciunea mea inaintea Ta, si ca jertfa de seara sa fie ridicarea mainilor mele!
Ca tamaia. Tamaia sanctuarului era pregatita cu atentie (vezi la Exod 30,34), aprinsa cu foc sfant si infatisata lui Dumnezeu. Ea era adusa dimineata si seara de catre preoti pe altarul tamaierii (vezi Exod 30,7.8). Tamaia reprezenta "meritele si mijlocirea lui Hristos, dreptatea Lui desavarsita... singura care facea ca inchinarea unor fiinte pacatoase sa fie primita de Dumnezeu"(vezi PP 353).
Jertfa. Ebr. minchah, care denota de fapt jertfa de bautura sau mancare care insotea arderea de tot zilnica (vezi Exod 29,38-42; vezi la Levitic 2,1).
141:3 Pune, Doamne, o straja inaintea gurii mele, si pazeste usa buzelor mele!
Pune... o straja. O imagine preluata de la santinelele asezate la portile cetatii noaptea. Insemnatatea pazirii limbii este puternic aratata de catre Iacov (vezi Iacov 3). Aceia care pun fara incetare straja buzelor lor fac ceea ce este placut lui Dumnezeu (2T 54).
141:4 Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate impreuna cu oamenii care fac raul, si sa nu mananc din ospetele lor!
Nu-mi abate [Nu-mi incline, KJV]. Directia in care se inclina inima este directia pe care in curand o ia viata. Psalmistul se ruga calduros ca Domnul sa-l fereasca de felul de viata al oamenilor rai. Nu trebuie sa deducem din limbajul acestui verset ca Dumnezeu inclina vreodata inima unui om spre rau. Expresii de felul acesta par sa fi pornit din parerea ca Dumnezeu savarseste sau cel putin ingaduie tot ce se intampla in viata omului (vezi la Psalm 44,9). Psalmistul nu facea decat sa foloseasca limbajul netehnic al scriitorilor biblici, prin care Dumnezeu este prezentat ca savarsind ceea ce nu impiedeca sa se intample. Expresia familiara din rugaciunea Domnului, "nu ne duce in ispita" (Matei 6,13) ar trebui sa fie inteleasa in aceeasi lumina.
141:5 Loveasca-ma cel neprihanit, caci lovirea lui imi este binevenita; pedepseasca-ma, caci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Sa nu-mi intorc capul de la ea: dar rugaciunea mea se va inalta intr-una impotriva rautatii lor.
Pedepseasca-ma [Sa ma mustre, KJV]. Mustrarea unui prieten se dovedeste o binecuvantare daca e acceptata cum se cuvine. Numai acela care e gata sa-si dea viata pentru fratele sau, e inzestrat corespunzator sa-l mustre pe fratele sau (vezi MB 184). Abigail s-a dovedit a fi un credincios prieten cand a mustrat cu mult tact purtarea lui David (vezi PP 667).
Untdelemnul. Ebraica partii a doua a versetului 5 este neclara si nu se poate scoate din ea un sens multumitor. Nu se poate sti daca LXX reflecteaza sau nu adevaratul original ebraic. Ea traduce al doilea rand al acestei propozitii: "Untdelemnul pacatosului sa nu-mi unga capul." LXX inlatura obscuritatea din ultimul rand al strofei prin varianta ei: "Deoarece rugaciunea mea va mai fi in placerile lor." Varianta aceasta poate fi inteleasa eventual ca referindu-se la o rugaciune care sa nu fie afectata de aceste placeri.
141:6 Cand li se vor pravali judecatorii de-a lungul stancilor, atunci vor asculta cuvintele mele, si vor vedea ca sunt placute.
De-a lungul stancilor. Literal, "maini ale unei stanci." Ebraica v.6 e neclara (vezi la v. 5).
141:7 Cum se brazdeaza si se spinteca pamantul, asa ni se risipesc oasele la gura mormantului.
Ni se risipesc oasele. Determinarea exacta a incidentului istoric este pur ipotetica. Partea finala a domniei lui Saul a fost plina de confuzie (vezi PP 663, 664). Se poate ca David sa fi avut in minte una dintre incidentele din aceasta perioada instabila.
Se spinteca pamantul. [Se sparg lemne, KJV]. Cuvantul "lemne"[KJV] este adaugat. Ebraica pare mai degraba sa dea de inteles o crapare sau o spintecare a pamantului insusi. Dar sensul textului este neclar.
141:8 De aceea, catre Tine, Doamne, Dumnezeule, imi indrept ochii, la Tine caut adapost; nu-mi parasi sufletul!
La Tine caut adapost. [In Tine e increderea mea, KJV]. Literal, "in Tine imi iau adapostul".
141:9 Pazeste-ma de cursa pe care mi-o intind ei, si de piedicile celor ce fac raul!
Verset ce nu a fost comentat.
141:10 Sa cada cei rai in laturile lor, in timp ce eu sa scap!
Laturile lor. Cei vinovati vor culege rasplata faptelor rele, in timp ce Dumnezeu va scapa pe cei drepti de la pieire.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2�
8T 178
3�
�
ML 81; PK 348; 2T 54, 185; 4T 495, 521
3.4�
TM 418; 7T 259
5�
�
PP 667